ICCJ. Decizia nr. 1606/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1606/2006
Dosar nr. 22622/1/2005
(nr. vechi 6935/2005)
Şedinţa publică din 13 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 30 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 100/2005, Tribunalul Olt, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.P., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., respectiv cu suspendarea condiţionată as executării.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 16 noiembrie 2004 până la 18 noiembrie 2004.
S-a dispus restituirea către martora denunţătoare T.E., a sumei de 300.000 lei şi s-a constatat executată această măsură.
Instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000 lei în folosul statului.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen., şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 9 decembrie 2004, martora T.E., s-a prezentat la inculpat, care este medic, în cabinetul său din sediul secţiei de psihiatrie a Spitalului judeţean Slatina şi i-a solicitat să-i emită un act medical în legătură cu starea sa de sănătate, care să îi permită prelungirea stării de incapacitate de muncă, prin Comisia de expertiză, în scopul menţinerii dreptului la pensie.
Constatând că martora îi oferă numai suma de 300.000 lei, inculpatul i-a pretins suma de 700.000 lei, dacă doreşte să-i emită actul solicitat.
Inculpatul nu a acceptat explicaţiile martorei referitoare la imposibilitatea de a procura suma solicitată, spunând iniţial că nu îi va înmâna înscrisul. Fiind însă asigurat de martoră că va primi diferenţa de bani până la concurenţa sumei solicitată a eliberat actul cu nr. 3618 din 9 noiembrie 2004, pe care martora l-a depus la Comisia de expertiză medicală.
În ziua de 15 noiembrie 2004, martora a ridicat de la un bancomat suma reprezentând pensia de asigurări sociale, însă apreciind că suma de 400.000 lei ce urma să o remită inculpatului era mult prea mare, s-a hotărât să sesizeze organele de poliţie. A doua zi martora s-a prezentat la cabinetul inculpatului şi i-a dat diferenţa de 400.000 lei promisă, sumă pe care inculpatul a pus-o în buzunarul de la pantalon şi unde a fost găsită de organele de urmărire penală, având marcajul chimic efectuat în prealabil.
Prima instanţă a reţinut că probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de consumare a denunţului oral, procesul verbal de marcare a bancnotelor prezentate de martora T.E., procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşele fotografice judiciare, declaraţiile martorei T.E., procesul verbal de confruntare, fişa postului privind pe inculpat, depoziţiile martorilor C.F. şi C.C.M., precum şi declaraţiile inculpatului la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti au dovedit vinovăţia acestuia în comiterea faptelor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul B.P.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei confiscări a sumei de 400.000 lei, sumă care trebuie restituită denunţătoarei T.E., apreciind totodată că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea redusă.
În apelul său, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de primite de foloase necuvenite, iar în subsidiar redozarea sancţiunii aplicate.
Prin Decizia penală nr. 321 din 20 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de inculpatul B.P.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 127 din 30 mai 2005 a Tribunalului Olt şi în rejudecare:
A fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000 lei şi s-a dispus restituirea acestei sume către martora denunţătoare T.E.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, întrucât probele administrate în cauză au dovedit că acesta i-a solicitat martorei denunţătoare, pentru eliberarea actului medical solicitat, suma de 700.000 lei. Împrejurarea că suma a fost remisă inculpatului, în două etape, una (respectiv suma de 300.000 lei) anterior întocmirii actului solicitat, iar cealaltă (respectiv 400.000 lei) după întocmirea actului, nu poate determina reţinerea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, câtă vreme banii au fost daţi în baza înţelegerii intervenite între inculpat şi martora denunţătoare, anterior îndeplinirii actului.
Întrucât martora T.E. a denunţat autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune şi având în vedere că, potrivit art. 255 alin. (5) C. proc. pen., într-o astfel de situaţie, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, instanţa de apel a înlăturat măsura confiscării speciale a sumei de 400.000 lei, sumă pentru care a dispus restituirea către martora denunţătoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.P., fără a-l motiva în scris, iar la termenul acordat pentru judecarea recursului, nu s-a prezentat pentru a-l susţine, deşi a fost legal citat.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că, fapta săvârşită nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, inculpatul neavând calitatea cerută subiectului activ al infracţiunii de luare de mită.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Elementul esenţial al existenţei infracţiunii de luare de mită, în legătură cu care inculpatul a fost condamnat ca subiect activ, este calitatea acestuia de „funcţionar" într-una din accepţiunile art. 147 C. pen., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic „având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public".
Trebuie făcută însă distincţia între actele medicale propriu-zise care sunt dominate de sensul lor umanitar şi actele de administraţie, funcţionăreşti pe care medicul le desfăşoară la momentul eliberării certificatelor medicale solicitate de pacienţi şi care nu au nici o tangenţă cu actul medical în sine.
În raport cu această distincţie, în primul caz, în timpul exercitării profesiei medicale, medicul nu este funcţionar public, deci nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, dată fiind natura liberală şi umanitară a acestei profesii, pe când în cel de al doilea caz, medicul îndeplinind atribuţii funcţionăreşti poate răspunde pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Pe de altă parte legea privind exercitarea profesiei de medic este în ansamblul său o lege cu caracter civil, al cărei obiect de reglementare îl constituie relaţiile sociale ce se statornicesc în domeniul activităţii medicale. Ea nu conţine nici o dispoziţie cu caracter penal, deci nu face parte din categoria legilor nepenale cuprinzând dispoziţii penale.
Potrivit prevederilor art. 254 C. pen., subiectul activ al infracţiunii de luare de mită trebuie să aibă calitatea de funcţionar.
Conform art. 147 C. pen., prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. (autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes public), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele menţionate mai sus.
În timp ce art. 147 C. pen., are în vedere un raport juridic ce priveşte legea penală a cărei principală caracteristică o constituie calitatea persoanei ce reprezintă o autoritate de stat (al cărei prestigiu este apreciat şi prin incriminarea faptei de luare de mită), art. 6 alin. (2) din Legea nr. 306/2004 priveşte un raport juridic de drept civil stabilit între medic, ca specialist şi pacientul care recurge la cunoştinţele acestuia.
Textele sus-menţionate nu se exclud, deoarece reglementează situaţii şi finalităţi deosebite. În primul caz persoana este subiect de drept penal, reprezentând o autoritate de stat al cărei prestigiu trebuie ocrotit, iar în cel de al doilea caz, persoana este subiect de drept civil cu drepturi şi obligaţii anume prevăzute de lege.
Ca atare, aplicarea legii penale intervine în toate situaţiile în care s-a încălcat relaţia dintre medic şi autoritatea pe care o reprezintă (şi nu relaţia dintre medic şi pacient).
Medicii încadraţi în unităţi medico-sanitare din reţeaua publică sunt funcţionari în sensul legii penale, deoarece în calitate de salariaţi, exercită o însărcinare în serviciul unei instituţii de stat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul funcţiona ca medic la Spitalul Judeţean Slatina, secţia psihiatrie, precum şi faptul că avea obligaţia să elibereze acte de tipul celui solicitat de denunţătoare în virtutea obligaţiilor de serviciu.
Atâta vreme cât pentru eliberarea respectivului act inculpatul a condiţionat prestaţia sa de primirea unei sume de bani, care s-a şi găsit asupra sa cu ocazia flagrantului, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., sunt integral întrunite.
Faţă de cele menţionate mai sus, apărările inculpatului vizând pretinsa lipsă a calităţii de „funcţionar", în raport de prevederile Legii nr. 306/2004 (privind exercitarea profesiei de medic) sunt irelevante, legea nu reglementează prin obiectul său statutul funcţionarilor, ci se referă, printre altele, la statutul medicului, ceea ce nu înseamnă că ar exista o excludere reciprocă, legală, între calitatea de funcţionar şi cea de medic.
Atâta vreme cât în înţelesul dat noţiunii de funcţionat de prevederile art. 147 C. pen., orice medic angajat în cadrul sistemului public de sănătate este şi funcţionar, inculpatul nu se poate … de la această calitate care nu îi este atrasă de titlul de medic, ci de apartenenţa lui ca angajat la un serviciu de interes public din cele prevăzute în art. 145 C. pen.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 321 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 321 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
