ICCJ. Decizia nr. 1571/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1571/2006
Dosar nr. 23666/1/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 464 din 13 septembrie 2005, Tribunalul Prahova, secţia penală, în baza art. 208 – art. 209 alin. (2) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpaţii:
- Z.M.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare,
- T.G., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat că prejudiciul în sumă de 6.699.840 lei, produs părţii vătămate Regionala C.F.R. Bucureşti, secţia L.4 Titu a fost recuperat integral, prin restituire.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 C. pen.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 1 aprilie 2004, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii Z.M.V. şi T.G. (care s-a sustras urmăririi penale) împreună cu învinuitul D.C. (în prezent dispărut), cu ajutorul unui aparat de sudură, au tăiat şi sustras 24 metri de şină de cale ferată în valoare totală de 6.699.840 lei.
Prin Decizia penală nr. 424 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul Z.M.V. o butelie aragaz, un tub de oxigen, un aparat de sudură şi un furtun de cauciuc, bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi care se află în custodia numitului N.V.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii Z.M.V. şi T.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii au fost avute în vedere de ambele instanţe, respectiv, s-a ţinut seama de pericolul social al faptei de natură a pune în pericol traficul feroviar, de persoana inculpaţilor (ambii infractori recidivişti), precum şi de cuantumul prejudiciului recuperat prin restituire, aplicându-li-se inculpaţilor pedeapsa prevăzută de minimul special (4 ani închisoare pentru Z.M.N.), ori apropiată de acest minim (4 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul T.G.).
Pedepsele au fost corect individualizate şi sub aspectul modalităţii de executare (prin privare de libertate), neimpunându-se, în raport cu criteriile menţionate, o altă modalitate de executare.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, constatând că pedepsele au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.M.V. şi T.G. împotriva deciziei penale nr. 424 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1576/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
