ICCJ. Decizia nr. 162/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.162/2006
Dosar nr. 19696/1/2005 (nr. vechi 5469/2005)
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 50/ F bis din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 607/P/2005, a fost scoasă cauza de pe rol şi trimis dosarul penal nr. 607/P/2005 al acestei instanţe, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru soluţionarea plângerii formulată de petenţii I.G. şi I.E., împotriva rezoluţiei nr. 74/P/2005 din 29 martie 2005, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către procurorul general.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 24 iunie 2005, a fost înregistrată plângerea formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., de petenţii I.G. şi I.E., împotriva rezoluţiei din data de 29 martie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul penal nr. 74/P/2005, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii A.G. şi C.C. este netemeinică şi nelegală, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând că au comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând plângerea formulată, instanţa de fond a constatat că prin rezoluţia din 29 martie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul penal nr. 74/P/2005, procurorul a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii A.G. şi C.C., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a motivat, în considerentele rezoluţiei, că cei doi magistraţi au respectat normele procedurale şi nu au abuzat de funcţiile lor în soluţionarea dosarelor penale nr. 9132/2003 şi nr. 11097/2003 ale Judecătoriei Piteşti, dosare în care petenţii u fost părţi.
Potrivit prevederilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., prevederi legale ce au stat la baza formulării de către petenţi a plângerii, obiect al dosarului din prezenta cauză, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după, caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
A rezultat din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate că introducerea plângerii la procurorul ierarhic superior, constituie o condiţie prealabilă obligatorie de exercitare a procedurii reglementate în art. 2781 C. proc. pen., care, în alin. (1) prevede expres că, sesizarea instanţei de judecată este admisibilă numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei sau ordonanţei date de procuror.
Întrucât în cauza dedusă judecăţii, petenţii s-au adresat cu plângere direct instanţei, fără a urma procedura legală prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi s-a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea plângerii formulate de petenţi împotriva rezoluţiei procurorului din data de 29 martie 2005, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către procurorul general al acestei unităţi de parchet, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au declarat, în termen legal, recurs petiţionarii I.G. şi I.E. care au arătat, în scris că potrivit art. 304 C. proc. civ., hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea fondului pricinii, s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, că au solicitat amânarea pentru lipsă de procedură, au solicitat reluarea anchetei la parchet, deoarece magistraţii G.A. şi C.C. nu s-au pronunţat pe nulitatea procesului-verbal din 4 decembrie 1992 semnat de primarul comunei Bascov, S.G., apreciindu-l ca fiind fals, întrucât nu a existat nici un dosar care s-a judecat cu ei, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate.
La dosarul cauzei a mai fost depus un memoriu, în care recurenţii petiţionari au arătat că deşi instanţa de judecată era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, nu le-a admis nici o probă. Petiţionarii menţionează că au solicitat reluarea cercetărilor la parchet conform art. 273 C. proc. pen., în baza raportului de expertiză dat de către organul de cercetare penală, că le-au cerut recuzarea timp de un an de zile şi nu au vrut să se abţină de la judecata acestor dosare, că au cerut să se pronunţe pe nulitatea procesului-verbal din 4 decembrie 1992, solicitând pronunţarea pe nulitatea acestui proces-verbal sau admiterea probei cu martori S.I., P.C., pedepsirea primarului comunei Bascov şi salariatele de la aceeaşi primărie conform art. 289, art. 288, art. 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), că au fost greşit obligaţi la cheltuieli judiciare. Totodată au fost anexate mai multe fotocopii ale unor înscrisuri.
La termenul de astăzi au lipsit recurenţii petiţionari, învederându-se că au fost depuse la dosar note scrise de către recurenţi pentru termenul din 12 ianuarie 2006, la care au fost anexate fotocopiile unor înscrisuri.
În notele scrise depuse la dosar, recurenţii petiţionari au solicitat trimiterea cauzei pe fond în vederea reluării cercetărilor, respectiv redeschiderii urmăririi penale fiindu-le dată o soluţie necorespunzătoare faţă de motivele arătate, apreciind că magistraţii au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neţinând cont de raportul de expertiză efectuat, nu le-a fost încuviinţată proba cu martori, urmând a se avea în vedere şi motivele de recurs, menţionând imposibilitatea de prezentare pentru că sunt bolnavi, au o vârstă înaintată.
Examinând recursul declarat de petiţionarii I.G. şi I.E. împotriva încheierii pronunţată de instanţa de fond în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea plângerii formulată de petenţii I.G. şi I.E., potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către procurorul general, apreciind că introducerea plângerii la procurorul ierarhic superior constituie o condiţie prealabilă obligatorie de exercitare a procedurii reglementate în art. 2781 C. proc. pen., care în alin. (1) prevede expres că, sesizarea instanţei de judecată este admisibilă numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei sau ordonanţei date de procuror.
Astfel, prima instanţă s-a dezinvestit prin invocarea unei condiţii procedurale, considerată necesară pentru admisibilitatea plângerii şi nu a judecat fondul plângerii în raport cu motivele formulate de petiţionari.
Înalta Curte consideră că, deşi nerespectarea unei condiţii prealabile, obligatorie de exercitare a procedurii reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., esenţială în aprecierea legalei sesizări a instanţei de judecată atrage inadmisibilitatea plângerii adresată direct instanţei de judecată, soluţie ce s-ar fi impus a fi pronunţată de prima instanţă şi nu dezinvestirea instanţei prin trimiterea cauzei la parchet, aceasta nu poate fi examinată în recursul declarat de petiţionari, deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situaţiei în propriul recurs.
Totodată, Înalta Curte nu poate verifica motivele de recurs invocate, criticile recurenţilor petiţionari referindu-se la aspecte privind fondul plângerii, atâta timp cât prima instanţă a pronunţat doar o soluţie de dezinvestire a instanţei şi trimiterea cauzei la parchet.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii I.G. şi I.E. împotriva încheierii nr. 50/ F/ bis din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii petiţionari, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii I.G. şi I.E. împotriva încheierii nr. 50/ F/ bis din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 lei (câte 600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 166/2006. Penal → |
|---|
