ICCJ. Decizia nr. 1670/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1670/2006
Dosar nr. 1464/1/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 661 din 6 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen, s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu lama de 18,5 cm şi cu mânerul din lemn de culoare neagră, având inscripţia S.G., bun ce a servit la săvârşirea infracţiunii.
S-a constatat că moştenitorii legali ai victimei S.P. nu au formulat pretenţii civile.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul M.C. locuieşte, împreună cu familia sa, într-unul dintre blocurile situate în satul Dancu, judeţul Iaşi.
Într-un bloc vecin cu cel în care domiciliază inculpatul a locuit şi victima S.P., astfel că cei doi, inculpatul şi victima, au fost vecini şi se cunoşteau.
În după amiaza zilei de 29 mai 2005, inculpatul M.C. a consumat băuturi alcoolice împreună cu nişte prieteni de ai săi, ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orelor 18,30, inculpatul s-a deplasat într-un spaţiu dintre blocurile din satul Dancu unde mai mulţi tineri, printre care şi victima S.P. şi fratele acestuia, numitul S.A., pe un teren de sport improvizat, jucau un meci de fotbal.
Ajunşi în acel loc, inculpatul l-a abordat pe fratele victimei, cerându-i acestuia să-i dea o ţigară. Întrucât numitul S.A. a refuzat să-i dea inculpatului o ţigară, între cei doi a izbucnit o ceartă care a degenerat în îmbrânceli reciproce. Mai mult, numitul S.A. l-a lovit cu piciorul pe inculpat, lovitură în urma căreia M.C. a căzut pe asfalt. În momentul în care inculpatul se pregătea să riposteze, în incident a intervenit victima S.P., care l-a prins în braţe pe inculpat pe la spate, iar apoi, ajutat şi de alţi doi tineri a reuşit să-l îndepărteze din zonă şi să aplaneze conflictul.
Imediat după consumarea acestui incident, inculpatul a urcat în apartamentul său, a luat un cuţit pe care l-a ascuns în pantalonul de trening cu care era îmbrăcat.
Inculpatul a mers pe terenul unde în continuare se desfăşura meciul de fotbal şi s-a îndreptat către victima S.P.
În momentul în care s-a apropiat de victimă a scos cuţitul şi a încercat să lovească pe S.P. Victima a reuşit să evite lovitura şi a fugit aproximativ 5-6 m, însă s-a împiedicat şi a căzut pe asfalt cu faţa în sus. Imediat a fost ajuns din urmă de către inculpat care, cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, a lovit victima o singură dată în zona toracică, în partea stângă.
În drum spre spital victima a decedat.
Potrivit concluziilor raportului de necropsie nr. S/778 din 17 iunie 2005 întocmit de I.M.L. Iaşi, moartea victimei (în vârstă de 17 ani la data decesului) a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute, consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante toracice stânga, cu hemotorax stâng, hemopericard, plagă pulmonară pericardică şi cardiacă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a susţinut că a comis fapta în stare de provocare.
Prin Decizia penală nr. 1 din 5 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea să inculpatul nu se poate prevala de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât inculpatul nu a acţionat spontan, sub stăpânirea unei puternice tulburări, iar de la incidentul pe care l-a avut cu fratele victimei trecuse o perioadă de timp.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care în esenţă, prin motivele de recurs, a criticat hotărârile atacate prin aceea că nu s-a procedat la coborârea pedepsei în condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Criticile vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă că hotărârile atacate sunt conforme legii.
În raport de starea de fapt evidenţiată de probele administrate, în mod corect instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., şi în consecinţă, în mod justificat nu au coborât pedeapsa sub limita minimă legală.
Din conţinutul art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că infracţiunea comisă în stare de provocare constituie o ripostă la actul provocator al victimei.
În cauză, probele au evidenţiat consumarea unui incident între inculpat şi fratele victimei, dar, acesta se aplanase după o vreme în care inculpatul s-a gândit cum să acţioneze, s-a înarmat cu cuţitul şi a atacat victima chiar când aceasta era căzută şi nu avea posibilităţi reale de a se apăra.
Acţionând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi nu a acţionat sub imperiul vreunei tulburări cu atât mai mult, cu cât, victima nu efectuase nici anterior şi nici la momentul lovirii vreun act provocator la adresa sa.
Pentru aceste considerente, în mod justificat inculpatul nu putea beneficia de scuza provocării şi nici de coborârea pedepsei sub limita minimă legală.
În raport de modul de desfăşurare al faptei, de rezultatul letal, s-a apreciat corect cuantumul pedepsei aplicate care este proporţional atât pericolului social al faptei cât şi al făptuitorului.
Fiind respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi cele ale art. 52 C. pen., şi neconstatându-se alte motive care să justifice o reducere a pedepsei spre limita minimă legală în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsă detenţia preventivă la zi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 1 din 5 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de familie şi minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 mai 2005 la 15 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1671/2006. Penal → |
|---|
