ICCJ. Decizia nr. 1671/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1671/2006
Dosar nr. 1900/1/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 517 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Constanţa i-a condamnat pe inculpaţii:
- I.N., în baza art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. A fost dedusă prevenţia de la 22 iunie 2005 la zi şi menţinută arestarea preventivă.
- I.C., în baza art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 22 iunie 2005 la zi şi menţinută arestarea preventivă.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar către partea vătămată minoră D.I., prin reprezentanţii legali D.F. şi O.A. la plata sumei de 15 milioane lei despăgubiri civile, daune morale.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt, că în luna ianuarie 2005, partea vătămată D.I., minoră în vârstă de 14 ani împreună cu mama sa şi concubinul acesteia au locuit cu chirie în imobilul inculpatului I.N. din oraşul Năvodari.
Sus-numitul inculpat era văduv, el locuind cu fiii gemeni, inculpatul I.C. şi numitul I.C.
În luna martie 2005 mama minorei parte vătămată şi concubinul ei s-au mutat, minora rămânând în continuare în acel imobil întrucât intrase în relaţii de concubinaj cu numitul I.C.
La începutul lunii iunie 2005, I.C. a plecat la Bucureşti pentru a-şi căuta de lucru, partea vătămată rămânând în locuinţa din Năvodari cu inculpaţii, tată şi fiu, I.N. şi I.C.
Conform declaraţiilor martorei P.M., la data de 12 iunie 2005, partea vătămată a vizitat-o, ocazie cu care i s-a plâns că se simte ameninţată de inculpatul I.N., inclusiv că o va viola, motiv pentru care doreşte să plece la tatăl ei în localitatea Ovidiu.
Întâlnindu-se în aceeaşi zi în staţie de microbuz cu inculpatul I.C., partea vătămată D.I. a fost convinsă de acesta să-l însoţească la sora inculpatului, I.A., unde însă l-au găsit şi pe inculpatul I.N. şi în cele din urmă, la insistenţele inculpaţilor, minora s-a întors în locuinţa lor.
După ce au ajuns acasă, au apărut şi numiţii T.L., minor în vârstă de 17 ani şi I.A., minor în vârstă de 16 ani şi deşi era târziu, fiind orele 23,00, inculpatul I.N. i-a invitat în bucătărie.
La un moment dat, inculpatul I.N., în accese de furie a început să o lovească pe partea vătămată, cerându-i şi obligând-o, în prezenţa celorlalţi, să se dezbrace complet. După aceasta sus-numitul inculpat a condus-o pe minoră în altă cameră unde, deşi aceasta plângea, a obligat-o să întreţină un raport sexual.
Ieşind din cameră, inculpatul I.N. i-a cerut numitului T.L., aflat cu ceilalţi în bucătărie, să intre şi el în camera în care se afla partea vătămată şi să întreţină raport sexual cu aceasta. Deşi iniţial refuzase, T.L., în faţa atitudinii ameninţătoare a inculpatului I.N., aflat în stare de ebrietate, a intrat în cameră şi a întreţinut raport sexual cu minora.
A urmat inculpatul I.C. care, deşi rugat de partea vătămată să o scape, a replicat prin lovirea acesteia şi, sub constrângere, a întreţinut şi el raport sexual cu aceasta.
În succesiunea stabilită de inculpatul I.N. şi la insistenţele acestuia, a urmat minorul I.A., care a întreţinut şi el un raport sexual cu minora parte vătămată.
După cele astfel săvârşite cei doi minori au plecat, inculpatul I.C. culcându-se într-o cameră iar inculpatul I.N. dormind cu partea vătămată cu care, peste noapte, a mai întreţinut raporturi sexuale.
A doua zi dimineaţa, inculpatul I.N. a adus în cameră o funie şi a ameninţat-o pe partea vătămată că o va lega.
La cererea acestui inculpat, partea vătămată a mers în camera alăturată, unde l-a găsit întins pe pat pe martorul T.I., care, însă, i-a făcut un semn discret spre fereastra care era deschisă, sugerându-i astfel să fugă.
Minora a profitat de ocazie, a sărit fereastra şi a fugit, fiind însă urmărită de inculpatul I.N. care, neputând să o ajungă, a renunţat.
Pe câmp minora, îmbrăcată sumar, doar în chiloţi şi o bluză i-a întâlnit pe martorii L.N. şi Z.V., cărora le-a povestit împrejurările şi motivele fugii sale şi care i-au dat o pereche de pantaloni, îndrumând-o la poliţie.
Partea vătămată s-a deplasat la prietena ei T.F., de la care şi-a sunat mama, cerându-i să vină şi să-i aducă haine.
În timp ce îşi aştepta mama, minora a fost văzută de inculpatul I.N., care a alergat-o, însă a reuşit să scape.
Sosindu-i mama, minora i-a relatat cele întâmplate şi împreună au mers la Poliţia din Năvodari, depunând plângere.
Raportul de constatare medico-legală atestă că partea vătămată D.I. prezintă o deflorare veche, precum şi raport sexual produs recent, ce poate data din noaptea de 12 iunie 2005.
Împotriva acestei hotărâri ambii inculpaţi au declarat apel.
Inculpatul I.N. a solicitat achitarea, susţinând că nu a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată.
Inculpatul I.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., întrucât nu a exercitat constrângeri asupra părţii vătămate pentru a întreţine raportul sexual.
Prin Decizia penală nr. 1 din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, constatând că situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia ambilor inculpaţi rezultă din probele administrate, fiind întemeiat înlăturată declaraţia părţii vătămate din faţa instanţei, prin care revine asupra celor susţinute în cursul urmăririi penale întrucât şi în prezent minora locuieşte în casa inculpatului I.N., convieţuind cu fiul acestuia, I.C.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.N., nemotivat în scris însă susţinut oral, personal şi prin apărător, în principal solicitând achitarea întrucât nu a întreţinut raport sexual cu partea vătămată iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul de şedinţă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului inculpatului motivat de faptul că şedinţa de judecată la instanţa de fond nu a fost publică, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Excepţia a fost însuşită şi de către inculpat.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 4, 18 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privind publicitatea şedinţei de judecată, nu sunt întemeiate.
În adevăr, începând cu termenul din 15 septembrie 2005, şedinţa de judecată la instanţa de fond a fost declarată secretă pe toată durata procesului, în considerarea atingerilor ce ar putea fi aduse demnităţii persoanei vătămate, minoră în vârstă de până la 15 ani, dacă judecata s-ar fi desfăşurat în şedinţă publică.
Această măsură a fost dispusă prin încheierea din 15 septembrie 2005 şi a fost respectată până la dezbateri, în şedinţa din 30 noiembrie 2005, inclusiv.
Măsura luată de instanţă este justificată şi legală, având suport în prevederile art. 290 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor la susţinerile inculpatului I.N., în sensul că nu a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanţele au reţinut în cauză o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate în ambele faze ale procesului penal.
Prin declaraţiile repetate ale părţii vătămate din cursul urmăririi penale sunt detaliate împrejurările în care a fost victima şi a violului comis de inculpatul I.N. care, folosind violenţa, a obligat-o să se dezbrace în prezenţa celorlalţi participanţi şi apoi a dus-o în altă cameră în care s-a consumat actul sexual.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale inculpatului I.C., inclusiv din faţa instanţei şi din care rezultă fără echivoc actele de violenţă săvârşite de inculpatul I.N. asupra minorei, pentru a o determina să se dezbrace şi apoi întreţinerea, pe rând, de către toţi cei prezenţi de raporturi sexuale cu aceasta.
Aceleaşi acte de violenţă, care au precedat raporturile sexuale, sunt invocate şi de cei doi minori, I.A. şi T.L., iar martorii Z.V. şi L.N. relatând urmărirea părţii vătămate, îmbrăcată sumar, de către inculpatul I.N., aceştia reţinând din explicaţiile victimei că sus-numitul inculpat a încercat să o violeze în acea dimineaţă.
Împrejurări esenţiale, care contribuie la stabilirea adevărului rezultă şi din declaraţiile martorilor P.A., P.M., T.I.G. şi T.L., potrivit cărora partea vătămată îşi exprima, anterior faptelor, temerea de inculpatul I.N. că o va bate şi viola, iar ulterior, aflând de la aceasta că a fost violată.
În sfârşit, mama părţii vătămate, O.A. a detaliat, în cursul urmăririi penale, împrejurările comunicate de fiica sa, în care a fost victima violurilor din noaptea de 12 iunie 2005, precum şi intervenţiile ulterioare ale inculpatului I.N. pentru a-şi schimba declaraţiile.
De altfel, în cursul urmăririi penale şi inculpatul I.N. a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu minora parte vătămată.
Revenirile acestuia, ca şi ale părţii vătămate, în cursul judecăţii, prin care susţine inexistenţa raporturilor sexuale au fost justificat înlăturate, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă şi fiind explicate prin faptul că şi în prezent partea vătămată locuieşte în imobilul inculpatului I.N., reluând relaţiile de convieţuire cu fiul acestuia, I.C.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.N. au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv împrejurările în favoarea acestuia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.
Reducerea pedepsei, aşa cum solicită inculpatul, nu se justifică în raport de necesitatea realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare şi a scopului sancţiunii, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Constatând, sub toate aspectele de fapt şi de drept, că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, recursul inculpatului I.N. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la data de 22 iunie 2005 la 15 martie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 1/ MP din 13 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2005 la 15 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1670/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1764/2006. Penal → |
|---|
