ICCJ. Decizia nr. 1650/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1650/2006
Dosar nr. 22956/1/2005
(nr. vechi 7102/2005)
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 38/ F din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins plângerea formulată de petenta G.E. împotriva rezoluţiei din 12 august 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dispusă în dosarul nr. 72/P/2005.
Petenta a fost obligată să plătească 40 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 72 din 17 iunie 2005, petenta G.E. a formulat plângere împotriva doamnei procuror C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
În cuprinsul plângerii, petenta a arătat că, în data de 31 mai 2005, a însoţit-o pe sora sa, G.M. la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, unde aceasta fusese chemată pentru prezentarea materialului de urmărire penală într-un dosar instrumentat de doamna procuror C.C. Intenţia petentei era de a o reprezenta pe sora sa, în baza unei procuri judiciare autentificate de reprezentare, ale dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 şi ale art. 12 din Statutul profesiei de consilier juridic.
Procurorul nu i-a permis petentei să o reprezinte pe sora sa şi a adoptat o atitudine violentă, agresând-o pe petentă, care a suferit leziuni ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 215/ C din 31 mai 2005.
Prin rezoluţia nr. 72/ P din 12 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, pentru fapta prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
În motivarea rezoluţiei se arată că reprezentarea convenţională în faza de urmărire penală este posibilă în principiu, dar ea nu poate avea loc în cazul actelor cu caracter personal, cum ar fi prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul procedând corect când a invitat-o pe petentă să părăsească biroul.
Cu privire la leziunile constatate petentei, s-a reţinut ca S.M.L. Sf. Gheorghe, prin adresa nr. 215/ C din 25 iulie 2005, nu exclude mecanismul de autoprovocare, astfel că în lipsa altor date, procurorul nu a comis fapta reclamată de petentă.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., petenta G.E., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei din data de 12 august 2005 şi tragerea la răspundere a procurorului C.C. pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Plângerea a fost respinsă prin rezoluţia nr. 769/II/2 din 19 septembrie 2005, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În considerentele rezoluţiei, se arată că din actele premergătoare efectuate în cauză, dată fiind şi imposibilitatea administrării altor acte premergătoare concludente, se poate concluziona că în cauză nu sunt probe şi indicii suficiente care să susţină plângerea părţii vătămate cu privire la starea de fapt prezentată de aceasta.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere în termenul legal prevăzut de lege, în baza art. 2781 C. proc. pen., petenta G.E., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei din data de 12 august 2005 şi completarea probatoriului.
În motivarea plângerii sale, petenta arată că nu au fost clarificate aspectele referitoare la faptul că făptuitoarea C.C. de mai multe ori în faţa cunoştinţelor a încercat să o denigreze, precum şi aspecte referitoare la starea de fapt.
Verificând rezoluţia nr. 72/ P din 12 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, instanţa a constatat că plângerea formulată de petenta G.E. este neîntemeiată.
Procurorul a administrat toate actele premergătoare concludente în cauză, respectiv au fost audiate: petenta G.E., procurorul C.C., martorii oculari G.M. şi C.N. şi a fost efectuată o adresă la S.M.L. Sf. Gheorghe, cu privire la certificatul medico-legal nr. 215/ C din 31 mai 2005.
Din analiza acestora rezultă că, la data de 31 mai 2005, numita G.M. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc în vederea audierii în calitate de învinuită şi prezentării materialului de urmărire penală în dosarul nr. 130/P/2005. Aceasta a venit însoţită de sora sa, petenta G.E., consilier juridic şi care a solicitat să asiste la audiere, prezentând o procură notarială.
Procurorul C.C. i-a explicat că procura nu e valabilă, în sensul că nu o poate reprezenta pe sora sa, în acelaşi timp invitând-o să iasă din birou. Întrucât petenta a insistat să o reprezinte pe sora sa, procurorul s-a ridicat de la birou şi a invitat-o să părăsească încăperea, în caz contrar va chema jandarmul care asigura paza sediului parchetului.
Petenta a lăsat procura judiciară pe biroul procurorului, iar sorei sale i-a spus să nu declare nimic în lipsa unui avocat, părăsind încăperea.
Procurorul a renunţat să-i mai prezinte materialul de urmărire penală, stabilind o altă dată pentru efectuarea acestui act procedural.
În aceeaşi zi, petenta s-a prezentat la S.M.L. Covasna, care i-a eliberat un certificat medical (nr. 215/ C din 31 mai 2005) din care rezultă că pe braţul stâng prezintă excoriaţii şi echimoze de mici dimensiuni care ar fi putut fi produse prin zgârierea cu unghiile şi nu necesită zile de îngrijiri medicale.
Potrivit răspunsului la adresa efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, la data de 21 iunie 2005, leziunile traumatice descrise în certificatul medico legal nr. 215/ C din 31 mai 2005 s-au putut produce ca mecanism prin comprimare cu mâna şi zgâriere cu unghiile, nefiind exclus cu desăvârşire mecanismul autoprovocării.
Astfel, în cauză nu există probe şi indicii suficiente că procurorul C.C. ar fi agresat-o fizic pe petentă, în data de 31 mai 2005, cu ocazia efectuării unor acte procedurale într-un dosar penal în care sora petentei avea calitatea de învinuită.
Împrejurările relevate de petentă, anterioare presupusei săvârşiri a agresiunii, nu au relevanţă pentru dovedirea stării de fapt descrise în plângere, nefiind concludentă audierea unor martori care au avut cunoştinţă de acele împrejurări. Or, în cauză au fost audiaţi singurii martori oculari, G.M., sora petentei şi C.N. Declaraţia martorei G.M. este subiectivă, astfel că nu poate fi reţinută, iar martorul C.N. nu confirmă susţinerile petentei. De asemenea, cu privire la leziunile constatate, S.M.L. Covasna, nu exclude mecanismul autoprovocării.
Toate acestea nu confirmă susţinerile petentei astfel că procurorul, în mod întemeiat a dispus neînceperea urmăririi penale, rezultând un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunită latura obiectivă a infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petenta G.E. criticând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale, în condiţiile în care chiar din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimata a comis infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Se arată că incidentul a fost determinat de faptul că petenta s-a adresat sorei sale, cercetată într-un dosar penal de către intimată, în limba maghiară.
Petenta a solicitat admiterea plângerii sale, şi trimiterea cauzei la Parchet pentru administrarea de probe în vederea neînceperii urmăririi penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de petenta G.E. nu este fondat, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Astfel, corect s-a reţinut de către instanţa de fond că în cauză din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii suficiente care să susţină plângerea recurentei cu privire la situaţia de fapt prezentată de aceasta.
În aceste condiţii, corectă este şi soluţia dispusă în cauză, respectiv de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu există infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că a fost săvârşită o infracţiune, respectiv cea pentru care s-a formulat plângerea şi s-a solicitat tragerea la răspundere penală.
De altfel, susţinerile petentei au fost infirmate tocmai de actele premergătoare efectuate în cauză: respectiv, declaraţii de martori, cât şi din răspunsul S.M.L., din care rezultă că nu poate fi exclusă autoprovocarea pentru leziunile produse.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petentei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.E. împotriva sentinţei penale nr. 38/ F din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1652/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
