ICCJ. Decizia nr. 1760/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1760/2006
Dosar nr. 22134/1/2005
(nr. vechi 6688/2005)
Şedinţa publică din 20 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 450 din 5 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpata O.M.A., la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., şi la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 din acelaşi cod, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe perioada de un an după executarea pedepsei închisorii.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen., combinat cu art. 118 lit. d) din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea specială, de la inculpată, a sumei de 5.800.000 lei consemnată la C.E.C. – Agenţia Timpuri Noi, recipisă nr. 42.30.01/02/40.861/000010 din 17 decembrie 2002.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a mai dispus confiscarea, de la inculpată, a 4 agende personale, precum şi a unui obiect erotic (vibrator).
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
N.V., locuitor al satului Peştera din judeţul Bihor, urmare faptului că fiica sa, N.L., elevă la un liceu din Oradea, la 29 noiembrie 2002 nu a venit acasă, iar fiul său i-a comunicat că aceasta ar fi sechestrată într-un apartament din Bucureşti, la 2 decembrie 2002 a sesizat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, el reclamând dispariţia fetei.
La 10 decembrie 2002, N.V. a primit aceeaşi veste de la R.G. şi B.C.I., aceştia aducându-i la cunoştinţă că, telefonic, fata le-a comunicat că este sechestrată în Bucureşti şi a cerut ajutor. R.G. i-a mai transmis că fata i-a spus că este sechestrată într-un apartament situat în str. Cărămidarii de Jos, acelaşi lucru aflându-l de la un bărbat care nu şi-a declinat identitatea, acesta precizându-i că vrea să ajute întrucât dacă nu o vor salva, fata urmează a fi vândută.
N.V. le-a cerut celor doi să-l însoţească în Bucureşti pentru a încerca să o elibereze pe fiica sa. Ca atare, la 10 decembrie 2002, cei trei au identificat imobilul în care li se spusese că se află fata şi s-au adresat Secţiei 14 Poliţie.
În cursul nopţii de 10 spre 11 decembrie 2002, echipa operativă s-a deplasat la adresa indicată, aici identificându-i pe G.M., O.M.A. şi B.D.I., pe N.L. şi P.C.D., S.G.C. şi OGM.
Percheziţionarea locuinţei a relevat că în apartamentul în care O.M.A. avea calitatea de chiriaş, s-au găsit mai multe obiecte şi înscrisuri care puneau în evidenţă faptul că acolo se practica prostituţia.
N.L. a declarat şi a descris modul în care a fost acostată de G.M. în gara Oradea, modalitatea violentă în care acesta a obligat-o să urce într-un tren cu destinaţia Bucureşti, raportul de expertiză medico – legală întocmit la 6 ianuarie 2003, atestând că fata a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse cu corp dur şi puteau data de aproximativ 7–9 zile, pentru vindecare fiind necesare 1–2 zile de îngrijiri medicale.
G.M. a susţinut că aducerea la Bucureşti a fetei a avut loc la cererea acesteia, ea acceptând să fie cazată de O.M.A. despre care aflase că se prostituează şi tot ea i-a cerut să fie alături de ea în acel apartament, iar leziunile constatate medico – legal i-ar fi fost provocate de proxeneţi din Oradea.
După cazarea fetei, ea fiind permanent supravegheată de G.M., acesta a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi clienţi racolaţi de O.M.A. prin intermediul anunţurilor matrimoniale date de ea în diferite cotidiene, banii astfel obţinuţi fiind luaţi de G.M. care-i împărţea cu O.M.A.
Încercările lui N.L., de a scăpa din situaţia în care ajunsese s-au materializat în cererea acesteia ca G.M. să ia legătura cu fratele ei aflat în Spania, lucru întâmplat, acestuia cerându-i-se bani sub ameninţarea că dacă nu se va conforma, sora lui va fi ucisă sau va fi vândută. G.M. a încasat de la un ghişeu situat în Gara de Nord, suma de 50 Euro trimisă de N.L. pe numele unei cunoştinţe.
O.M.A. şi B.D.I., la urmărirea penală, au relatat şi descris detaliat situaţia de fapt, diferitele modalităţi prin care fata a fost adusă în imposibilitatea de a părăsi apartamentul în care era ţinută precum şi activitatea lor infracţională, B.D.I. fiind racolată de O.M.A. dintr-o discotecă, la acea dată, luna noiembrie 2002, ea fiind minoră, dar cu „trecut" contravenţional în practicarea prostituţiei.
Instanţa a reţinut că probele administrate au condus la stabilirea, fără dubiu, a existenţei faptelor, că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor şi au fost săvârşite de inculpaţi.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri inculpaţii O.M.A. şi G.M. inculpata şi-a motivat apelul pe nulitatea absolută a sentinţei în sensul că, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare odată ce, în cauză, acelaşi avocat desemnat apărător din oficiu, a acordat asistenţă juridică tuturor celor implicaţi, deşi ei aveau interese contrarii, iar probatoriul administrat la cercetarea judecătorească nu a fost analizat prin coroborare. În subsidiar, inculpata a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Inculpatul G.M. a criticat hotărârea pentru nelegala reţinere a situaţiei de fapt şi, deci, nelegala stabilire a vinovăţiei sale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 732 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Nemulţumită şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în termenul legal, inculpata O.M.A., a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi pct. 171 C. proc. pen., respectiv urmărirea penală s-a făcut în lipsa apărării şi prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat este fondat pentru considerentul ce se va arăta în continuare.
Totodată, având în vedere că motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., este aplicabil şi coinculpaţilor G.M. şi B.D.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 3857 din acelaşi cod, recursul declarat de inculpata O.M.A. va fi extins şi în ce priveşte pe sus-indicaţii inculpaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., dreptul de apărare este garantat învinuitului sau inculpatului, în tot cursul procesului penal, organele judiciare având obligaţia de a-i asigura, în condiţiile prevăzute de lege, asistenţă juridică din oficiu, dacă nu are apărător ales.
Nerespectarea acestei dispoziţii legale atrage sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, nulitatea care, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stadiu al procesului.
Din actele dosarului (nr. 8069/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti) rezultă că, la 11 decembrie 2002, data când inculpaţilor B.D.I., G.M. şi O.M.A., li s-au luat declaraţii, ei au fost asistaţi de acelaşi avocat (respectiv D.C., apărător desemnat din oficiu), deşi cele relatate de ei denotau interese contrarii.
Totodată, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (proces – verbal din 12 iunie 2003 dosar nr. 8069/P/2002 al aceluiaşi parchet), exemplarul înscrie că inculpatei O.M.A. i-a asigurat apărarea avocatul V.P., în respectivul dosar, însă nu se află împuternicirea avocaţială.
De asemenea, în acelaşi dosar nu se găseşte vreo adresă a organului de urmărire penală prin care să se ceară baroului de avocaţi desemnarea apărătorului din oficiu (împuternicirea avocaţială pentru avocatul D.C. înscriind că a fost eliberată la 12 decembrie 2002).
Aşa fiind, se conchide că, la data de 11 decembrie 2002, inculpaţilor nu le-a fost asigurat dreptul de apărare, iar desemnarea (în condiţiile menţionate) din oficiu a aceluiaşi apărător este nelegală, ceea ce echivalează cu lipsa de apărare şi constituie încălcarea obligaţiei de a asigura inculpaţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale.
Ca atare, recursul declarat fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2, cu referire la art. 333 C. proc. pen., el va fi admis şi se va dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii actelor efectuate cu nerespectarea legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata O.M.A. împotriva deciziei penale nr. 732/ A din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 3857 C. proc. pen., extinde efectele recursului şi cu privire la inculpaţii B.D.I. şi G.M.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 450 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru refacerea urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1652/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1843/2006. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
