ICCJ. Decizia nr. 1843/2006. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1843/2006
Dosar nr. 1745/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 707/ PI din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Timiş a dispus condamnarea inculpatului V.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani de închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 344 zile de închisoare din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 926 din 24 august 1998 definitivă prin Decizia penală nr. 315 din 14 iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu şi a dispus contopirea restului menţionat cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b), raportat la art. 40 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 11 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 octombrie 2003 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 117 alin. (2) şi art. 32 C. pen., s-a dispus expulzarea din România a inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului să plătească părţii civile K.C. pentru minora K.R.A.M. la o despăgubire lunară cu titlu de cheltuieli de întreţinere în cuantum de 800.000 lei începând cu data de 26 aprilie 2004 până la majoratul minorei.
Au fost respinse pretenţiile de 6 milioane lei formulate de K.C., reprezentând cheltuieli de înmormântare, ca nedovedite.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Inculpatul pentru a-şi procura acte de identitate, paşaport şi permis de conducere pe numele său, s-a înţeles să dea suma de 500 mărci germane numiţilor B.C. şi K.C., concubina sa. Aceştia fiind de acord să procure actele solicitate, inculpatul a mai oferit suma de 2000 mărci germane la data primirii actelor. Totodată i-a dat C.K. suma de 100 mărci germane pentru cheltuieli ocazionale. După aceste discuţii, cei doi au convenit să-l înşele pe inculpat, în sensul de a obţine bani fără însă a-i procura actele.
În 22 aprilie 2001 inculpatul a aflat de planul celor doi şi s-a hotărât să-i caute pentru a-şi recupera banii. Cu acest scop s-a deplasat la locuinţa acestora solicitând restituirea sumelor.
Cum l-a găsit doar pe B.C. şi acesta a susţinut că banii sunt la concubina sa, inculpatul s-a enervat şi a început să-l lovească cu pumnii.
În aceste condiţii B.C. a fost de acord să meargă cu inculpatul la locuinţa C.K. Ajunşi la presupusa adresă, B.C. i-a relatat inculpatului că aceasta se află în altă parte, moment în care inculpatul a exercitat noi violenţe, în urma cărora B.C. a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa.
Speriat, lovindu-se cu capul de o placă de beton, inculpatul şi concubina sa au transportat victima în apartamentul inculpatului şi i-au acordat măsuri de prim ajutor.
Realizând gravitatea faptei cei doi s-au retras în locuinţa concubinei I.A., care a destăinuit părinţilor despre cele întâmplate.
Mama vitregă a A. a sunat-o pe C.K. informând-o despre starea victimei, condiţii în care au fost sesizate organele de poliţie iar victima transportată la spital, unde a şi decedat datorită hemoragiei şi dilacerării cerebrale consecutive a unui traumatism cranio-cerebral.
După comiterea faptei inculpatul a părăsit teritoriul României, deplasându-se în mai multe ţări printre care şi Austria unde a şi fost arestat.
Prin sentinţa penală nr. 648/PI/2004, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a declarat că ştie limba română, că tocmai de acest aspect să profite şi să formuleze apel.
Prin Decizia penală nr. 418/ A din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul şi a dispus refacerea urmăririi penale în prezenţa interpretului de limbă bulgară.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, motivat de faptul că inculpatul cunoaşte limba română întrucât, în cadrul altor proceduri judiciare nu a solicitat translator.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 2283 din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Drept urmare, a fost reluată urmărirea penală în condiţiile legale.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, susţinând pe de o parte necesitatea reindividualizării pedepsei mult prea severă, iar pe de altă parte că victima avea un cuţit, iar ulterior l-a provocat inducându-l în eroare.
Prin Decizia penală nr. 26/ A din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de control judiciar inculpatul a formulat recurs, solicitând aplicarea circumstanţei atenuante a provocării şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cauza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul nefondat.
1. Critica vizând greşita situaţie de fapt în raport de care nu s-a reţinut starea de provocare, este nefondată, vinovăţia inculpatului stabilindu-se pe baza declaraţiilor administrate iar faptul că victima se afla sub influenţa alcoolului este o apărare de circumstanţă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Aşadar, încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind rezultatul unei analize judicioase a mijloacelor de probă aflate în dosar.
2. În ce priveşte critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei este fondată, Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi atins şi prin înlăturarea sporului de un an închisoare.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.V.R. împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 707/ PI din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat în temeiul art. 61 C. pen., pe care îl înlătură, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 octombrie 2003 la 22 martie 2006.
Onorariul în sumă de 100 RON, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1848/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
