ICCJ. Decizia nr. 1830/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1830/2006
Dosar nr. 4593/1/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 20001/2/2005 (nr. 2041/2005), cu ocazia dezbaterilor asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de inculpaţii A.P.E., A.A.M.J., B.A.F., B.G.Z., C.L., C.M.L., D.A., I.D.P., I.A.E., I.F., L.F.A., L.N., M.C., M.A.J., M.M.F., M.M., M.M., P.E.P., S.A.F., S.N., V.G. şi martorul J.M.V. împotriva sentinţei penale nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, s-a verificat din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpaţii A.P.E., M.M. şi I.D.P., solicitând să se dispună punerea lor în libertate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Se reţine, astfel că, prin sentinţa nr. 573 din 18 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi, printre alţii şi inculpaţii:
- A.P.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- M.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 75 lit. c), art. 74 – art. 76 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi
- I.D.P., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 – art. 76 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.D.P., având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a reţinut în esenţă, că, între inculpaţi existau legături sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Astfel, în luna august 2001, inculpatul B.G.Z. a pătruns ilegal în România şi în perioada august 2001 – martie 2002, acesta s-a prezentat sub o identitate falsă organelor de poliţie, procurorului şi instanţei de judecată, cu prilejul formulării de cereri pentru recunoaşterea statutului de refugiat, audierii lor şi în vederea analizării cererilor de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în luna ianuarie 2002, a început să consume şi să valorifice heroină, de la care s-au aprovizionat cu heroină şi alţi inculpaţi, între care şi I.D.P.
În ceea ce îl priveşte pe acest din urmă inculpat, s-a reţinut că acesta a început să se drogheze cu heroină în luna ianuarie 1999 şi în paralel cu activitatea infracţională a acestuia şi ceilalţi inculpaţi au cumpărat, deţinut şi consumat heroină.
S-a mai reţinut că, în perioada 16 - 24 decembrie 2002, inculpatul I.D.P. a pus la dispoziţie garsoniera în care locuia pentru ca şi ceilalţi inculpaţi să consume heroină, tolerând acest consum.
Pe baza probatoriului administrat în cauză s-a mai reţinut că toţi inculpaţii au desfăşurat operaţiuni specifice traficului ilicit de droguri, respectiv inculpatul M.M. în mod repetat a procurat droguri fără drept pe care le-a revândut, iar inculpatul A.P.E., în mod repetat a valorificat opium la diferite persoane, la data de 20 iunie 2003 fiind surprins în flagrant, deţinând opium şi haşiş.
Faptul că inculpatul A.P.E. a avut legături, sub aspectul traficului de droguri cu inculpatul B.G.Z. a rezultat, fără dubiu, din discuţiile pe care aceştia le-au purtat în cursul anului 2002 şi care au fost interceptate cu autorizarea procuraturii.
La instanţa de apel, după dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 16 ianuarie 2006, când inculpaţii şi-au formulat apărări în raport şi cu starea lor de arest, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cauza a rămas în pronunţare pentru termenul din 30 ianuarie 2006 şi apoi, pentru termenul din 6 februarie 2006.
La această dată, cu ocazia deliberării, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat sub acest aspect, că faţă de gravitatea faptelor comise şi frecvenţa acestui fenomen infracţional, cât şi împrejurarea că inculpatul A.P.E. este cercetat şi pentru alte fapte de trafic de droguri, nu se impune lăsarea lor în libertate şi în consecinţă, prin Decizia penală nr. 76 din 6 februarie 2006, a dispus printre altele, nereţinerea stării de arest a inculpaţilor A.P.E., M.M. şi I.D.P.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă, soluţia de condamnare fiind menţinută şi în apel, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Or, de la data arestării preventive a inculpaţilor până în prezent, aceste temeiuri nu au dispărut pentru a se putea dispune revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în stare de libertate.
Se constată că, nici susţinerea recurentului inculpatului A.P.E., în sensul că măsura arestării preventive ar fi încetat de drept, având în vedere că de la data de 16 ianuarie 2006, când a rămas în pronunţare Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi mandatul de arestare i-a fost menţinut pentru o perioadă de încă 60 de zile şi până la termenul din 21 martie 2006, fixat pentru soluţionarea recursului, nici o instanţă nu a mai dispus menţinerea acestei măsuri, apreciind că a fost depăşit termenul de 60 zile, prevăzut de art. 3002 C. proc. pen., pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei menţinerii măsurii, nu poate fi primită de vreme ce, instanţa de apel prin Decizia penală nr. 76 din 6 februarie 2006 a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor, iar termenul din 21 martie 2006, fixat pentru judecarea recursurilor lor se situează în interiorul perioadei de 60 de zile, astfel cum statuează textul de lege mai sus arătat.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză de inculpaţii A.P.E., M.M. şi I.D.P. nefiind fondate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, iar recurenţii inculpaţi urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.P.E., M.M. şi I.D.P. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 20001/2/2005 (nr. 2041/2005).
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1832/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
