ICCJ. Decizia nr. 1727/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1727/2006
Dosar nr. 2546/1/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 467 din 20 octombrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alţii, pe inculpatul A.I. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Instanţa a revocat graţierea pedepsei de un an închisoare şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 142 din 13 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de un an închisoare şi 6 luni închisoare în pedeapsa de un an.
Această pedeapsă a fost adăugată la pedeapsa de 3 ani dispunându-se să execute în total 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, computându-se detenţia de la 14 iunie 2005, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, la data de 21 ianuarie 2005, partea vătămată V.I., în vârstă de 80 ani, a sesizat organele de poliţie că în noaptea precedentă i-a fost violat domiciliul şi prin violenţă i s-au sustras bunuri.
Inculpatul A.I. cunoştea faptul că partea vătămată are o sumă de bani şi era familiarizat cu locuinţa acesteia, întrucât mama sa ajuta partea vătămată în treburile gospodăreşti.
Inculpatul A.I. împreună cu minorii T.L. şi F.I. au pătruns în casa părţii vătămate prin forţarea uşii de la intrare.
Inculpatul A.I. a imobilizat partea vătămată cu ajutorul unei bucăţi de sfoară şi a ameninţat-o cu moartea. Ulterior, inculpatul T.L. a rămas să supravegheze partea vătămată în timp ce A.I. a luat suma de 5.000.000 lei, iar F.I. a mâncat din alimentele părţii vătămate.
În momentul în care au părăsit casa părţii vătămate inculpaţii au sustras 3 cuţite şi un aparat de radio.
Inculpaţii minori au fost condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, instanţa apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, aplicându-se art. 81 C. pen.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul.
În motivarea apelului parchetul a susţinut că sentinţa este netemeinică, printre altele şi în ce priveşte pe inculpatul A.I., deoarece în mod nejustificat au fost reţinute circumstanţe atenuante. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reţinându-se că în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, de faptul că inculpatul A.I. se cunoştea cu partea vătămată pe care o mai vizitase anterior, de valoarea bunurilor sustrase şi de atitudinea acestuia, în mod corect au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului.
Împotriva hotărârilor pronunţate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs criticându-le pentru netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că infracţiunea săvârşită prezintă un grad ridicat de pericol social şi în mod nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A.I., care a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii, cunoştea topografia locului în care este situată casa şi locul unde partea vătămată păstra bani. Fapta a fost săvârşită asupra unei persoane în vârstă, iar inculpatul are antecedente penale.
Recursul nu este fondat.
Motivele invocate de recurent se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar el nu subzistă în cauză.
Pedeapsa stabilită a fost bine individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se majorarea acesteia.
Instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, reieşit din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, în funcţie de importanţa valorii sociale vătămate, dar a avut în vedere şi împrejurările care atenuează răspunderea penală.
În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.
Deşi, în cauză nu a putut fi reţinută conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, deoarece are antecedente penale (infracţiune săvârşită în minoritate) nu este exclus, în atare situaţie, să fie reţinută numai una din circumstanţele prevăzute de art. 74 C. pen.
Astfel, instanţa în mod corect a avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, dar mai ales comportarea sinceră în cursul procesului. O astfel de atitudine reflectă un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară.
De asemenea, nu este lipsită de importanţă şi împrejurarea reţinută de instanţă, faptul că inculpatul se cunoştea cu partea vătămată iar mama acestuia, ajutându-l la treburile gospodăreşti.
Prin dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., s-a prevăzut că împrejurările enumerate, ce pot constitui circumstanţe atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ, ceea ce presupune că instanţa poate reţine ca circumstanţe atenuante şi alte împrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a infractorului.
În cauză nu s-a făcut aplicarea şi a art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., dar trebuie avută în vedere şi conduita inculpatului după comiterea faptei, prin care îşi manifestă căinţa activă pentru fapta comisă, căinţă materializată prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii, şi care reliefează o periculozitate mai scăzută a acestuia, reclamă un tratament penal atenuat. Inculpatul a restituit suma de bani sustrasă, împreună cu ceilalţi inculpaţi, regretând fapta comisă, este tânăr, în vârstă de 19 ani.
Toate aceste considerente atrag concluzia că în cauză, s-a făcut o bună individualizare a pedepsei şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 4 din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul A.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 iunie 2005 la 17 martie 2006.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1732/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
