ICCJ. Decizia nr. 1828/2006. Penal
| Comentarii |
|
Olt a condamnat, între alții, pe inculpatul L.F., la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 4 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1166 din 2 iulie 2002 a Judecătoriei Slatina, precum și revocarea beneficiului grațierii aceleiași pedepse, în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 11 ianuarie 2005, la zi.
Prin aceeași hotărâre, a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile SC E.O. SA, sucursala Slatina, în sensul că inculpații L.F., B.V.M. și M.D. (ultimii doi condamnați în cauză) au fost obligați la plata sumei de 98.176.190 lei cu titlu de despăgubiri civile.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul L.F. a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpații L.F., B.V.M. și M.D. au hotărât să sustragă componentele unui stâlp de înaltă tensiune care provenea dintr-o rețea aparținând SC E.O. SA. sucursala Slatina.
în baza acestei înțelegeri, la data de 11 ianuarie 2004, inculpații B.V.M. și M.D. s-au deplasat cu autocamionul societății comerciale la care lucrau, având cu ei un aparat de sudură, 5 tuburi cu oxigen și o butelie de aragaz, până în localitatea Brebeni de unde l-au luat pe inculpatul L.F.
La jumătatea drumului dintre Brebeni și Coteana, inculpații au părăsit drumul principal și s-au deplasat pe un drum lateral câțiva km, oprind autocamionul în apropierea unui canal de irigații.
Folosind aparatul de sudură, inculpații au doborât un stâlp de înaltă tensiune de la rețeaua electrică aflată în conservare și care alimenta sistemul de irigații local pe care, apoi, l-au secționat în bucăți de 4-5 m.
în momentul în care inculpații încărcau bucățile secționate în autocamion au fost surprinși de organele de poliție.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alții, inculpatul L.F. pe care a criticat-o cu privire la greșita sa condamnare pentru cele două infracțiuni, deoarece nu a avut cunoștință de faptul că merge să săvârșească fapte cu caracter penal, ceilalți doi inculpați spunându-i că merge pentru a colecta fier vechi, pentru societatea comercială la care aceștia erau angajați.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, având în vedere contribuția avută la săvârșirea faptelor și circumstanțele personale.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 3 din 11 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.F. pe care l-a obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata arestării preventive.
în motivarea deciziei instanța de apel a arătat că hotărârea apelată este legală și temeinică atât sub aspectul stării de fapt și a încadrării juridice, cât și sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că din analiza probelor administrate rezultă convingerea că inculpații au distrus cu intenție directă stâlpul aparținând rețelei electrice de înaltă tensiune, pe care l-au doborât la pământ prin tăierea pilonilor de susținere, activitate de distrugere care a continuat prin secționarea acestui stâlp în bucăți de 4-5 m, pentru a-l putea transporta cu autocamionul.
în ce privește susținerea inculpatului L.F. potrivit căreia nu avea cunoștință de faptul că merge să distrugă și să-și însușească stâlpul de înaltă tensiune, instanța de apel a arătat că nu corespunde realității, deoarece din declarațiile constante ale celorlalți inculpați (M.D. și B.V.M.) rezultă că l-au încunoștiințat despre intenția lor de a sustrage fier vechi, în modalitatea reținută în situația de fapt și că acesta a fost de acord să-i sprijine, prin folosirea aparatului de sudură, inculpatul L.F. fiind singurul care avea cunoștințe practice în acest sens.
Cu privire la critica privind pedeapsa aplicată s-a arătat că nu este întemeiată, fiind corect individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere că prin faptele comise, au fost puse în stare de nefolosință un întreg sistem local de irigații, inculpatul-apelant săvârșind faptele în perioada termenului de încercare, a suspendării condiționate a executării unor pedepse anterioare, dobândind și statutul de recidivist.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul L.F. pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:
- în principal, greșita sa condamnare pentru comiterea celor două fapte, întrucât nu a avut cunoștință de faptul că stâlpul în discuție urma să fie însușit, inculpații M.D. și B.V.M. dându-i a înțelege că merge să recupereze fier vechi pentru unitatea la care lucrau, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
- în subsidiar, reducerea pedepsei care este prea severă, urmând a se avea în vedere contribuția sa la săvârșirea faptelor și datele ce caracterizează persoana sa.
Recursul declarat de inculpatul L.F. este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului-recurent pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C. pen.
în ce privește motivele de casare invocate de inculpatul L.F., așa cum s-a arătat, sunt aceleași invocate și la judecata în apel.
întrucât în prezenta decizie au fost expuse pe larg considerentele pentru care instanța de apel a înlăturat criticile formulate de inculpat, considerente care sunt în acord cu materialul probator de la dosar și pe care înalta Curte și le însușește pe deplin, reluarea lor nu se mai impune cu atât mai mult cu cât inculpatul recurent nu a adus în favoarea susținerilor sale alte dovezi care să stabilească contrariul.
Pentru considerentele arătate, s-a avut în vedere că s-a verificat decizia atacată în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul L.F. a fost nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1831/2006. Penal → |
|---|
