ICCJ. Decizia nr. 1837/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 475 din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vrancea, inculpatul O.C. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 77 și 64 C. pen.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului pe timp de 2 ani după executarea pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iulie 2005 până la zi.
Prin aceeași sentință a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și inculpatul D.E.
Inculpații au fost obligați în solidar la 16.000.000 lei daune materiale și la 100.000.000 lei daune morale către partea civilă G.S.
S-au respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile.
Inculpații au mai fost obligați în solidar la 1.159 RON către C.N.A.S. Vrancea și la 250 RON către Serviciul de Ambulanță Vrancea.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă G.S.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt, s-a reținut că, la data de 29 iunie 2005, în timp ce se afla într-un bar din comuna Năruja, inculpații s-au hotărât să o urmărească pe partea vătămată G.S. și, profitând de faptul că aceasta era în vârstă și se afla într-o stare avansată de ebrietate, să o atace și să-i sustragă banii pe care observaseră că îi are asupra sa.
în acest scop inculpații au așteptat ca partea vătămată să plece din local și au urmărit-o. Inculpatul O.C. s-a apropiat și a intrat în vorbă cu partea vătămată iar apoi a lovit-o, împingând-o spre șanț. Imediat a intervenit și inculpatul D.E. care a lovit și el partea vătămată, aceasta fiind în final împinsă în afara șoselei, mult spre malul unui râu, iar partea vătămată pentru a nu cădea în apă s-a agățat de un copac.
Inculpații au deposedat partea vătămată de suma de 16.000.000 lei după care au fugit, împărțind apoi banii în mod egal.
S-a mai reținut că martorele N.M. și R.V. i-au văzut, în timp ce treceau pe șosea, pe cei doi inculpați lovind partea vătămată.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală 32/ A din 6 februarie 2006, a admis recursurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința și, în baza art. 65 C. pen., a interzis fiecărui inculpat, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus în continuare detenția preventivă pentru fiecare inculpat.
S-a reținut că nelegal s-au interzis inculpaților, ca pedeapsă complementară, toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și doar unele dintre acestea.
S-a mai reținut că este nefondată susținerea inculpatului D.E. că nu a participat la lovirea părții vătămate și la însușirea sumei de bani, întrucât din declarațiile martorilor N.M. și R.V. rezultă că ambii inculpați au lovit partea vătămată, iar aceste declarații confirmă susținerile părții vătămate care a afirmat că a fost lovită de ambii inculpați.
în același sens sunt și declarațiile inculpatului O.C.
Instanța de apel a mai reținut că nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpați cu privire la individualizarea pedepselor, acestea fiind just stabilite, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul O.C. a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră și că nu s-a ținut seama de faptul că era în stare de ebrietate și că are doar 18 ani.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fot corect stabilită, pe baza unei juste evaluări a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se apreciază că justificat s-a reținut că împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații, conferă faptei un pericol social deosebit. Astfel, inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, au urmărit partea vătămată, au profitat de faptul că aceasta are o vârstă înaintată și că se află în stare de ebrietate, i-au aplicat lovituri repetate, cu pumnii și picioarele, chiar după ce aceasta a căzut la pământ, cauzându-i, prin lovire activă, multiple leziuni (plagă frontală stânga, echimoză palpebrală stânga, tumefacție edematoasă infraorbitar stânga, echimoză piramidală nazală, echimoză infraorbitar dreapta) și în final au deposedat-o de o sumă importantă de bani.
Reținând și faptul că inculpatul nu are ocupație, obișnuiește să consume băuturi alcoolice, are un anturaj dubios și că are un comportament deviant, Curtea constată că nu există nici o împrejurare, care să poată justifica reducerea pedepsei.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1831/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1833/2006. Penal → |
|---|
