ICCJ. Decizia nr. 1833/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1118 din 30 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 4579/2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații:
B.S.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 71 și 64 C. pen.
Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.S.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., inculpatul G.E.M. a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada arestării preventive de la 2 iunie 2005 la 30 august 2005.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea unui telefon Nokia și a 10 pastile de metadonă.
Instanța a reținut, în esență, că la data de 2 iunie 2005, B.S.G. a vândut martorului denunțător F.G.V. 5 doze de heroină cumpărate de la G.E.M. cu suma de 300.000 lei/doză, fiind prins în flagrant de către organele de poliție.
B.S.G. a recunoscut că a cumpărat dozele de heroină de la G.E.M., precum și 17 comprimate de metadonă, ultimele pentru consum propriu.
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului G.E.M., la data de 2 iunie 2005, ocazie cu care organele de poliție l-au supus unui test poligraf.
La 19 iulie 2005, G.F.M. a formulat un denunț, pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar inculpatul B.S.G. s-a autodenunțat.
Prin decizia penală nr. 826/ A din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpații G.E.M. și B.S.G., a desființat, în parte, sentința penală nr. 1118 din 30 august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond, a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul B.S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și pentru inculpatul G.E.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Ca urmare, a redus pedepsele aplicate inculpaților pentru aceste infracțiuni astfel: de la un an la 6 luni închisoare pentru inculpatul B.S.G. și de la 5 ani la 3 ani închisoare pentru inculpatul G.E.M.
Curtea de apel a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului B.S.G., de 5 ani închisoare în pedepsele componente, a condamnat pe inculpatul B.S.G. la 3 ani închisoare în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 și 76 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.S.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și s-a dedus din pedepse perioada arestului preventiv de la 2 iunie 2005, la zi (27 octombrie 2005).
Astfel, cum rezultă din considerentele deciziei, Curtea de apel a reținut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., pentru ambii inculpați.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.S.G. și G.E.M.
Recursul declarat de parchet a vizat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14, teza a II-a (când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) cu referire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din lege (fără aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.).
Recursurile inculpaților au vizat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14, teza I (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), solicitându-se reducerea cuantumului pedepsei și adoptarea unei alte modalități de executare a pedepsei, prin aplicarea art. 81 ori a art. 861C. pen.
Examinând recursurile declarate, înalta Curte constată că sunt fondate, în limita următoarelor argumente:
Referitor la recursul declarat de parchet:
înalta Curte constată că, într-adevăr, pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită pentru inculpatul B.S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc (pastile de metadonă) pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, este nelegală, deoarece este situată sub 1 din minimul special, fără evidențierea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., aplicate acestui inculpat, în apel, pentru cea de a doua faptă săvârșită în concurs real prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 (și art. 74 - art. 76 C. pen.).
Sub acest aspect, considerentele deciziei sunt în parte în contradicție cu dispozitivul deciziei.
Ca urmare, reținând că dintr-o omisiune, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 74 și 76 C. pen., inculpatului B.S.G. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege, înalta Curte va admite recursurile declarate de parchet și de inculpatul B.S.G.
Se va casa decizia atacată, descontopindu-se pedepsele aplicate și cu privire la fapta prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, se va face aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., menținând atât cuantumul pedepsei stabilite, cuantumul pedepsei principale de 3 ani închisoare și al pedepsei complementare de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cât și pedeapsa rezultantă.
Aplicarea art. 81 ori a art. 861 C. pen., nu poate fi dispusă, fiind contrară prevederilor art. 81 alin. (3) și art. 861alin. (3) C. pen., care interzic suspendarea condiționată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Or, infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, iar modalitățile de executare solicitate de ambii inculpați sunt excluse de textele penale menționate.
înalta Curte, în recursul declarat de inculpatul G.E.M., constată aceeași omisiune a aplicării art. 74 - art. 76 C. pen. (circumstanțele atenuante fiind aplicate deja de prima instanță), omisiune care impune, de asemenea casarea deciziei atacate și cu privire la pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind stabilită, astfel, în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin urmare, se vor aplica și acestui inculpat prevederile art. 74 și 76 C. pen., circumstanțele atenuante fiind acordate de instanța de fond, întrucât instanța de apel, prin omiterea evidențierii lor cu prilejul individualizării pedepsei, nu putea crea o situație mai grea pentru apelant, conform art. 372 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte observă că o reducere a pedepselor aplicate recurenților nu ar fi de natură să realizeze scopul pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen., aceștia beneficiind deja de împrejurări care atenuează răspunderea penală (art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 - art. 76 C. pen.).
în consecință, înalta Curte va admite toate recursurile declarate, în sensul menționat mai sus.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), pentru ambii recurenți inculpați se vor deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 2 iunie 2005, la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de câte 100 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu, au fost plătite din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1837/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1806/2006. Penal → |
|---|
