ICCJ. Decizia nr. 1834/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 223 din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, față de inculpații N.V., L.V., P.G.R. și G.Șt. a fost pronunțată următoarea hotărâre:
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul N.V. din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de:
1 - art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. (în raport de partea vătămată C.V.M.)
2 - art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. (în raport de partea vătămată P.I.V.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus la zi din durata pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 11 noiembrie 2003.
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul L.V. din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunile prevăzute de:
1 - art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în raport de partea vătămată C.V.M.);
2 - art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în raport de numita P.I.V.).
în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat L.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul L.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata P.G.R., din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de:
1 - art. 329 alin. (2) C. pen. (în raport de partea vătămată C.V.M.);
2 - art. 329 alin. (2) C. pen. (în raport de numita P.I.V.). în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnată inculpata P.G.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
în baza art. 329 alin. (2) și(3) C. pen., a fost condamnată inculpata P.G.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata G.Șt., din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001,art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de:
1 - art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. (în raport de numita B.A.D.);
2 - art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. (în raport de partea vătămată C.V.M.);
3 - art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 (în raport de numita P.I.V.). în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnată inculpata G.Șt. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.
în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnată inculpata G.Șt. la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.
în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnată inculpata G.Șt. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.
în baza art. 72 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a confiscat în folosul statului, de la inculpatul N.V. sumele de 7.000.000 lei, 4.000.000 lei, 100 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei și de la inculpatul L.V. suma de 5.000.000 lei.
în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 - art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata către partea civilă C.V.M., asistată de C.L., a sumei de 100.000.000 lei, reprezentând daune morale.
S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile în sumă de 50.000.000 lei reprezentând daune materiale, solicitate de partea civilă C.L.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul N.V. se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în seara de 13 mai 2003, partea vătămată C.V.M., în vârstă de 15 ani, se afla împreună cu mama ei, C.L., în gara orașului Comănești așteptând trenul care să le ducă în localitatea de domiciliu.
La un moment dat, partea vătămată, cu permisiunea mamei sale a mers la un magazin din apropierea gării să-și ia o înghețată.
în timp ce se întorcea spre gară unde o aștepta mama sa, trecând pe lângă un autoturism ARO parcat lângă gară, a fost prinsă pe la spate de un bărbat pe care nu-l cunoștea, rămas neidentificat, care i-a pus mâna stângă la gură și cu cealaltă mână i-a făcut o injecție în piciorul drept, după care a introdus-o cu forța în autoturismul ARO care a demarat în grabă.
Văzând că nu se mai întoarce, C.L., mama părții vătămate a căutat-o în zona gării și, negăsind-o, a anunțat dispariția ei la organele de poliție care au dat-o în urmărire.
După ce a fost introdusă în mașină, partea vătămată a fost legată de mâini și de picioare, precum și la gură, iar ca efect al injecției făcute anterior aceasta a adormit.
A doua zi, când s-a trezit a observat că se află într-o altă localitate, și anume comuna Popești-Leordeni unde persoana care o răpise i-a spus că o s-o vândă la niște proxeneți și dacă va fi întrebată să le spună acestora că este prostituată, amenințând-o totodată, că dacă nu se va supune o va omorî.
După aceasta, cel care o răpise a vorbit la un telefon mobil cu o persoană căreia i-a spus "C.! Vezi că am marfa. Coboară jos", după care s-au deplasat cu mașina în fața unui bloc unde s-au întâlnit cu un bărbat despre care ulterior a aflat că se numește N.V. zis C. și după ce s-a uitat, acesta i-a oferit celui care o adusese pe partea vătămată, suma de 7.000.000 lei. Acesta a luat-o pe C.V.M. din mașină și a adus-o în apartamentul său situat în comuna Popești-Leordeni unde locuia cu mama și cu concubina sa, încuind-o în una din camere.
Timp de două săptămâni, inculpatul N.V. a ținut-o pe partea vătămată încuiată în apartamentul său unde, atât ziua cât și noaptea, îi aducea diferiți bărbați cu care o obliga să întrețină relații sexuale.
După aproximativ două săptămâni inculpatul o scotea seara în comuna Popești-Leordeni și în municipiul București, unde obliga să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați de la care inculpatul cerea și primea sume de bani cuprinse între 150.000 - 200.000 lei. în acest fel inculpatul N.V. a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze aproximativ două luni, timp în care a fost bătută de mai multe ori și încuiată în camera apartamentului său, de unde nu avea voie să iasă decât însoțită.
După acest interval de timp inculpatul N.V. a vândut-o unor proxeneți din localitatea Frumușani, județul Călărași, cu suma de 4.000.000 lei, aceștia obligând-o să se prostitueze pentru ei.
într-una din zile, profitând de neatenția acestora, a reușit să fugă din comuna Frumușani și să ajungă în zona Gării de Nord cu intenția de a pleca acasă, însă a fost prinsă de inculpatul N.V. care, după ce a bătut-o pe partea vătămată, a dus-o în apartamentul său, iar la câteva zile a vândut-o fratelui său, L.V., zis Z. cu suma de 5.000.000 lei.
După ce a cumpărat-o, inculpatul L.V., împreună cu concubina sa P.G.R., o scoteau pe partea vătămată în fiecare seară în comuna Popești-Leordeni la barul I.Ș., unde o obliga să întrețină raporturi sexuale cu aproximativ 4-5 bărbați pe noapte, de la care primeau diferite sume de bani.
într-una din nopțile de la începutul lunii noiembrie 2003, partea vătămată C.V.M. a fost plasată de către inculpata P.G.R. la un client, cetățean turc, cu care să întrețină relații sexuale pentru suma de 1.500.000 lei, bani pe care i-a luat inculpata.
Profitând de faptul că acesta a adormit, partea vătămată a reușit să plece de la locuința acestuia și s-a dus la domiciliul martorei N.G., pe care a rugat-o s-o ajute să ajungă acasă. Aceasta a fost de acord și a anunțat organele de poliție.
în anul 2001, inculpatul N.V. a cumpărat-o pe P.I.V., zis I., de la niște proxeneți, cu suma de 100 dolari S.U.A., pe care a dus-o în apartamentul său, unde a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, contra a diferite sume de bani.
în acea perioadă, N.V. trăia în concubinaj cu inculpata G.Șt., zis F. P.I.V. a fost folosită de către cei doi făptuitori timp de un an și jumătate, după care inculpatul N.V. a vândut-o pe aceasta fratelui său contra sumei de 5.000.000 lei. La data când P.I.V. a fost cumpărată de inculpatul N.V., aceasta avea vârsta de 17 ani. în perioada cât a fost ținută în apartamentul lui N.V., aceasta a întreținut raporturi sexuale cu diferiți bărbați atât în apartament cât și la barul I.Ș. din Popești-Leordeni, fiind plasată atât de inculpatul N.V. cât și de inculpata G.Șt. Banii obținuți în acest mod erau luați de cei doi inculpați. După ce P.I.V. a fost cumpărată de inculpatul L.V., acesta, împreună cu inculpata P.G.R. a folosit-o pe I. atât la vânzarea de casete audio cât și la practicarea prostituției, iar banii obținuți în acest mod și-i însușeau cei doi inculpați.
Minora B.A.D., în vârstă de 17 ani, la sfârșitul anului 2002, a fost racolată de inculpata G.Șt., cu scopul de a se prostitua în folosul său, minora locuind împreună cu aceasta, scoțând-o în fiecare seară la barul din comuna Popești-Leordeni unde o plasa la diferiți bărbați cu care să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani.
începând din luna octombrie 2003 și până la sesizarea organelor de poliție, inculpații L.V., P.G.R. și G.F., au închiriat două camere într-un imobil situat în comuna Popești-Leordeni unde au locuit împreună cu minorele C.V.M. și B.A.D. și cu numita P.I.V., persoane pe care le foloseau la practicarea prostituției.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.V., L.V., P.G. și G.Șt.
Parchetul a criticat sentința de fond sub două aspecte: greșit a schimbat tribunalul încadrarea juridică a faptelor față de cum au fost trimiși în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., respectiv proxenetism și că lipsirea de libertate în mod ilegal nu se absoarbe în mod natural în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
Cei patru inculpați au declarat apel și au criticat sentința de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității și au solicitat să fie achitați, nefiind vinovați, din probe nerezultând vinovăția acestora pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 469/ A din 10 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.V., L.V., P.G. și G.Șt.
A dedus prevenția pentru inculpatul N.V. de la data de 11 noiembrie 2003 la 10 iunie 2005.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.V., L.V. și G.Șt.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și urmează a fi admis, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Cu privire la recursul declarat de parchet
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București critică ambele hotărâri judecătorești invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina celor patru inculpați.
Motivul de recurs formulat în scris și precizat oral în ședință de reprezentantul Ministerului Public, este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt, însă nu au încadrat juridic corect faptele săvârșite de inculpați.
în esență, situația de fapt reținută este următoarea:
în perioada 2001 - 2003, inculpatul N.V. a cumpărat pe minorele C.V.M. și P.I.V., pe care le-a dus la domiciliul său, unde le-a obligat să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați de la care primea diferite sume de bani, iar după 3 luni și, respectiv, un an și jumătate, le-a vândut pe acestea altor proxeneți pentru a le folosi în același scop.
Cu privire la inculpatul L.V., s-a reținut că, în perioada 2002 - 2003, a cumpărat de la inculpatul N.V. pe minorele P.I.V. și C.V.M. pe care le-a obligat să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați de la care obținea diferite sume de bani.
Cu privire la inculpata P.G.R. s-a reținut că, în cursul anului 2002 - 2003, a găzduit împreună cu concubinul său L.V. pe minorele P.I.V. și C.V.M. și le-a obligat să practice prostituția.
Cu privire la inculpata G.Șt. s-a reținut că în cursul anului 2003, împreună cu ceilalți inculpați a găzduit pe minora B.A.D. în vederea practicării prostituției și împreună cu ceilalți făptuitori racolau diferiți bărbați pentru a întreține raporturi sexuale cu minora în schimbul unor sume de bani.
Această situație de fapt este dovedită cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesul-verbal de confruntare, procesul-verbal de constatare a infracțiunilor, întocmit de organele de poliție.
Fiind audiați, inculpații au recunoscut în parte faptele comise. Astfel, deși inițial a avut o poziție oscilantă, în final inculpatul N.V. a recunoscut că a cumpărat-o pe partea vătămată C.V.M. însă a susținut că nu pentru a o folosi la practicarea prostituției ci numai pentru a întreține cu ea raporturi sexuale.
De asemenea, a recunoscut că a găzduit-o pe P.I.V. timp de un an de zile, dar că nu a cumpărat-o și nu a obligat-o să practice prostituția în folosul său. Totodată, nu a recunoscut că la rândul lui le-a vândut pe cele două minore inculpatului L.V., ci a susținut că doar le-a lăsat în grija acestuia. Declarațiile inculpatului nu se coroborează în totalitate cu declarațiile minorelor C.V.M. și P.I.V. și nici cu declarațiile celorlalți inculpați, care în mod constant au susținut că inculpatul N.V. le-a cumpărat pe cele două părți vătămate și le-a pus să practice prostituția în folosul său.
Fiind audiați, inculpații L.V. și P.G.R., au arătat că nu le-au cumpărat pe cele două minore de la inculpatul N.V., dar că le-au găzduit pe acestea întrucât li se făcute milă de ele și că le-au condus în dese rânduri la barul I.Ș. din comuna Popești-Leordeni, unde acestea se prostituau de bună voie. De asemenea, aceștia nu au recunoscut că minora C.V.M. a fost folosită de ei în vederea practicării prostituției și au susținut că aceasta era folosită și întreținută de inculpata G.Șt.
Susținerile inculpaților sunt contrazise atât de declarațiile părților vătămate cât și de declarațiile inculpatului N.V. La rândul ei, inculpata G.Șt. nu a recunoscut că a găzduit-o și a folosit-o pe minora C.V.M. și a arătat că aceasta era pusă să practice prostituția de către inculpații L.V. și P.G.R., după ce o cumpărase de la inculpatul N.V.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că limitele de pedeapsă stabilite la alin. (1) se majorează dacă faptele de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire sunt săvârșite prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are control asupra altei persoane.
Analizând conținutul articolului de lege mai sus-menționat, se constată că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul ei constitutiv infracțiunea de proxenetism în varianta reglementată de dispozițiile art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2002), precum și infracțiunile de lovire, amenințare și lipsire de libertate în mod ilegal.
Modalitățile în care cei patru inculpați au acționat se încadrează în variantele infracționale prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Astfel, inculpații au constrâns, prin exercitarea de violențe fizice și amenințări pe părțile vătămate minore C.V.M. și P.I.V. să practice prostituția, le-au recrutat și cazat în vederea exploatării lor, le-au însoțit și transportat, le-au lipsit de libertate și le-au luat banii obținuți din practicarea prostituției.
Este evident față de aceste considerente că faptele inculpaților N.V., L.V., P.G.R. și G.Șt., în raport de părțile vătămate minore, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, urmând ca pedepsele ce se vor aplica acestora să fie individualizate potrivit limitelor cuprinse în textele de lege mai sus menționate, pe care înalta Curte le apreciază ca fiind incidente în cauză.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați
Decizia penală pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost atacată cu recurs și de inculpații N.V., L.V. și G.Șt., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în principal, inculpații N.V. și L.V. au arătat că hotărârea atacată este contrară legii întrucât li s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de apel neacordându-le ultimul cuvânt.
în subsidiar, au criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, apreciind că acestea sunt prea aspre.
Recurenta inculpată G.Șt., în principal a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Totodată, a arătat că nu i s-a acordat ultimul cuvânt la instanța de apel, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Critica invocată în principal de inculpați prin care aceștia susțin că nu li s-a acordat ultimul cuvânt la instanța de apel, se încadrează formal în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., însă nu este fondată.
Din referatul întocmit și depus la dosar de magistratul asistent, rezultă că luându-se legătura telefonic cu grefierul, acesta a comunicat că potrivit notelor de ședință din data de 10 iunie 2005 (dată la care s-a soluționat cauza în apel), inculpaților N.V., L.V. și G.Șt. li s-a acordat ultimul cuvânt, însă, dintr-o eroare acesta nu a fost consemnat în decizia atacată. în dovedirea celor susținute s-au comunicat prin fax copii de pe caietul grefierului din aceeași ședință.
Așa fiind, susținerile inculpaților și ale apărătorilor acestora potrivit cărora nu li s-a acordat ultimul cuvânt, apar ca nefondate.
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut o corectă situație de fapt în baza unei interpretări judicioase a materialului probator administrat, astfel încât rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei G.Șt. pentru faptele reținute în sarcina sa. Așa cum rezultă și din rechizitoriu, inculpata G.Șt., fiind concubina inculpatului N.V., a folosit-o pe partea vătămată P.I.V., obligând-o să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați timp de un an și jumătate. în acest timp, partea vătămată în vârstă de 17 ani, a întreținut raporturi sexuale atât în apartamentul inculpatului N.V., cât și la barul I.Ș. din comuna Popești-Leordeni, fiind plasată atât de acesta cât și de inculpata G.Șt. Banii obținuți în acest mod erau luați de cei doi inculpați și folosiți în interes personal.
Minora B.A.D., a fost racolată de inculpata G.Șt. cu scopul de o pune să se prostitueze în folosul său. în acest sens, minora B.A.D. a locuit cu inculpata și era scoasă de către aceasta în fiecare seară la barul I.Ș. unde inculpata o plasa la diferiți bărbați cu care să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani.
De asemenea, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpata G.Șt., împreună cu ceilalți inculpați, la începutul lunii octombrie 2003, a închiriat două camere în comuna Popești-Leordeni unde a locuit împreună cu minorele C.V.M., B.A.D. și P.I.V., folosindu-le la practicarea prostituției.
Așa fiind, susținerea inculpatei că nu este vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, apare ca nefondată, toate împrejurările de fapt contrazicând această apărare.
Nici critica invocată în subsidiar de inculpați referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.), nu este fondată.
Evaluând în mod plural toate criteriile specifice individualizării pedepsei, avându-se în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, numărul inculpaților care au participat la săvârșirea acestora, modul în care făptuitorii acționau, gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al unor astfel de fapte de trafic de minori, dar și periculozitatea făptuitorilor și, de asemenea, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut un comportament nesincer pe parcursul urmăririi penale și nu au cooperat cu organele de cercetare în vederea identificării persoanei care a răpit-o pe minora C.V.M., înalta Curte apreciază că numai aplicarea unor pedepse privative de libertate în cuantum de 13 ani închisoare pe inculpatul N.V., 14 ani închisoare pentru inculpatul L.V. (recidivist) și câte 7 ani închisoare pentru inculpatele G.Șt. și P.G.R., sunt de natură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinilor inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 469/ A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, iar în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.V., L.V. și G.Șt. împotriva aceleiași decizii.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată P.G.R. a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1828/2006. Penal → |
|---|
