ICCJ. Decizia nr. 1839/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1839/2006
Dosar nr. 3273/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 770/ PI din 2 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 2838/P/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.G., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie de la pct. 1 din rechizitor, la 8 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie de la pct. 2 din rechizitor la pedeapsa închisorii de 9 ani.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de viol la pedeapsa închisorii de 9 ani.
În baza art. 33 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus în pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen, a revocat restul de 415 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 124/2002 a Tribunalului Timiş pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni, urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevederilor de art. 71 C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.E., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie de la pct. 1 din rechizitor la pedeapsa închisorii de 8 ani.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie de la pct. 2 din rechizitori la pedeapsa închisorii de 9 ani.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de viol la pedeapsa închisorii de 9 ani.
În baza art. 33 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), şi art. 350 C. proc. pen., a dedus reţinerea de 24 ore din 18 ianuarie 2005, arestul preventiv al inculpaţilor de la 19 ianuarie 2005 la zi şi a menţinut starea de arest.
În baza art. 14 C. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii în solidar să plătească părţii civile C.M. suma de 800.000 lei şi părţii civile V.D. suma de 4.800.000 lei daune materiale constând în 1.000.000 lei contravaloarea verighetei din aur şi 3.800.000 lei contravaloarea paltonului distrus şi suma de 54.000.000 lei daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţi a celor două cuţite ce aparţin inculpaţilor şi au fost folosite la comiterea faptelor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 6 ianuarie 2005, cei doi inculpaţi P.M.G. şi A.E. au plecat cu trenul din Gara de Nord Timişoara spre localitatea Banloc, jud. Timiş. Deplasarea în această localitate au făcut-o, deoarece inculpatul A.E. cunoştea topografia locului şi persoane vulnerabile din sat, acesta lucrând în trecut la păşunatul vitelor din localitate. Astfel, cei doi inculpaţi au ales locuinţa părţii vătămate C.M., care locuia singură în casa de la nr. 152, având şi vârsta înaintată (76 ani). În jurul orelor 18,00, aceasta a plecat la biserică, revenind după circa jumătate de oră. În acest interval cei doi învinuiţi, au escaladat gardul casei şi s-au ascuns în curtea imobilului. După ce partea vătămată s-a întors la domiciliu, profitând de faptul că se afla în pat şi se uita la televizor, cei doi au pătruns în casă şi pentru a nu fi văzuţi i-au tras victimei baticul (ce-l avea pe cap) peste ochi şi cu articole de lenjerie găsite la faţa locului au legat-o la mâini şi la picioare.
Inculpaţii P.M.G. şi A.E. au răscolit camerele imobilului în căutare de bunuri sau valori, timp în care partea vătămată a reuşit să se dezlege şi să iasă în curte, strigând după ajutor. Dintr-un sertar, inculpatul P.M.G. a sustras suma de 770.000 lei, banii găsiţi într-o încăpere a imobilului în care a căutat singur. Observând lipsa bătrânei, inculpaţii au părăsit în grabă locul faptei abandonând în casă un rucsac de culoare vernil, un patent şi o plasă din rafie care aparţin inculpatului P.M.G.
În urma cercetării la faţa locului, organele de cercetare penală au ridicat o serie de urme de încălţăminte lăsate de autorii faptei în noroiul din curtea locuinţei părţii vătămate. Efectuându-se o constatare tehnico - ştiinţifică s-a constatat că urmele ridicate de organele de cercetare la faţa locului aparţin pantofilor ridicaţi de la inculpatul P.M.G.
Partea vătămată C.M., în urma loviturilor primite de la inculpaţi, a suferit leziuni ce au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale. Aceasta declară că nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Toate aceste probe coroborate cu faptul că anterior inculpatul P.M.G. a mai fost condamnat pentru 2 fapte similare, conduc la concluzia indubitabilă că el este autorul faptei. De asemenea, aceste probe şi faptul că D.M. este concubina sa conduc la concluzia că declaraţia acesteia este subiectivă şi nu este de natură a fi luată în considerare.
În data de 18 ianuarie 2005, în jurul orelor 11,00, inculpaţii P.M.G. şi A.E. ce se deplasau pe jos dinspre comuna Birda spre satul Mănăstire, au văzut că partea vătămată V.D. este singură şi că deţine mai multe bunuri de valoare asupra ei, ceea ce i-a determinat să hotărască să-i sustragă bunurile prin violenţă. Astfel, cei doi inculpaţi au urmărit partea vătămată până când drumul a ajuns într-o pădure, iar aici sub ameninţarea cuţitelor, cei doi inculpaţi au oprit-o pe partea vătămată V.D. şi i-au solicitat să-i dea bunurile şi banii ce-i are asupra sa. Cei doi inculpaţi au prins victima de picioare şi au târât-o în pădure, unde au lovit-o cu pumnii şi picioarele şi au obligat-o să întreţină cu ei raporturi sexuale. În urma violenţelor şi ameninţărilor exercitate, inculpatul P.M.G. a întreţinut raporturi normale şi anale cu partea vătămată, iar inculpatul A.E. un raport normal.
În urma loviturilor primite de la cei doi inculpaţi, inculpatul P.M.G. a sustras din poşeta părţii vătămate suma de 305 Euro, 90.000 lei, un telefon mobil, o cartelă, iar de pe deget verigheta. După consumarea actelor sexuale, inculpatul A.E. cu un cuţit a tăiat mai multe fâşii din paltonul victimei, fâşii cu care a legat-o de un copac, la mâini şi la picioare, luându-i totodată şi cizmele din picioare.
Timpul scurs între momentul iniţial al atacului asupra victimei şi până la părăsirea locului faptei de către cei doi inculpaţi, a fost de circa 30-45 minute. Partea vătămată a reuşit să se dezlege şi s-a îndreptat spre casă, pe drum întâlnindu-se cu o persoană care a anunţat poliţia în legătură cu cele întâmplate. La scurt timp, având descrierea autorilor faptelor, aceştia au fost găsiţi la intrarea în localitatea Birda, pe drumul ce duce spre satul Mănăstire. La solicitarea legitimării de către poliţistul din comună, cei doi au abandonat o parte din bunurile sustrase prin violenţă de la partea vătămată V.D., fugind în direcţii diferite. Cu ajutorul martorilor H.P., S.M., D.I.S., S.E. şi a altor persoane, cei doi inculpaţi au fost fugăriţi pe câmp, în cele din urmă fiind prinşi. Asupra lor s-au găsit şi restul bunurilor sau valorilor sustrase mai puţin verigheta, care a fost pierdută de inculpatul P.M.G.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată V.D., apreciază valoarea totală a pagubei ce i-a fost aduse la suma de 20.000.000 lei, din care 2.000.000 lei, valoarea paltonului distrus. Aceasta şi-a recuperat toate bunurile mai puţin verigheta. În continuare se constituie parte civilă cu suma de 1.500 Euro ce reprezintă daune morale şi materiale.
Împotriva acestei hotărâri pronunţată de instanţa de fond inculpaţii au declarat apel, susţinând că în mod greşit au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, deoarece nu au săvârşit-o.
Prin Decizia penală nr. 55/ A din 2 februarie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor, reiterând şi motivul din apel, greşita condamnare pentru infracţiunea de viol.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor, făcând totodată şi o justă individualizare a pedepselor.
Apărarea inculpaţilor în sensul că nu au săvârşit infracţiunea de viol este neîntemeiată. De altfel din primele declaraţii inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, situaţie confirmată de celelalte probatorii, dovedindu-se indubitabil vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunilor.
Cât priveşte individualizarea pedepselor se constată că s-a avut în vedere pericolul social al inculpaţilor, gradul de pericol social al faptelor, acestea fiind comise cu violenţă, modalitatea de comitere, scopul urmărit de acestea, prejudiciul creat, încât reducerea acestora nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Va computa din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2005 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.E. şi P.M.G. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2005 la 22 martie 2006.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1878/2006. Penal → |
|---|
