ICCJ. Decizia nr. 1888/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1888/2006
Dosar nr. 23286/2005
(nr. vechi 7268/2005)
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 10 februarie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpaţii:
- A.W., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- S.I., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi la 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, pentru ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca, după contopire, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 867 C. pen., pentru inculpatul S.I. s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, SC T.S.P. SRL Sf. Gheorghe, urmând ca acesta să îndeplinească toate îndatoririle şi măsurile prevăzute de art. 868 alin. (3), raportat la art. 863 C. pen. Totodată, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pe timpul executării pedepsei.
În baza art. 86 C. pen., pentru inculpatul A.W. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei şi s-au stabilit măsuri arătate expres în dispozitiv pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare, potrivit art. 863 C. pen.
- B.I.Z., la două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi respectiv, la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, pentru ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., urmând ca după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare.
Totodată, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.I.Z., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni şi, respectiv, un an şi 6 luni, făcându-se aplicarea art. 863 C. pen.
Pentru inculpatul S.I., s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 1 octombrie 2004 la 10 februarie 2005.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 470 grame cannabis, a plantelor cannabis găsite în localitatea Măgheruş şi a unor instrumente folosite la prepararea şi consumul de droguri.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În cursul anului 2004, inculpaţii S.I. şi A.W., ambii consumatori de droguri tip cannabis, au cultivat seminţe de cânepă sălbatică, pentru consum propriu, iar, ulterior, inculpatul S.I. a oferit spre consum ţigări cu cannabis şi inculpatului B.I.Z.
La 1 octombrie 2004, inculpaţii S.I. şi B.I.Z., au plecat cu un autoturism condus de acesta din urmă, să transporte un sac cu 10 plante de cânepă în localitatea Măgheruş, unde au fost prinşi de organele de poliţie.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi de către inculpaţii A.W. şi B.I.Z., a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând:
1. În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la un an şi 8 luni închisoare, iar, în baza art. 4 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 luni închisoare, dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, aşa cum rezultă din dispoziţiile deciziei instanţei de apel şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 1 octombrie 2004 – 10 februarie 2005.
2. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul A.W., la 6 luni închisoare, dispunându-se, în baza art. 81, 82 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 4 octombrie 2004 – 7 octombrie 2005.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.I.Z. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare, iar, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. şi a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 470 gr. cannabis, 29 kg plante de cannabis, greutăţi folosite la cântărit, o balanţă de mână, o pipă şi 2 talere, dispunându-se restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpaţi.
În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.
Totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.I.
În cauză, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, invocând greşita achitare a inculpatului B.I.Z. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Recursul nu este fondat.
În urma examinării lucrărilor dosarului, se constată că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de apel privitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului B.I.Z. este temeinică şi legală.
Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Totodată, art. 287 C. proc. pen., prevede că instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate.
În ceea ce priveşte probele invocate în recursul parchetului trebuie reţinută împrejurarea esenţială că ele se limitează doar la declaraţii date de inculpaţii S.Z. şi B.I.Z.
Din economia prevederilor textului art. 69 C. proc. pen., rezultă că declaraţiile învinuitului şi inculpatului nu pot servi la aflarea adevărului, şi deci la formarea convingerii instanţei, decât cu condiţia ca susţinerile acestora să fie confirmate de alte probe administrate în cauză.
Or, alte probe care să confirme susţinerile coinculpatului S.I., nu există în cauză,
Referitor la inculpatul B.I.Z., trebuie adăugată împrejurarea, de asemenea, esenţială că, prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a precizat că a aflat de la inculpatul S.I. că „transportă cannabids chiar atunci când era să ajungem în localitatea Măgheruş".
În aceste condiţii apare clar că instanţa de apel a procedat corect achitându-l pe inculpatul B.I.Z., întrucât la dosar nu există probe care să formeze convingerea certă a instanţei cu privire la vinovăţia acestui inculpat aşa cum prevăd dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.
În raport de gradul concret de pericol social al faptelor, reflectat de împrejurările comiterii acestora, de sinceritatea inculpaţilor, de conduita lor şi de datele ce caracterizează persoana lor, pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Pentru aceste motive, recursul parchetului urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, privind pe inculpaţii B.I.Z., S.I. şi A.W.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1886/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1889/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
