ICCJ. Decizia nr. 199/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 199 din 13 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 354 din 24 august 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 49/2005, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii:
- A.C., şi
- A.A., la câte o pedeapsă de 16 ani închisoare.
În baza art. 65 raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în arest preventiv, de la 14 noiembrie 2004 pentru inculpaţii A.A. şi A.C., la zi.
S-a constatat că, în cauză nu s-au formulat pretenţii civile de către partea vătămată S.M.
În baza art. 178 din Legea nr. 3/1978 coroborat cu art. 106 din OUG nr. 150/2002 au fost obligaţi în solidar inculpaţii către partea civilă C.J.A.S. Constanţa, la suma de 909,79 RON.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 10.000.000 lei (1000 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului în solidar (din care suma de 100 RON) pentru fiecare inculpat, în favoarea Baroului Constanţa, pentru apărătorii din oficiu, sume avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La 13 noiembrie 2004, după ce, în prealabil, inculpaţii A.C. şi A.A., unchi şi nepot, au consumat băuturi alcoolice la un botez, în jurul orelor 16,00, se întorceau la domiciliu cu căruţa, când au întâlnit pe victima S.D. ce era însoţit de martorul A.C., cu care au intrat în discuţii contradictorii legate de restituirea unei sume de bani pentru care inculpatul A.A. a insistat să-i ia casetofonul din mână.
Discuţiile au degenerat într-un scandal la care a asistat şi martora M.P., ocazie cu care victima a fost înjunghiată succesiv cu un cuţit de către inculpatul A.A. şi cu o coasă de către inculpatul A.C.
Incidentul s-a desfăşurat în faţa porţii martorului A.A.L., care însă nu a asistat la incident, făcându-şi prezenţa doar la ţipetele martorilor care s-au strâns la incident.
Întrucât maşina salvării întârzia, victima a fost transportată la spital cu autoturismul martorului A.A.L., acesta fiind însoţit de rude ale victimei. În autoturism victima a încercat să vorbească, dar nu s-a putut face înţeles, apoi, a fost preluat de ambulanţa Spitalului Municipal Medgidia, unde, ulterior, a decedat.
În urma necropsiei, s-a stabilit că victima prezenta 3 plăgi tăiate-înţepate, în diferite zone ale corpului, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 620 din 14 noiembrie 2004 a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute grave prin hemoragie mixtă consecutivă plăgilor înjunghiate de miocard şi organe abdominale.
Probele avute în vedere de instanţă la stabilirea situaţiei de fapt au fost procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi fotografiile judiciare, raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Constanţa, declaraţiile martorilor A.C., M.P., A.A.L., C.C. şi declaraţiile inculpaţilor.
Apelurile declarate în cauză de inculpaţii A.C. şi A.A. împotriva acestei sentinţe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia nr. 261 din 14 octombrie 2005.
În recursurile declarate se cere casarea cu trimitere la prima instanţă a cauzei pentru a administra noi probe, cu care să se administreze fără echivoc, situaţia de fapt şi vinovăţiile inculpaţilor.
În subsidiar, inculpaţii au solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Din declaraţiile martorilor M.P. şi A.C., prezenţi la locul faptei, rezultă că şi ei au fost loviţi de inculpaţi, după care inculpatul A.A. a lovit victima cu o coasă în zona abdominală şi în zona pieptului, iar coinculpatul A.C., a lovit victima cu un cuţit.
Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile coinculpatului A.C., care a arătat cu lux de amânunte, implicarea inculpatului A.A., în sensul lovirii victimelor cu o coasă, cât şi de prezenţa urmelor de sânge, aparţinând grupei sanguine A II identică cu a victimei, pe hainele inculpatului A.A. Aceste probe stabilesc cu certitudine vinovăţia inculpatului A.A. în sensul coparticipării sale la uciderea victimei, fapt ce infirmă afirmaţiile inculpatului, în sensul că ar fi sosit la locul faptei după intervenirea uciderii victimei.
În baza acestor aspecte desprinse din coroborarea probelor se poate conchide că primul motiv de recurs nu este fondat, neimpunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru administrarea de noi probe.
De astfel, nici motivul de recurs, invocat de inculpaţi în subsidiar, nu este întemeiat. Instanţa de fond, în mod corect, a interpretat şi aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa stabilită şi aplicată fiind în concordanţă, cu gravitatea faptei comise, derivată din împrejurările în care s-a comis fapta, urmarea gravă a acesteia, uciderea unei persoane, cât şi cu limitele de pedeapsă, prevăzute de lege, pentru această infracţiune.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi A.A., ca nefondate şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, de la 14 noiembrie 2004 la 13 ianuarie 2006, pentru ambii inculpaţi.
A fost văzută şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, precum şi a plăţii onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1734/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Penal → |
|---|
