ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 203 din 13 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 856 din 24 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2215/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.I.C., la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă, de la 10 februarie 2005, la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă, de la 10 februarie 2005, la zi.
A obligat pe inculpat în solidar, iar pe inculpatul N.I. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente N.A. la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.M.
A obligat pe inculpatul N.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente N.A. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 400.000 lei s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligată inculpata B.I.C. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 400.000 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că inculpata B.I., în vârstă de 20 ani, trăia în concubinaj cu inculpatul N.I. în vârstă de 16 ani. B.I. a dat un anunţ în ziar, prin care oferea relaţii sexuale la domiciliul clienţilor, astfel încât, în seara zilei de 12 ianuarie 2005 a fost contactată telefonic de Z.S., la domiciliul căruia, aceasta mai fusese o dată, stabilind cu acesta să se întâlnească. Ca de obicei, inculpata a fost însoţită de inculpatul N.I. Ajungând la blocul în care locuia Z.S., cei doi au observat că acesta s-a întâlnit cu altă femeie şi au urcat împreună în bloc; era vorba despre partea vătămată P.M., care îl vizita pe Z.S., pentru a-i aduce medicamente de care acesta avea nevoie.
Crezând că partea vătămată este şi ea prostituată, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să o bată pentru că a luat clientul inculpatei. Inculpaţii au aşteptat-o în holul blocului, iar când partea vătămată a coborât cu liftul, inculpata B.I.C. a prins-o de gât, fiind urmată în lift şi de către N.I., care a lovit pe partea vătămată cu palmele şi pumnii. P.M. i-a întrebat cine sunt şi ce doresc, iar inculpata i-a spus că i-a luat clientul. Partea vătămată le-a propus să meargă la Z.S. ca să lămurească situaţia, însă inculpaţii au blocat liftul între etaje şi în timp ce inculpata o ţinea pe partea vătămată de gât, inculpatul a sustras din buzunarul cojocului cu care aceasta era îmbrăcată, un telefon mobil şi i-a tras bluza cu care era îmbrăcată, smulgându-i de la gât, lănţişorul din aur, i-a luat brăţara de argint de la mână şi i-a smuls geanta pe care partea vătămată o ţinea strânsă. În tot acest timp, inculpata o ţinea de gât şi îi adresa cuvinte triviale.
Inculpaţii au fugit cu bunurile sustrase, au verificat conţinutul genţii într-un bloc vecin, au luat cei 400.000 lei, pe care i-au găsit în geantă, abandonând geanta în scara respectivului bloc.
Partea vătămată a urcat la locuinţa martorului Z.S., i-a povestit ce s-a întâmplat şi martorul a bănuit că este vorba despre inculpată, astfel încât a oferit toate informaţiile poliţiei, inculpaţii fiind depistaţi, în urma acestor informaţii.
Între timp, cei doi inculpaţi au vândut lănţişorul din aur cu suma de 500.000 lei numitului B.C. care lucra la o casă de amanet, iar telefonul mobil l-au vândut în Piaţa Big-Berceni, numitului B.V., cu suma de 600.000 lei.
Bunurile sustrase nu au mai putut fi recuperate deoarece lănţişorul din aur a fost topit şi, ulterior, folosit la confecţionarea altor bijuterii, iar telefonul a fost înstrăinat unei persoane necunoscute.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
În cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei în mod constant, iar în faţa instanţei au dat declaraţii contradictorii, fiind evidentă intenţia inculpatului N.I. de a atenua răspunderea inculpatei.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale cei doi au declarat că au hotărât împreună să o bată pe P.M., că inculpatul a lovit-o, în timp ce B.I.C. o ţinea pe partea vătămată şi apoi inculpatul i-a sustras bunurile; în faţa instanţei, inculpata B.I.C. a susţinut că a hotărât împreună cu N.I. să o bată pe femeia despre care a crezut că este prostituată, că numai N.I. a lovit-o, iar partea vătămată a căzut, astfel încât a încercat să o susţină, fără să intenţioneze să o imobilizeze sau să o lovească şi inculpatul i-a sustras bunurile, fără să aibă o înţelegere prealabilă, în acest sens.
În drept, fapta inculpaţilor B.I.C. şi N.I. care, împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public, au imobilizat, respectiv au lovit partea vătămată P.M. şi au sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Din punct de vedere al laturii obiective, s-a constatat că fiecare dintre inculpaţi a comis una din acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii de tâlhărie, căci B.I.C. a ţinut partea vătămată, imobilizând-o, în timp ce inculpatul N.I. a lovit-o şi, apoi, i-a sustras bunurile.
Din punct de vedere al laturii subiective, s-a reţinut că ambii inculpaţi au acţionat cu intenţie directă. Chiar dacă intenţia iniţială a fost numai de a aplica o corecţie părţii vătămate, hotărârea de a sustrage bunurile a apărut în mod spontan, acţiunea de sustragere fiind asumată de cei doi inculpaţi, care au prevăzut şi urmărit producerea rezultatului socialmente periculos. Atitudinea subiectivă a inculpaţilor este pusă în evidenţă atât de modul în care s-au manifestat faţă de partea vătămată, cât şi de maniera în care s-au comportat după sustragerea bunurilor; inculpaţii au fugit împreună, au verificat conţinutul genţii şi apoi, tot împreună, au vândut bunurile şi au cheltuit banii pe care i-au obţinut în acest fel.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunii, relevat de împrejurările şi modul concret de comitere a faptei, sens în care trebuie precizat că mobilul infracţiunii a fost răzbunarea, inculpaţii crezând că partea vătămată, a luat clientul numitei B.I.C. Ioana, astfel încât intenţionau „să-i dea o lecţie", aşa cum au relatat cei doi inculpaţi.
Pe de altă parte, tribunalul a reţinut că inculpaţii au premeditat comiterea faptei şi s-au manifest deosebit de violent, că aceştia se drogau şi în ciuda diferenţei de vârstă şi a faptului că N.I. o însoţea când aceasta se deplasa la domiciliul aşa-zişilor clienţi, ceea ce pune în evidenţă lipsa de moralitate a celor doi. În plus, inculpata este mama unui copil care se află în grija bunicii materne, B.I.C. afirmând că mama sa nu-i permite să se ocupe de copil datorită faptului că se droghează şi se prostituează.
Faţă de cele reţinute, tribunalul a considerat că pentru reeducarea inculpatului minor nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, reţinând, în acest sens, şi faptul că inculpatul nu este şcolarizat, iar mama acestuia nu mai are nici o autoritate asupra sa şi nu prezintă garanţii morale suficiente pentru a putea influenţa reeducarea minorului, în condiţiile în care tolerează relaţia de concubinaj a fiului său minor cu o persoană adultă, astfel încât este necesară aplicarea pedepsei închisorii.
Pentru aceleaşi motive, cu toate că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; nu există temei nici pentru reţinerea circumstanţei atenuante, căci, aşa cum s-a reţinut, inculpaţii nu au avut o atitudine constantă de sinceritate, modificându-şi declaraţiile în cursul cercetării judecătoreşti.
Lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră manifestată de inculpaţi în cursul urmăririi penale a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor, determinând reducerea acestora până la minimul special prevăzut de lege.
Cei doi inculpaţi au fost cercetaţi şi ulterior judecaţi în stare de arest preventiv, această măsură fiind prevăzută până la sesizarea instanţei şi ulterior menţinută de instanţa de judecată, cu respectarea dispoziţiilor legale.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerestituite, iar inculpaţii au fost de acord să o despăgubească.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 811/ A din 25 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpata B.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 856 din 24 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, a reţinut în favoarea apelantei dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest a ambilor inculpaţi şi le-a computat prevenţia de la 10 februarie 2005, la zi.
S-a dispus ca onorariu de apărător oficiu pentru inculpata B.I.C. în sumă de 100 lei să se achite din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpatul N.I., la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei B.I.C. este prea mare, în raport de contribuţia acesteia la comiterea infracţiunii şi de circumstanţele sale personale, motive pentru care, se va constata că apelul acesteia este întemeiat şi va fi admis, reducându-se pedeapsa.
În ce priveşte însă, apelul inculpatului N.I., se va constata că este neîntemeiat.
Pedeapsa aplicată acestui inculpat este bine individualizată corespunzând prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravităţii faptei comise, el fiind cel care a lovit pe partea vătămată, dând dovadă de violenţă şi agresivitate, circumstanţelor personale ale sale, faptului că nu este şcolarizat şi nu mai ascultă de mama sa, obţinând venituri din activitatea de prostituţie exercitată de coinculpata B.I.C.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I., criticând-o pentru netemeinicie, constând în faptul că, deşi s-au constatat în favoarea sa circumstanţe atenuante, nu li s-a dat eficienţă juridică necesară, aplicându-i-se o pedeapsă prea aspră.
În subsidiar, recurentul a solicitat, în temeiul art. 1101 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din analiza probelor dosarului, rezultă indubitabil că, în ce-l priveşte, instanţa de fond ca şi cea de apel, care a menţinut hotărârea fondului, au făcut o corectă individualizare, ţinând seama de periculozitatea sa deosebită, care, prin ce a făcut, s-a manifestat ca un infractor periculos, violent iar în viaţa socială, pentru a-şi procura bani, nu a ezitat, să-şi folosească concubina majoră, în obţinerea de bani, din practicarea prostituţiei.
Conduita recurentului, lipsa sa de scrupule în folosirea violenţei, dar şi a altor mijloace ilicite pentru obţinerea de bani sau alte mijloace materiale fac să nu existe garanţia reeducării inculpatului, fără privarea de libertate, încât, netemeinică apare şi solicitarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Faţă cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei nr. 811/ A din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la 10 februarie 2005, la 13 ianuarie 2006.
A fost văzută şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, desemnat pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 205/2006. Penal → |
|---|
