ICCJ. Decizia nr. 1978/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1978/2006
Dosar nr. 30080/1/2005
(nr. vechi 7766/2005)
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1265 din 26 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1889/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului Ţ.M., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la două pedepse de câte 10 ani închisoare (art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000) şi, respectiv 5 ani închisoare [(art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000)].
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.M., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.S., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpaţilor, astfel:
- pentru inculpatul Ţ.M. de la 10 februarie 2005 la zi;
- pentru inculpatul P.M. de la 24 februarie 2005 la zi;
- pentru inculpatul P.S. de la 24 februarie 2005 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpaţi 1,19 grame heroină în amestec cu cafeină, respectiv 22,30 grame heroină şi cafeină rămasă în urma analizelor de laborator.
În baza art. 356 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.S. a sumei de 10.600.000 lei, 200 dolari S.U.A., 50 Euro şi trei telefoane mobile ridicate de la acesta.
Au fost obligaţi inculpaţii Ţ.M. şi P.M. la plata sumei de câte 2.000.000 lei fiecare şi pe P.S. la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de judecată a reţinut că, la data de 10 februarie 2005, martorul denunţător M.G., având asupra sa suma de 500.000 lei, înseriată de organele de cercetare penală, s-a deplasat la locuinţa inculpatului Ţ.M., de la care a cumpărat două doze de heroină. În urma percheziţiei domiciliare, s-au mai descoperit în locuinţă, în afara sumei de 500.000 lei, 32 punguţe conţinând 38 grame heroină şi o seringă hipodermică, în care acesta îşi injecta droguri.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul Ţ.M. s-a oferit să participe la surprinderea şi tragerea la răspundere penală a numiţilor G. şi S.
În acest scop, concubina sa T.I. a pus la dispoziţie suma de 3.000.000 lei şi a luat legătura cu inculpatul P.S. pentru a-i procura droguri.
Cei doi s-au deplasat cu un autoturism taxi pe şos. Trafic Greu unde au fost imobilizate şi s-a găsit o pungă cu heroină ce aparţinea lui P.S.
Inculpatul P.S. s-a oferit să denunţe un alt traficant de la care procura droguri, luând legătura cu coinculpatul P.M. După efectuarea schimbului de bani, droguri, s-au găsit asupra lui P.M. diferite sume de lei şi valută, între care şi banii înseriaţi de organele de urmărire penală.
La rândul său, inculpatul P.M. a contribuit la depistarea şi trimiterea în judecată a altor traficanţi de droguri.
Pentru considerentele de mai sus, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpaţilor P.S. şi P.M., prin nereţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Întrucât dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 au fost modificate prin introducerea alin. (2), anterior săvârşirii faptelor de către inculpaţi, s-a schimbat încadrarea juridică din art. 4 în art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza probelor de constatare a infracţiunilor flagrante, rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiilor martorilor şi ale inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel inculpaţii Ţ.M., P.S. şi P.M.
Ţ.M. a criticat hotărârea pentru greşita reţinere în sarcina sa a două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat la câte 10 ani închisoare, omisiunea reţinerii în favoarea sa a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracţiuni comise, solicitând ca faţă de cele de mai sus, să se reducă pedepsele aplicate.
Inculpaţii P.M. şi P.S. au criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere că nu posedă antecedente penale şi au colaborat cu organele de anchetă. P.S. a mai solicitat ca după reducerea pedepsei să se dispună suspendarea condiţionată a executării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 960/ A din 6 decembrie 2005, a admis apelurile formulate de inculpaţii Ţ.M., P.M. şi P.S. împotriva sentinţei penale nr. 1265 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând în fond a dispus:
A admis apelurile declarate de inculpaţii Ţ.M., P.M. şi P.S. împotriva sentinţei penale nr. 1265 din 26 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a modificat încadrarea juridică pentru inculpatul Ţ.M. din două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 într-o infracţiune unică de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a condamnat inculpatul la 6 (şase) ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care reduce pedeapsa la 2 (doi) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a computat în continuare la zi arestul preventiv de la 10 februarie 2005 pentru Ţ.M. şi de la 24 februarie 2005 pentru inculpaţii P.M. şi P.S.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, pe baza cărora s-a reţinut în mod corect situaţia de fapt, inculpatul Ţ.M. este autorul unei singure infracţiuni de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în vânzarea celor două doze de heroină cu suma de 500.000 lei, către M.G.
După cum rezultă din rezultatul deliberării, consemnat în minuta şi dispozitivul sentinţei, acesta a fost condamnat, la câte 10 ani închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fără să rezulte în ce constă cea de-a doua infracţiune.
De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpatul Ţ.M. a denunţat pe traficanţii P.S. şi P.M., aşa cum rezultă din conţinutul actului de trimitere în judecată şi considerentele sentinţei, astfel încât urma a se reţine în favoarea acestuia dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în raport de ambele infracţiuni.
În consecinţă, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în privinţa acestui inculpat, din două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi din art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere pericolul social concret al infracţiunilor comise, conduita pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale.
Cu privire la inculpaţii P.M. şi P.S.:
Cererea acestora de reducere a pedepselor ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante nu este justificată, avându-se în vedere condiţiile concrete în care au săvârşit infracţiunile, conduita generală şi atitudinea manifestată pe parcursul procesului.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., această măsură nu este aplicabilă în cauză, avându-se în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 15 ani.
Apelul celor doi inculpaţi este fondat sub aspectul greşitei condamnări la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei, avându-se în vedere considerentele expuse pentru inculpatul Ţ.M.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii Ţ.M., P.M. şi P.S.
Prin motivele de recurs, inculpaţii au criticat Decizia pronunţată în apel pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt prea severe în raport cu circumstanţele lor personale.
În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
În sarcina inculpaţilor s-a reţinut infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, şi respectiv şi infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu în sarcina inculpatului Ţ.M.
Inculpaţii nu au contestat săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi, de altfel, au fost şi condamnaţi.
În favoarea inculpaţilor au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă fiind reduse cu jumătate.
În raport de gravitatea faptelor comise de către recurenţii-inculpaţi, care rezultă din modalitatea de săvârşire şi modul de reţinere, din urmările socialmente periculoase ale infracţiunilor reţinute, Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate acestora.
De altfel, ţinând cont de sinceritatea recurenţilor inculpaţi, de faptul că au colaborat cu organele judiciare şi sunt infractori primari, pedepsele aplicate acestora au fost orientate spre minim, în condiţiile aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi corespund, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile formulate de inculpaţi vor fi respinse ca nefondate.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din durata pedepselor aplicate durata prevenţiei la zi pentru fiecare recurent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.S., P.M. şi Ţ.M. împotriva deciziei penale nr. 960/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpaţii P.S. şi P.M. timpul arestării preventive de la 24 februarie 2005 la 28 martie 2006, iar pentru inculpatul Ţ.M., timpul arestării preventive de la 10 februarie 2005 la 28 martie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi P.S. şi P.M. la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat Ţ.M. la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2009/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
