ICCJ. Decizia nr. 214/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2006
Dosar nr. 21586/1/2005
(nr. vechi 6414/2005)
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1193 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.E.C.
Instanţa a reţinut că petentul nu a făcut dovada necesităţii acordării de către condamnat a unui sprijin material familiei sale, totodată, fiind greu de presupus că în termen de 3 luni el s-ar fi putut încadra în muncă pentru a-şi ajuta material familia.
Prin Decizia penală nr. 784/ A din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei menţionate. S-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, condamnatul C.D.E. a declarat recurs.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Din examinarea referatului de anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul este fiul natural al A.A. Mama sa, casnică, este căsătorită cu A.M., instalator sanitar, care realizează un venit lunar de 7.700.000 lei. Din căsătorie au rezultat 4 copii: două fetiţe gemene în vârstă de 3 ani, S.C., în vârstă de 19 ani, muncitor, realizând venituri de 4.400.000 lei lunar şi C.E. în vârstă de 18 ani, elev la Grupul Şcolar – Arte şi Meserii. Familia locuieşte într-un apartament proprietate personală, compus din 3 camere şi dependinţe.
Condamnatul a absolvit 8 clase la o şcoală specială.
Având în vedere situaţia familiei condamnatului, în raport cu prevederile art. 455 şi ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală şi temeinică, întrucât nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa şi care ar impune întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Astfel, veniturile familiei (însumând 12.100.000 lei lunar), deşi nu sunt de natură a acoperi integral nevoile familiei, nu ar putea fi nici sporite în mod substanţial şi pentru o lungă durată prin punerea în libertate pe o perioadă de maximum 3 luni a condamnatului. De asemenea, condamnatul nu a făcut dovada că ar avea o profesie din care să realizeze venituri cu care să acopere nu numai propriile sale nevoi ci şi o parte importantă din nevoile familiei, el fiind doar absolvent a 8 clase la o şcoală specială.
Prin urmare, nu există împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecinţe grave pentru acesta ori pentru familie, condiţie cerută de prevederile textului menţionat.
Dimpotrivă, întreruperea executării pedepsei ar fi de natură să împovăreze familia, neexistând certitudinea că petentul şi-ar putea ajuta familia într-un termen de 3 luni, termen maxim prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile atacate sunt legale şi conforme probelor dosarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D.E. împotriva deciziei penale nr. 784/ A din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2142/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
