ICCJ. Decizia nr. 208/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 208/2006
Dosar nr. 21919/1/2005
(nr. vechi 6581/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi nr. 499/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a înaintat adresa nr. 111/II/2/2005 cu plângerea formulată de petenta C.N.A., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu precizarea că plângerea vizează doar infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de agentul şef, adjutant R.E., descrisă la pct. III din rezoluţie.
La termenul din 20 aprilie 2005, petenta C.N.A. a precizat că obiectul plângerii sale se referă la soluţia de neîncepere a urmăririi penale depusă faţă de toate persoanele cercetate în dosarul nr. 137/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat:
Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, faţă de:
- judecătorii: S.R., B.C., M.V., J.D., C.C., D.V., C.G., N.S., C.A., C.S.M., P.E., T.V., C.L., C.V., O.M., B.A., H.D., R.S., N.R. – judecători la Tribunalul Vrancea, M.D.A., C.M., T.C., T.G.L., H.L., B.M., F.A., N.V. – judecători la Judecătoria Focşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- procurorii: L.I., C.V., S.I., R.C., S.A., P.D. – procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, G.N., D.L., Ţ.F., A.S., B.V., Ţ.L., M.P. – procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), grefierii: A.I., B.S., I.T., D.C.M., J.M. – grefieri la Tribunalul Vrancea, C.O., M.A., U.G., M.L., L.M., D.D., I.A. – grefieri la Judecătoria Focşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- notarii: O.M., T.R., N.E., P.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- poliţiştii: comisar şef M.N., comisar şef, T.N., comisar P.T., inspector D.S., agent şef, adjunct R.E., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- făptuitorii: C.D., O.A., OG, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în fapt, că între faptele reclamate ce formau obiectul dosarului nr. 137/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi cele care formau obiectul dosarului nr. 141/P/2004 al aceleiaşi unităţi, prin rezoluţia nr. 137/ P din 3 decembrie 2004, în temeiul art. 45 alin. (1),cu referire la art. 34 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzelor pentru o mai bună desfăşurare a urmăririi penale.
Reclamanta, în cuprinsul plângerilor sale, a susţinut că în cele peste 90 dosare pe care le are sau le-au avut pe rolul instanţelor şi a organelor de urmărire penală, toţi magistraţii care au soluţionat cauzele şi toţi grefierii care au participat la şedinţele de judecată, şi-au îndeplinit, în mod defectuos, atribuţiunile de serviciu ce le reveneau.
De asemenea, a mai susţinut că şi organele de cercetare penală au acţionat în detrimentul său, îndeplinindu-şi, cu rea credinţă, sarcinile de serviciu.
Reclamanta a arătat că notarii publici, la instigarea făptuitorilor OG şi C.D. au întocmit în fals diferite acte, care mai apoi, au fost folosite de către făptuitori în cauzele civile ca mijloace de probă.
Din conţinutul actelor premergătoare ale cauzei, rezultă următoarele:
Între reclamanta C.N.A. şi făptuitorii O.A., OG şi C.D. există neînţelegeri cu privire la dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren de 1,80 m/20 cm situată în Focşani.
Aceste neînţelegeri au generat mai multe litigii de natură civilă şi penală.
I. În cauzele civile ce s-au aflat pe rolul instanţelor s-au pus în discuţie:
- valabilitatea actelor care făceau dovada dreptului de proprietate al făptuitorilor asupra terenului intravilan pe care îl deţin;
- stabilirea titlului dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane stăpânite de reclamantă şi de făptuitori;
- dreptul reclamantei de a edifica un imobil de locuit pe terenul situat în Focşani.
Cauzele penale au avut ca obiect plângerile formulate de reclamantă pe de o parte şi de făptuitorii O.A., OG şi C.D. pe de altă parte, cu privire la comiterea unor infracţiuni ce erau generate tot de neînţelegerile referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului situat în Focşani.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că făptuitorii O.A., OG şi C.D. au deţinut în Focşani, un teren în suprafaţă de 2000 m.p. Acest teren a fost stăpânit de către cei trei până în anul 1988, când statul a preluat suprafaţa de 1200 m.p., pe care s-au construit blocuri.
În atare condiţii, în posesia făptuitorilor a rămas suprafaţa de 731,44 m.p., pe care o posedă şi în prezent.
Acest din urmă teren se învecinează cu cel deţinut de reclamanta C.N.A., teren pe care l-a dobândit de la P.E., în baza actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 975 din 20 martie 1997.
După încheierea actului de vânzare-cumpărare, iniţial, reclamanta a solicitat S.U. din cadrul Primăriei Focşani eliberarea unei autorizaţii pentru construirea unui garaj. Cererea a fost aprobată, eliberându-se în acest sens, autorizaţia de construire nr. 131 din 16 aprilie 1997.
După începerea lucrărilor, reclamanta a revenit cu o nouă cerere solicitând eliberarea unei autorizaţii pentru construirea deasupra garajului a unui etaj cu balcon şi a unei mansarde. Primăria Focşani a eliberat autorizaţia de construire nr. 678 din 17 noiembrie 1998.
Considerând că prin edificarea construcţiei de către C.N.A. şi soţul acesteia C.C. le-a fost încălcat dreptul de proprietate, O.A., OG şi C.D. i-au chemat în judecată pe cei doi, solicitând grăniţuirea celor două proprietăţi precum şi obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren de cca. 180 m/20 cm; să respecte dispoziţiile legale referitoare la distanţa construcţiilor şi să-şi demoleze construcţia care le încalcă proprietatea.
Reclamanta C.N.A., contestând dreptul de proprietate al numiţilor O.A., OG şi C.D., a formulat acţiune civilă prin care a solicitat:
- anularea actelor cu care aceştia făceau dovada dreptului de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 1912 încheiat între R.G. şi L.M., în calitate de vânzători şi O.A. şi O.V., în calitate de cumpărători;
certificatul de moştenitor nr. 590 din 27 mai 1992 eliberat de notariatul de Stat Vrancea, precum şi a tuturor actelor încheiate ulterior în considerarea celor două acte contestate;
- să se constate că Primăria Focşani este titularul dreptului de proprietate atât asupra terenului deţinut de către ea cât şi asupra terenului deţinut de către O.A., OG şi C.D.;
- să fie obligaţi O.A., OG şi C.D. să-şi retragă gardul la 1,90 m distanţă de proprietatea sa.
Acţiunile promovate de către părţi pentru lămurirea aspectelor menţionate mai sus au fost: acţiuni în realizarea (acţiuni în revendicare, grăniţuire, servitute şi în „obligaţia de a face"), acţiuni în constatare, precum şi acţiuni în contenciosul administrativ.
De asemenea, reclamanta C.N.A. s-a mai adresat instanţelor de judecată cu plângeri împotriva unor procese verbale de contravenţie ce i-au fost adresate motivat de faptul că execută lucrările de extindere a imobilului fără a avea aprobările legale.
Unele dintre aceste cauze se află, în continuare, pe rolul instanţelor de fond şi celor de control.
În cauzele penale în care s-au dat soluţii de netrimitere în judecată, reclamanta C.N.A. a formulat plângeri, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., la instanţele de judecată. Unele plângeri au fost soluţionate prin respingere, iar altele se află încă pe rol.
În unele cauze penale în care s-au formulat acţiuni directe, instanţele au pronunţat hotărâri de achitare şi în altele de condamnare.
1. Cu privire la susţinerea reclamantei referitoare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. proc. pen., de către magistraţii care au soluţionat cauzele civile şi penale, de către procurorii care au participat la şedinţele de judecată şi de către grefieri.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), presupune că făptuitorul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să nu îndeplinească sau să îndeplinească, în mod fraudulos un act.
Or, analiza cauzelor în care instanţele au pronunţat hotărâri, a celor soluţionate de către procuror precum şi a celor aflate încă pe rolul organelor de anchetă sau a instanţelor de judecată nu a evidenţiat elemente care să conducă la concluzia că judecătorii, procurorii sau grefierii au săvârşit vreun act de natură să fie calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.
Simplul fapt că reclamanta consideră unele hotărâri sau soluţii ca fiind nelegale şi netemeinice nu reprezintă un argument pentru a se reţine comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, nu s-a putut reţine nici că procurorii de şedinţă, prin concluziile puse, şi-au încălcat sau îndeplinit, în mod defectuos, atribuţiile de serviciu, în sensul cerut de textul încriminator.
II. Cu privire la susţinerea reclamantei referitoare la comiterea de către notari a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
1. Pentru fapta de fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reclamată de C.N.A. constând în întocmirea în fals, la data de 27 mai 1992, a certificatului de moştenitor nr. 590, eliberat de Notariatul de Stat Vrancea, în dosarul nr. 1053/1992, a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen., împlinindu-se la 27 mai 1997.
De precizat este faptul că reclamanta a formulat şi o acţiune civilă prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui act. Acţiunea a format obiectul dosarului nr. 7545/2002 al Judecătoriei Focşani.
Prin sentinţa civilă nr. 5786 din 20 decembrie 2002, acţiunea în constatare a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
2. Reclamanta a solicitat să se efectueze cercetări faţă de notarul public P.M. care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 975 din 20 martie 1997 încheiat între P.E., în calitate de vânzător şi C.N.A., în calitate de cumpărător. A motivat că presupune că actul a fost întocmit în fals întrucât nu este sigur că persoana care i-a vândut terenul era proprietara acestui imobil.
Şi pentru această faptă, cu privire la care reclamanta a solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen., îndeplinindu-se la 20 martie 2002.
3. Reclamanta a mai solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faţă de notarul public R.T. care a autentificat actul de vânzare-cumpărare nr. 2469 din 22 august 1997 încheiat între P.E. şi G.C.
Şi pentru această faptă a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., împlinindu-se la 22 august 2002.
4. În plângerea formulată, reclamanta a solicitat să se efectueze cercetări şi faţă de notarii publici N.E. şi P.A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
A susţinut că, la instigarea făptuitorilor O.A., OG şi C.D., cele două notare au legalizat un act care avea valoarea de înscris olograf, dându-i aparenţa unui înscris autentic. Actul în discuţie privea vânzarea-cumpărarea unui imobil ce a intervenit în anul 1912 între R.G. şi L.M. în calitate de vânzători şi A.V.C.O. şi V.C.O., în calitate de cumpărători.
Reclamanta a contestat că înscrisul face dovada dreptului de proprietate al făptuitorilor O.A., OG şi C.D. asupra terenului pentru care se judecă cu aceştia, susţinând că este un act sub semnătură privată cu privire la care există îndoieli că a fost încheiat de părţile menţionate în cuprinsul său.
În plângerea formulată, reclamanta C.N.A., a susţinut că făptuitorii O.A., OG şi C.D. au prezentat notarilor publici A.P. şi N.E. un înscris sub semnătură privată şi de conivenţă cu aceştia, xerocopia a fost modificată prin aplicarea, în colţul din dreapta sus a înscrisului, a unei recipise ce poartă ştampila S.E.G.F.J. Putna, urmărindu-se, astfel, să se dea aparenţa unui act încheiat în formă autentică.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că în anul 1982, la 14 noiembrie la Tribunalul Putna, în faţa unui magistrat, a fost autentificat actul de vânzare-cumpărare intervenit între R.G. şi L.M. în calitate de vânzători şi A.V.C.O. şi V.C.O., în calitate de vânzători şi A.V.C.O. şi V.C.O., în calitate de cumpărători Autentificarea a avut loc în prezenţa părţii contractante, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat la acea dată de magistratul C.C., delegat cu primirea şi autentificarea actelor.
Taxa de autentificare a fost achitată cu recipisa nr. 9793 din 1912 eliberată de S.E.G.F.J. Putna.
Actul a fost înscris şi în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Tribunalului Putna sub nr. 4848 din 14 noiembrie 1912.
Actul în discuţie se află la A.N. – Direcţia Judeţeană Vrancea, de pe el fiind înaintată, la dosar, o xerocopie.
Cu ocazia audierii făptuitoarei C.D. a fost verificat exemplarul actului de vânzare-cumpărare deţinut de către aceasta, exemplar ce provine de la autorii săi A.V.C.O. şi V.C.O.
S-a constatat că acesta poartă în colţul din dreapta sus, ştampila S.E.G.F.J. Putna care face dovada achitării taxei de autentificare.
De asemenea, s-a mai constatat că exemplarul prezintă pe verso procesul verbal de autentificare precum şi menţiunea că actul a fost transcris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Tribunalului Putna sub nr. 4848 din 14 noiembrie 1912.
Actul prezentat de făptuitoarea C.D. corespunde întrutotul cu copiile legalizate de notarii publici P.A. şi N.E.
Aspectele constatate cu ocazia verificării înscrisului au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data de 14 decembrie 2004.
Din cercetările premergătoare a rezultat că actul cu care făptuitorii C.D., OG şi O.A. au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului pe care îl deţin este un act valabil, fiind autentificat de către un magistrat al fostului Tribunal Putna, în prezenţa părţilor contractante.
Prin urmare, nu s-a confirmat susţinerea reclamantei C.N.A. că notarii publici P.A. şi N.E. au comis vreo infracţiune de fals, cu ocazia autentificării acestui act. De altfel, reclamanta a introdus şi o acţiune civilă prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui act, acţiune ce a fost respinsă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală şi care a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea căilor de atac.
Faţă de conţinutul actelor premergătoare, în cauză, de asemenea, nu s-a putut reţine că făptuitorii O.A., OG şi C.D. se fac vinovaţi de comiterea vreunei infracţiuni de fals sub forma instigării.
Cu privire la susţinerile reclamantei referitoare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. proc. pen., de către poliţişti.
Reclamanta a solicitat cercetarea inspectorului de poliţie D.S. şi a agentului şef adjunct R.E., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) A susţinut că cei doi, cu ocazia instrumentării cauzelor în care figura ca parte, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, acţionând cu rea-credinţă, în scopul de a-i vătăma interesele.
O plângere similară, îndreptată împotriva inspectorului de poliţie D.S. a format obiectul dosarului nr. 455/P/2004, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. În această cauză, prin rezoluţia nr. 455/ P din 28 septembrie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauză.
S-a reţinut că lucrătorul de poliţie nu se face vinovat de comiterea faptelor reclamate.
Împotriva soluţiei reclamanta a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Plângerea a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 653/II/2 din 22 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Din cercetările efectuate în cauză, nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că lucrătorii de poliţie au săvârşit vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi nici nu rezultă că aceştia au acţionat în vreun fel, în detrimentul reclamantei.
Reclamanta a mai solicitat şi cercetarea comisarului şef M.N., şeful Poliţiei municipiului Focşani şi a comisarului T.N., pentru că au fost de acord cu soluţiile propuse de lucrătorii din subordine, în dosarele pe care aceştia le-au soluţionat şi nu au ţinut cont de contestaţiile pe care ea le-a formulat.
Din actele premergătoare, nu a rezultat că cei doi comisari şi-au încălcat în vreun fel atribuţiile de serviciu, ce le reveneau.
Reclamanta a formulat plângere şi împotriva comisarului P.T. susţinând că acesta a acţionat în mod abuziv, când a pus în executare un mandat de aducere emis pe numele său de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani. A mai susţinut că lucrătorul de poliţie a acţionat în acest mod, încurajat fiind de procurorul M.P., care a emis, mandatul cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat următoarele:
Reclamanta a fost cercetată în dosarul nr. 2181/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 217 alin. (1) şi art. 208 alin. (1) lit. a) şi g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. În cauză au fost emise mai multe citaţii pe numele intimatei, însă, aceasta a refuzat să se prezinte pentru a fi audiată.
În atare condiţii, în temeiul art. 183 C. proc. pen., prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, D.L., a emis un mandat de aducere pe numele învinuitei.
Mandatul a fost adus la îndeplinire de comisarul P.T., cu respectarea dispoziţiilor art. 184 C. proc. pen.
Din actele premergătoare a rezultat că nu se confirmă susţinerile reclamantei potrivit cărora comisarul P.T. a acţionat în mod abuziv atunci când a executat mandatul şi nici acelea potrivit cărora reclamanta a fost adusă cu cătuşe la mâini la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.
În concluzie, s-a apreciat că nu există elemente care să conducă la ideea că P.T. a săvârşit vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.
Este neîntemeiată şi susţinerea reclamantei potrivit căreia procurorul M.P. a acţionat în mod abuziv atunci când a emis mandatul de aducere şi când a procedat la audierea sa.
Din cercetări a rezultat că mandatul de aducere a fost emis de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, L.D., cu respectarea dispoziţiilor înscrise în articolul 183 C. proc. pen. De asemenea, a rezultat că şi audierea, în cauză, a învinuitei, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva rezoluţiei de neîndeplinire a urmăririi penale nr. 137/P/2004 din 29 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere petenta C.N.A., arătând că şi procurorul care a instrumentat cauza şi a emis rezoluţia nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi „s-a alăturat făptuitorilor întrucât nu a luat măsuri de anulare a actelor false, că în mod greşit s-a invocat o decizie civilă prin care i s-a respins cererea de anulare a unui înscris întrucât o decizie civilă nu poate avea autoritate de lucru judecat, că nu înţelege de ce a intervenit prescripţia răspunderii penale faţă de notarii publici O.M. şi T.R., că s-a ajuns la concluzii greşite cu privire la infracţiunile de fals intelectual şi instigare la fals intelectual comise de notarii publici N.E. şi P.A.R. şi că judecătorii, procurorii şi poliţiştii care au instrumentat cauzele, au încălcat dispoziţiile legale, comportându-se abuziv.
Prin rezoluţia nr. 111/II/2/2005 din 17 februarie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, plângerea formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluţiei nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, arătându-se că cercetările s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale şi că din cuprinsul actelor premergătoare rezultă că aspectele sesizate de C.N.A. nu se confirmă situaţia în care procurorul nu putea să dispună anularea unor acte civile pe motiv că ar fi false. S-a mai arătat că petenta C.N.A. a solicitat anularea respectivelor înscrisuri şi la instanţele civile, cererile sale fiind respinse, pe motiv că nu erau întrunite cerinţele legale.
Rezoluţia nr. 111/II/2/2005 din 17 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost comunicată petentei C.N.A. la 20 februarie 2005, fiind primită de aceasta la 24 februarie 2005.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta C.N.A., plângere pe care nu a adresat-o instanţei de judecată, conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen., ci Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unitate la care a fost înregistrată sub nr. 33.121/3351/2004 din 23 martie 2005.
Ulterior, această plângere a fost remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sub nr. 111/II/2/2005, fiind înaintată instanţei de judecată conform art. 2781 C. proc. pen. şi înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, sub nr. 499/P/2005.
Faţă de data la care a fost primită rezoluţia 111/II/272005 A Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (23 martie 2005), iniţial, s-a pus în discuţie excepţia de tardivitate a plângerii, respectiv, depăşirea celor 20 de zile de exercitare a căii de atac a plângerii, la instanţa de judecată.
Instanţa, la termenul din 1 septembrie 2005, a amânat pronunţarea asupra excepţiei până la 6 septembrie 2005, termen până la care petenta C.N.A. a făcut dovada cu copie de pe recipisa scrisorii recomandate cu confirmare de primire, că a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 15 martie 2005, situaţie în care plângerea fiind făcută în termenul legal chiar şi la un organ necompetent, este considerată ca fiind făcută în termen, astfel că s-a respins excepţia tardivităţii plângerii şi a repus cauza pe rol, în vederea soluţionării pe fond.
La termenul din 1 septembrie 2005, petenta C.N.A. a arătat că s-a căsătorit, luând numele de M.N.A. şi schimbându-şi domiciliul din Focşani.
Din cererile depuse de petentă, rezultă că după 6 septembrie 2005, petenta a solicitat copii de pe actele din dosar, ocazie cu care a luat cunoştinţă de termenul acordat la 3 octombrie 2005, însă, nu s-a mai prezentat, pentru a-şi susţine plângerea, cu ocazia judecăţii în fond.
Pe fondul cauzei, în plângerea formulată, petenta a invocat aceleaşi aspecte, ca şi în cursul urmăririi penale, susţinând că toţi judecătorii, procurorii, grefierii şi poliţiştii care au fost implicaţi în soluţionarea celor peste 90 de dosare, reprezentând tot atâtea litigii între ea, pe de o parte şi făptuitorii O.A., OG şi C.D., pe de altă parte, legate de o suprafaţă de teren de 1,80 mp/20 cm, situată în Focşani, şi-au exercitat atribuţiile în mod defectuos, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece nu au soluţionat cauzele într-un sens favorabil petentei.
De asemenea, notarii publici au întocmit acte false cu încălcarea dispoziţiilor legale, la instigarea făptuitorilor O.A., OG şi C.D.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 62/ F din 3 octombrie 2005, în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 137/P/2004 din 29 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 111/II/2/2005 din 7 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat pe petenta C.N.A. la plata sumei de 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 698.000 lei cheltuieli judiciare către intimata C.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că plângerea petentei este nefondată.
Rezoluţia nr. 137/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu reprezintă în fapt soluţia pronunţată într-un dosar de urmărire penală, ci un act de control fiind o sinteză a mai multor dosare de urmărire penală, în care s-au pronunţat soluţii de neîncepere a urmăririi penale care au fost atacate de petentă pe calea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., şi care au intrat în puterea autorităţii lucrului judecat.
Astfel, aspectele privind vinovăţia agentului şef adjunct R.E., aceste aspecte au fost lămurite prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 519/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi rezoluţia de respingere a plângerii nr. 115/II/2/2005 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
De asemenea, faţă de O.A., OG şi C.D. a fost dată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 4328/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani şi rezoluţiile nr. 419/II/1/2004 şi nr. 905/2/2004 ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.
S-a mai constatat că toate persoanele care au intervenit, la un moment dat, în virtutea atribuţiilor de serviciu, în soluţionarea dosarelor în care petenta C.N.A. este parte, au acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale şi că nu se poate dovedi o încălcare a legii cu intenţie, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Toate aceste persoane, judecători, procurori, poliţişti şi-au exprimat cu probitate şi profesionalism părerea în cauză, potrivit probelor existente, iar părerile lor sunt concordante, sens în care se poate observa că soluţiile pronunţate în procesele civile, concordă cu soluţiile pronunţate în dosarele de urmărire penală şi în dosarele penale.
În ceea ce priveşte pe notarii publici se constată că nu s-a putut dovedi că aceştia au fost instigate de făptuitorii O.A., OG şi C.D. să întocmească acte false, iar actele respective au fost cenzurate de instanţele civile pe calea acţiunilor în anulare promovate de petentă, ocazie cu care s-a constatat că aceste acte sunt perfect valabile, acţiunile petentei fiind respinse.
Din cele spuse, se dovedeşte lipsa de temeinicie a susţinerilor petentei C.N.A., motiv pentru care, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 111/II/2/2005 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga pe petenta C.N.A. la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului proces penal şi care au la bază, în principal, numărul foarte mare de citaţii emise şi expediate.
La termenul din 1 septembrie 2005, intimata C.D. a solicitat cheltuieli judiciare în sumă de 698.000 lei reprezentând deplasarea sa de la Focşani la sediul Curţii de Apel Galaţi iar, ulterior la termenul din 3 octombrie 2005 s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei noi şi daune morale constând în obligarea petentei de a cere scuze, în mod public, printr-un ziar cu circulaţie locală.
Daunele civile şi daunele morale solicitate de intimata C.D. se dovedesc neîntemeiate deoarece prezentul proces penal a avut ca obiect judecarea plângerii formulată de petentă împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 2781 C. proc. pen., sens în care intimata C.D. nu a avut calitatea de parte vătămată sau victimă a unui ilicit penal şi, deci, nu se poate constitui parte civilă în proces.
Urmează ca, în baza art. 193 C. proc. pen., petenta să fie obligată la plata către intimata C.D. a sumei solicitate cu titlu de cheltuieli judiciare, această sumă reprezentând cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara C.N.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece în loc să i se admită plângerea şi să se dispună începerea urmăririi penale împotriva celor vinovaţi de pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti nelegale, au fost menţinute rezoluţiile atacate.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi pentru că instanţa a reţinut greşit că şi-a întemeiat plângerea pe art. 2781 C. proc. pen., în realitate, ea nefăcând un astfel de demers.
Recursul este neîntemeiat.
Contrar susţinerilor recurentei, care, ocazionat, de pierderea unor procese referitoare la o suprafaţă de teren, a cărei proprietate o revendică, în baza unui contract de vânzare-cumpărare din 1912, în dosar. Nu s-a dovedit nici un abuz în serviciu, din partea vreunui intimat din cei reclamaţi, în număr de mai multe zeci, nu s-au dovedit falsuri ori urme de falsuri, fiecare, judecători, procurori, notari publici sau poliţişti, făcându-şi datoria cu ocazia soluţionării proceselor petiţionarei, conform competenţelor avute. În atare situaţie, judicios, procurorii au pronunţat rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale şi procurorii ierarhic superiori, le-a menţinut.
Nefăcându-se dovada comiterii vreunei infracţiuni de către intimaţi, prima instanţă a procedat corect respingând plângerea recurentei care nu putea avea alt temei juridic decât art. 2781 C. proc. pen., temei invocat şi în cererea de recurs, încât, recursul de faţă va trebui privit, ca nefondat şi, respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat şi părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 62/ F din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 148 RON cheltuieli judiciare către intimata C.D.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 214/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
