ICCJ. Decizia nr. 201/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 201/2006
Dosar nr. 19844/1/2005
(nr. vechi 5543/2005)
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 859 din 14 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6142/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.Şt., la 7 ani închisoare, pentru fapta de tâlhărie săvârşită împotriva părţii vătămate P.R.F. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare, pentru fapta de tâlhărie săvârşită împotriva părţii vătămate B.C. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 5 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării preventive începând de la data de 14 octombrie 2004 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 10 milioane lei către partea civilă P.R.F.
S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în natură.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la datele de 12 august 2004 şi 14 august 2004, în timpul nopţii, inculpatul a deposedat prin violenţă verbală şi prin ameninţare cu un cuţit pe părţile vătămate B.C. şi P.R.F., de bunuri (câte un telefon mobil), unul dintre aceste bunuri fiind valorificat de inculpat cu suma de 4.500.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 667 din 31 august 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Curtea de apel a apreciat că vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două infracţiuni a fost stabilită pe baza unor probe certe administrate în cursul procesului penal, iar pedepsele au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi anume, reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile criticate fiind legale şi conforme probelor administrate în cauză.
Înalta Curte reţine că la stabilirea pedepselor pentru săvârşirea celor două infracţiuni, precum şi a pedepsei rezultante (7 ani şi 5 luni închisoare), ambele instanţe au ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, în esenţă, atât gravitatea celor două fapte săvârşite cu violenţă de inculpat, cât şi persoana inculpatului, infractor primar, stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei (7 ani închisoare).
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului începând de la data de 14 octombrie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 667 din 31 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 13 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1976/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
