ICCJ. Decizia nr. 2142/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2142/2006
Dosar nr. 39178/2/2005
Şedinţa publică din 3 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1503 din 4 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. P.G., la pedepsele de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani, în total 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
2. A.D. la pedepsele de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în total 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. B.S., la pedepsele de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită cu 5 ani, în total 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.;
4. Z.M., la pedepsele de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în total 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
S-a menţinut starea de arest a inculpatelor P.G. şi A.D. şi s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 3 decembrie 2004 la zi şi s-a dispus, în privinţa inculpaţilor B.S. şi Z.M. punerea în executare a mandatelor de arestare, emise împotriva acestora.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 17-283,4 grame cocaină, 4.589,5 grame ambalaje cu urme de cocaină, urmând ca acestea să fie distruse.
Inculpatele au fost obligate în solidar la plata sumei de 10.000 dolari S.U.A., iar potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004 s-a dispus comunicarea hotărârii către A.N.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în anul 2003, inculpata P.G. l-a cunoscut pe inculpatul B.S., cetăţean izraelian, locuind cu acesta o perioadă într-un oraş satelit al oraşului Tel-Aviv.
În cursul anului 2004, inculpatul B.S. a intrat pentru prima oară în România, ocazie cu care s-a deplasat în municipiul Piatra Neamţ, la inculpata P.G., când a cunoscut-o şi pe inculpata A.D.
După această primă sosire, inculpatul B.S. i-a propus inculpatei P.G. să se deplaseze în Venezuela, lucru cu care inculpata a fost de acord, luând-o cu ea şi pe inculpata A.D., prima inculpată primind de la prietenul său B.S. suma de 9.500 dolari S.U.A., bani de drum şi de cazare.
Cele două inculpate au ajuns în Venezuela la Caracas la sfârşitul lunii noiembrie 2004, cazându-se la hotelul H., apoi în staţiunea Margarita la hotelul P.S.
În Venezuela, inculpatele s-au întâlnit cu un bărbat pe nume J., prieten cu inculpatul B.S. şi pe care, acesta din urmă l-a recomandat celor două inculpate.
Înaintea plecării din Venezuela inculpatele au primit de la această persoană J. mai multe genţi de voiaj, care conţineau alte genţi de voiaj în care se aflau mai multe pacheţele cu cocaină, mascate de muştar şi cafea, precum şi sticle special confecţionate care, în afară de cocaină mai conţineau şi substanţe puternic mirositoare (acetonă) folosite în special pentru a nu putea fi depistate cocaina de către căinii special dresaţi. În afara acestor droguri, persoanele în cauză au introdus în bagaje şi alte bunuri, în mare parte îmbrăcăminte.
Aşadar, inculpatele având asupra lor patru genţi mari de voiaj, s-au îmbarcat la Caracas cu destinaţia Bucureşti, via Paris.
La predarea bagajelor în Caracas inculpatele nu au făcut o determinare a bagajelor, ele posedând în comun cele 4 bagaje, însă la organele de frontieră cele 4 genţi au fost împărţite în mod aleatoriu, două fiind trecute pe numele inculpatei P.G. şi două pe numele inculpatei A.D.
Când cursa a ajuns la Paris, la un control inopinat efectuat de autorităţile franceze cu ajutorul câinilor vămilor UKI, la transbordarea bagajelor, au fost depistate cele două genţi pe numele inculpatei P.G.
Procedându-se la verificarea acestor genţi s-a constatat că aveau o greutate totală de 33 kilograme, o geantă care s-a descoperit că avea fundul dublu conţinând pachete de cocaină învelite într-un ambalaj pentru produse alimentare mascate de muştar şi cafea, iar cealaltă geantă, tot cu fund dublu conţinea opt pachete de cocaină acoperite cu aceleaşi produse (muştar etc.) precum şi o sticlă care, odată spartă, s-a dovedit a conţine cocaină. S-au descoperit totodată cupoane de îmbarcare pe numele celeilalte inculpate, A.D., ceea ce dovedea că ele nu îşi delimitaseră genţile.
Aşadar, au fost descoperite opt pachete cu pudră albă, în greutate de 10,3 kg 6 pachete cu pudră în greutate de 7,7 kg şi un săculeţ cu pudră în greutate de 460 grame.
Pentru că inculpatele luaseră deja cursa de la Paris spre Bucureşti, având în posesia lor celelalte două genţi pe numele A.D., autorităţile franceze au decis cooperarea cu autorităţile române în vederea schimbului de informaţii şi preluarea cazului pentru efectuarea unei livrări supravegheate.
În noaptea de 1 decembrie 2004 inculpatele au ajuns la Bucureşti unde au constatat că două din genţile de voiaj au rămas la Paris, ajungând doar cele două genţi aparţinând inculpatei A.D.
Inculpata P.G. l-a contactat telefonic pe fratele ei martorul P.A.G., care s-a deplasat la Bucureşti, de unde a luat şi transportat la domiciliul său din Piatra Neamţ, celelalte două genţi, care conţineau de asemenea, disimulat, cocaină.
Inculpatele s-au cazat la hotelul M. din Bucureşti, primind în acest scop suma de 500 dolari S.U.A. din Israel de la B.S.
A doua zi, inculpatul B.S., însoţit de inculpatul Z.M. au sosit în România prin Aeroportul Internaţional Henri Coandă, cazându-se tot la hotelul M., unde s-au întâlnit cu celelalte două inculpate, locuind toţi patru în aceeaşi cameră.
În timpul imediat următor, inculpaţii, intraţi în panică, au început să se intereseze de venirea bagajelor de la Paris, inculpata P.G. păstrând legătura telefonică cu fratele său pentru a se asigura că bagajele sosite sunt „în ordine".
La data de 3 decembrie 2004, inculpatele au plecat de la hotel, luând un taxi din faţa clădirii, mergând la aeroport pentru ridicarea mărfii.
În aceeaşi zi, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la Piatra Neamţ unde au fost găsite şi celelalte două genţi care conţineau cocaina.
Inculpata P.G. s-a deplasat la aeroport de unde a ridicat cele două genţi ce făceau obiectul livrării supravegheate, păstrând tot timpul legătura cu persoanele implicate în traficul de droguri.
Când au ajuns la hotel, au intervenit organele judiciare care au găsit genţile asupra inculpatelor, însă inculpaţii sesizând această activitate, au reuşit să fugă, ulterior s-au sustras cercetărilor, existând indicii că au părăsit ilegal teritoriul ţării noastre.
S-a apreciat, în baza amplului material probator al cauzei că faptele inculpatelor P.G. şi A.D. care, în perioada 1 decembrie – 3 decembrie 2004, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul B.S., iar acesta ajutat de inculpatul Z.M. şi după o deplasare în Venezuela, au luat de la persoana indicată de B.S. o cantitate de droguri – cocaină, pe care au disimulat-o în bagajele lor la venirea în ţară, droguri pe care le-au introdus în ţară, iar o parte au deplasat-o la Piatra Neamţ, prin intermediul martorului P.A.G., de unde urma să fie luată de inculpaţii B.S. şi Z.M. şi transportată cu ajutorul inculpaţilor în Olanda, iar altă parte au deplasat-o de la aeroport la hotelul M. din Bucureşti, unde au stat cazate cu banii primiţi de la B.S. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpaţii străini săvârşind faptele sub forma complicităţii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), ei ajutându-le pe cele două inculpate moral, prin sfaturi, stabilirea locurilor de întâlnire, modul de efectuare a convorbirilor, recomandarea persoanelor de legătură şi material (inculpatul B.S.). Având în vedere că în activitatea infracţională a traficului de cocaină şi a introducerii în ţară au fost implicate mai mult de 3 persoane, s-au aplicat dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., agravantă la care face referiri şi art. 14 din legea nr. 143/2000.
S-a mai apreciat că fapta inculpatului B.S., care i-a predat inculpatei suma de 10.000 dolari S.U.A., mai întâi 9.500 dolari S.U.A. pentru plecarea în Venezuela, cazare, întreţinere etc., apoi încă 500 dolari S.U.A. pentru cazare la hotelul M., pentru a se ocupa de desfăşurarea activităţii cu droguri, organizând plecarea, persoanele de contact, locurile de întâlnire, traseul final al drogurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cele două inculpate au recunoscut săvârşirea faptelor în materialitatea lor, explicând traseul infracţional, locurile unde s-au deplasat, persoanele cu care s-au întâlnit, sosirea şi introducerea genţilor în ţară, negând doar vinovăţia lor în sensul că nu ştiau a fi ascunse droguri în geantă.
În timpul urmăririi penale inculpatele au cooperat în ceea ce priveşte indicarea celor doi participanţi, permiţând identificarea lor şi dovedirea participării lor la săvârşirea faptelor, astfel că au fost reţinute în favoarea lor dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, aşa cum s-a propus şi prin actul de sesizare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor au fost stabilite în baza procesului verbal de prindere în flagrant a inculpatelor, găsindu-se asupra lor cele două genţi ridicate de la aeroport, a declaraţiei martorului G.V., şofer de taxi, care le-au transportat pe cele două inculpate, de la hotel la aeroport şi înapoi şi care arată că inculpata P.G. a vorbit la telefon în limbi străine (spaniola şi ebraica) cu nişte persoane, aspecte confirmate şi de înregistrările telefonice, din ziua de 3 decembrie 2005, din care rezultă că P.G., după ce a ridicat bagajele a anunţat persoanele din grupul infracţional că totul este în regulă; a procesului verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatei P.G. unde au fost descoperite genţile pe numele inculpatei A.D. şi care conţineau droguri; a planşelor foto, a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că drogurile transportate erau cocaină, drog de mare risc; a planşelor foto în care inculpatele îi recunosc pe cei doi inculpaţi ca fiind participanţi în cauză; a înscrisurilor depuse la dosar, fotografii din care rezultă că inculpatele au fost în Venezuela, inclusiv bilete de îmbarcare, bilete de cazare etc., a declaraţiilor martorilor P.A.G. şi I.P.C.; a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi ori între ei şi alte persoane, probe coroborate cu declaraţiile inculpatelor P.G. şi A.D.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 59/ A din 26 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate de inculpatele P.G. şi A.D., a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe, a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele componente şi sporul aplicat şi a redus la câte 7 ani închisoare pedepsele aplicate în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi la câte 10 ani închisoare pedepsele aplicate în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilind, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatele să execute pedepsele cele mai grele de câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi s-a menţinut starea de arest a inculpatelor.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criticile formulate de inculpatele apelante, a considerat că pedepsele aplicate, chiar în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt prea severe în raport cu datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatelor.
Referitor la susţinerea din apelul inculpatelor că nu au avut cunoştinţă că transporta cocaină ascunsă în genţile de voiaj şi în sticlele de whisky, instanţa de apel a constatat că probele administrate au confirmat vinovăţia apelantelor, ele ştiind că transporta, fără drept, substanţe stupefiante.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatele P.G. şi A.D. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând reducerea lor.
Totodată, inculpatele reclamante, prin avocat, au mai solicitat înlăturarea măsurii de confiscare a bunurilor personale.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor P.G. şi A.D. în săvârşirea împreună cu alţi doi inculpaţi condamnaţi în cauză, în perioada 1 - 3 decembrie 2004, a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducerea în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, menţionate anterior au confirmat că cele două inculpate, după o înţelegere cu inculpatul B.S. acesta ajutat de inculpatul Z.M., s-au deplasat în Venezuela, au luat legătura cu o persoană indicată de B.S., de la care au preluat o cantitate de cocaină pe care au disimulat-o în bagajele lor la venirea în ţară. Drogurile astfel introduse în România au fost transportate la Piatra Neamţ de martorul P.A.G., de unde urmau să fie luate de inculpaţii B.S. şi Z.M. spre a fi transportate cu ajutorul inculpatelor în Olanda, iar o altă parte au deplasat-o de la aeroport la hotelul M. din Bucureşti, unde au fost cazate cu banii primiţi de la B.S.
Aceste fapte au fost organizate, conduse şi finanţate de B.S. care a remis inculpatelor suma totală de 10.000 dolari S.U.A., din care 9.500 dolari S.U.A. pentru plecarea în Venezuela în vederea aducerii drogurilor, întreţinere şi cheltuieli personale şi încă 500 dolari S.U.A. pentru cazare la hotelul M. şi plata cheltuielilor necesare tot pentru desfăşurarea activităţii de trafic de droguri.
Cele două inculpate au cunoscut că transportă fără drept substanţe stupefiante interzise la deţinere, disimulate în genţile de voiaj, în sticlele de whisky şi în pachete mascate de muştar şi cafea, impregnate cu soluţii de acetonă puternic mirositoare, spre a nu fi depistate drogurile de către câinii special dresaţi.
În cadrul convorbirilor telefonice cu inculpaţii, cetăţeni străini, şi cu martorul P.A.G., inculpatele recurente au folosit un limbaj codificat nefăcând niciodată referire la drogurile transportate.
Cu prilejul urmăririi penale, inculpatele au declarat că şi-au dat seama că urmau să fie implicate în ceva nelegal atunci când au acceptat să transporte cocaina în ţară.
Prin urmare, vinovăţia inculpatelor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnate a fost pe deplin probate.
2. Referitor la pedepsele aplicate de instanţa de apel, se constată că acestea au fost reduse, de la 9 ani la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 12 ani la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, acordându-se o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 avându-se în vedere că în timpul urmăririi penale inculpatele au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi inculpaţi care au ajutat la traficul internaţional de droguri, iar inculpatul B.S. a organizat, condus şi finanţat aceste fapte.
La reaprecierea pedepselor, instanţa de control judiciar a mai ţinut seama conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe lângă pericolul social al faptelor şi de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatelor care nu au antecedente penale, sunt tinere şi au avut o conduită cooperantă în timpul procesului penal.
Se mai constată că pedepsele aplicate, ca şi cele rezultante sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatelor.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor motive de reducere a pedepselor aplicate, critica formulată de inculpatele recurente în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
3. Referitor la critica inculpatelor, în sensul greşitei confiscări a unor bunuri personale, Curtea constată din examinarea hotărârilor pronunţate că în cauză nu s-a dispus o astfel de măsură şi că potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 17.283,4 gr. cocaină, 4.589,5 grame ambalaje cu urme de cocaină, urmând ca acestea să fie distruse conform art. 18 din aceeaşi lege.
Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpate a echivalentului în lei la data plăţii a sumei de 10.000 dolari S.U.A. primită pentru asigurarea cheltuielilor necesare deplasării în străinătate şi a întoarcerii în ţară pentru aducerea drogurilor menţionate.
Deoarece aceste măsuri sunt conforme cu dispoziţiile legale menţionate iar în cauză nu s-a dispus confiscarea unor bunuri personale, solicitarea recurentelor de restituire a unor astfel de bunuri nu poate fi primită.
4. Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.G. şi A.D., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 3 decembrie 2004 la 3 aprilie 2006 pentru ambele inculpate şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele A.D. şi P.G. împotriva deciziei penale nr. 59/ A din 26 ianuarie 2006 a curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor, timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2004 la 3 aprilie 2006.
Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2158/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
