ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2058/2006

Dosar nr. 750/1/2006

Şedinţa publică din 30 martie 2006

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 481 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul B.N., arestat în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv cu începere de la 28 noiembrie 2004 la zi.

Cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1003 C. civ., inculpatul B.N. a fost obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC T. SRL Cluj-Napoca la despăgubiri civile, astfel:

- 487.716.139 lei cu dobânda legală din decembrie 2003 şi până la plata integrală a sumei către SC G.C. SRL Bucureşti;

- 610.815.342 lei cu dobânda legală din decembrie 2003 şi până la plata integrală a sumei către SC E. SRL Cluj-Napoca;

- 2.071.168.075 lei către SC C.C. SRL Feteşti, judeţul Ialomiţa.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.N. a fost obligat la 120 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu şi s-a achitat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocatură Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin intermediul numitului G., poreclit U., inculpatul B.N. i-a cunoscut pe numiţii M.N. şi C.M., cu care s-a întâlnit în cursul lunii octombrie 2003.

Numiţii M.N. şi C.M. i-au propus inculpatului B.N. să accepte cumpărarea unei societăţi comerciale, banii pentru cumpărarea societăţii urmând să fie achitaţi de M.N. şi C.M., societatea să aibă o vechime de peste doi ani, inculpatul B.N. urmând să fie administratorul societăţii cumpărate.

Încă de la început au convenit ca prin intermediul societăţii cumpărate, al cărui administrator urma să fie B.N., să se dea „ţepe" altor societăţi, adică, să se procure marfă ce urma să fie plătită cu file C.E.C. fără acoperire, iar pentru serviciul făcut, cei doi, C.M. şi M.N. i-au promis inculpatului B.N. 3.000 dolari S.U.A. şi un paşaport pentru a putea pleca în Spania după descoperirea faptelor.

Ca recidivist, inculpatul B.N. suferind mai multe condamnări ştia la ce se expune.

În câteva zile de la discuţie, inculpatul B.N. s-a întâlnit cu C.M., care i-a cumpărat un costum, cămaşă, pantofi, cravată pentru a-l îmbrăca ca pe un „patron", după care cei doi au plecat la Cluj-Napoca, cazându-se la pensiunea D. Aici, inculpatul B.N. şi C.M. au luat legătura cu S.C. Titus şi în schimbul sumei de 70.000.000 lei, achitată de C.M., au căzut de acord ca S.C. Titus să cedeze părţile sociale ale SC T. SRL, inculpatului B.N., astfel prin Încheierea nr. 9486 din 26 noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj a fost aprobată această cesiune, inculpatul B.N. devenind unicul administrator al SC T. SRL.

Numitul S.C. Titus a predat, încă din 31 octombrie 2003, toate documentele contabile ale societăţii, inculpatului B.N., printre documente a predat şi carnetul cu file C.E.C. seria B.F. 32600007926 – B.F. 32600007950, şi în aceeaşi zi, inculpatul B.N. s-a prezentat la B.S.I.B. SA, unde a obţinut specimenul de semnătură la bancă pentru SC T. SRL.

După ce a preluat documentele de la SC T. SRL, inculpatul B.N. urma să ia legătura cu diferite societăţi comerciale de la care să cumpere marfă pentru care să emită file C.E.C. fără acoperire, marfa urmând să fie vândută mai departe de către C.M. şi M.N.

Pentru că inculpatul B.N. se descurca greu în afaceri şi nu ştia să vorbească convingător cu viitoarele victime, C.M. a luat legătura cu numitul B.I. şi toţi trei, inculpatul B.N., C.M. şi B.I., s-au deplasat la sediul societăţii T., aflat într-un imobil pe str. Decebal, imobilul fiind închiriat de C.M., aici rămânând mai multe zile.

Conform celor convenite, la începutul lunii noiembrie 2003, B.I., dându-se drept B.N., a contactat telefonic pe reprezentanţii SC G.C. SRL Bucureşti – Agenţia Cluj, spunându-le că doreşte să cumpere microcentrale termice ce urmează să fie plătite cu file C.E.C., astfel la data de 21 noiembrie 2003, inculpatul B.N. şi numitul B.I., care s-a dat drept angajat al SC T. SRL, s-au deplasat la sediul SC G.C. SRL unde, luând legătura cu martorii P.V., C.D. şi C.M., au convenit ca inculpatul B.N. să cumpere, în mai multe tranşe, microcentrale termice şi calorifere de la această societate.

În timpul negocierilor, B.I. s-a prezentat în calitate de angajat al SC T. SRL clarificând detaliile tehnice ale produselor achiziţionate, iar inculpatul B.N., în scopul inducerii în eroare a reprezentanţilor SC G.C. SRL, a emis fila C.E.C. seria BF 32600007928 din 21 noiembrie 2003, pentru suma de 350.544.679 lei, cu scopul de a plăti prima tranşă de mărfuri ce urma să fie cumpărată, cu toate că societatea administrată de inculpat nu avea provizia necesară.

Pe baza înţelegerii avute cu inculpatul B.N., reprezentanţii SC G.C. SRL, prin facturile din 21, 25, 26 noiembrie 2003 şi 3, 4, 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL, marfă în valoare de 487.716.139 lei, produsele livrate urmând să fie plătite cu fila C.E.C. emisă de inculpat şi cu o altă filă C.E.C., la emiterea căreia s-a obligat inculpatul B.N., însă la data de 12 decembrie 2003, când fila C.E.C. a fost introdusă la bancă, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont.

După primirea filei C.E.C., reprezentanţii SC G.C. SRL, convinşi că fila C.E.C. are acoperire, au girat fila către SC G.C. SRL şi această societate a introdus fila C.E.C. spre încasare, şi astfel s-a constatat că nu au acoperire.

Cinci microcentrale termice au fost vândute către SC M.C. SRL, care la rândul ei le-a vândut către alte două societăţi, restul produselor au fost duse de către C.M., M.N. şi D.V. în Bucureşti, unde au fost valorificate de către aceştia.

Partea vătămată SC G.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 487.716.139 lei, cu dobânda legală până la plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească pe partea civilă, conform constituirii de parte.

În cursul lunii noiembrie 2003, Z.V., director general al SC E. SRL Cluj-Napoca, a fost sunat de o persoană ce s-a recomandat a fi din Sibiu, sub numele de M., precizând că ar vrea să cumpere echipamente şi materiale de instalaţii pentru încălzirea unor locuinţe şi pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare se vor prezenta reprezentanţii unei firme din Cluj-Napoca.

La câteva zile, Z.V. a fost sunat de B.I., care s-a prezentat cu numele de B.N., patron al SC T. SRL şi făcând referire la discuţia avută cu aşa-zisul M., s-a arătat interesat să cumpere materiale pentru încălzirea unor locuinţe, fapt pentru care, în data de 25 noiembrie 2003, Z.V. s-a prezentat la sediul SC T. SRL unde a încheiat un contract de vânzare-cumpărate cu B.I. care s-a prezentat sub numele de B.N., pentru vânzarea de cazane, boilere şi microcentrale, iar la data de 8 decembrie 2003 a mai fost încheiat un alt contract, B.I. prezentându-se tot sub numele de B.N., şi în baza acestor contracte, a întocmit comenzi scrise în numele inculpatului B.N., iar SC E. SRL, cu facturile din 26 şi 28 noiembrie 2003 şi 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL produse în valoare de 610.815.342 lei, iar pentru plata produselor livrate, inculpatul B.N. a emis filele C.E.C. cu seriile B.F. 32600007929 şi B.F. 32600007930, care s-au dovedit a fi fără acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a demonstrat că filele C.E.C. au fost scrise şi semnate de inculpatul B.N.

Marfa achiziţionată a fost dusă de către M.N. în comuna Răcari, judeţul Dâmboviţa, verificată de către acesta, fără să remită vreo sumă de bani inculpatului B.N.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 610.815.342 lei cu dobânda legală până la plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform constituirii de parte.

În anturajul lui D.V. căruia i-a remis nişte bilete la ordin în alb, primind de la acesta anumite cantităţi de carne şi mezeluri şi a lui M.N., inculpatul B.N. a fost solicitat din nou să comită o faptă penală prin emiterea unor file C.E.C., fără acoperire.

Cu toate că ştia că este în interdicţie bancară, inculpatul B.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale de a da ţepe", de a înşela pe beneficiarii filelor C.E.C., a predat lui M.N. documentele societăţii T. şi carnetul cu file C.E.C., în care mai multe file C.E.C. erau semnate şi ştampilate de inculpatul B.N., cu scopul de a-l ajuta pe acesta să inducă în eroare (să-l înşele) pe L.I.G., administrator al SC C.C. Feteşti şi despre care ştiau că are cantităţi mari de carne la depozitele închiriate de la V.D.

M.N. s-a prezentat sub numele de B.N. şi pe baza facturilor fiscale LL. ACA nr. 5990712-17 s-au vândut către SC T. SRL diferite sortimente de carne în valoare totală de 2.071.168.070 lei, plata făcându-se cu trei file C.E.C. primite de M.N. de la B.N., în valoare de 1.500.000 lei, urmând ca pentru diferenţa de sumă să fie emise alte file C.E.C.

Convins fiind că filele C.E.C. primite au acoperire, L.I.G. le-a girat imediat către SC F.F.A. SRL Blaj, şi în momentul în care au introdus filele C.E.C. la bancă pentru încasare, s-a constatat că nu au acoperire.

Inculpatul B.N. apreciază că nu se face vinovat de această ultimă faptă, motivat de faptul că nu a intrat în legătură directă cu reprezentanţii SC F.F.A. SRL şi nici nu l-a însoţit pe M.N. la sediul acestei societăţi, cu toate că a remis lui M.N. filele C.E.C. semnate şi ştampilate, recunoscând în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei că încă de la cumpărarea societăţii T. s-a înţeles cu M.N. şi C.M. să dea „ţepe" de 7-9 miliarde lei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.071.168.075 lei, fără a solicita dobânda legală.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul B.N., invocând motivul privind greşita individualizare a pedepsei, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), susţinând că pedeapsa este prea mare faţă de modalitatea comiterii faptei şi de persoana sa.

De asemenea, a declarat apel şi partea civilă SC G.C. SRL Bucureşti, apel pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat un reprezentant pentru a arăta motivele.

Prin Decizia penală nr. 283 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ambele apeluri, ca nefondate, a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2004 până la data pronunţării deciziei şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Decizia a fost atacată cu recurs atât de inculpat cât şi de partea civilă SC C. SRL Bucureşti.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.N.

Recurentul nu a motivat recursul declarat, iar apărătorul său prin concluziile orale a criticat Decizia recurată invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 8 şi 12 C. proc. pen., susţinând că are probleme de sănătate dar nu a fost supus unei expertize medico-legale şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

A mai invocat faptul că procedura de citare cu partea civilă nu a fost legal îndeplinită la Curtea de Apel Cluj.

În ultimul cuvânt ce i s-a acordat a susţinut că declaraţiile de la urmărirea penală nu exprimă adevărul, fiind date sub ameninţarea că dacă nu arată ceea ce i se spunea, va fi condamnat aspru, la 18 ani închisoare, solicitând admiterea recursului şi achitarea.

Criticile sunt neîntemeiate.

Din verificarea materialului probator al dosarului se constată că la urmărirea penală, inculpatul a dat mai multe declaraţii în faţa organelor de poliţie şi procurorului, în prezenţa apărătorului, în care a recunoscut comiterea faptei şi modul în care a săvârşit-o.

De asemenea, la instanţa de apel nu a contestat reţinerea în sarcina sa a faptei de înşelăciune, criticând sentinţa numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând a se reduce, astfel că în recurs nu poate invoca decât acest caz.

Mai este menţionat faptul că hotărârea de condamnare nu se bazează numai pe recunoaşterile inculpatului, acestea coroborându-se pe un amplu material probator.

Sunt neîntemeiate şi celelalte motive de casare invocate.

Din moment ce nu există nici un element care să determine îndoieli cu privire la răspunderea penală a inculpatului din cauza vreunei afecţiuni psihice, nu se poate reproşa instanţei că nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Deci, nu se poate invoca situaţia prevăzută de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.

Nu se poate reţine nici cazul prevăzut de art. 3599 cu privire la pct. 12, lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, întrucât faţă de situaţia de fapt corect reţinută de instanţe, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., întrucât s-au prezentat ca adevărate cecuri fără acoperire bancară, în scopul de a obţine importante foloase materiale.

Nici pedeapsa aplicată nu este criticabilă, neputându-se susţine că ar fi prea mare, injust individualizată.

În favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., căruia i s-a acordat semnificaţia necesară, reducându-se minimul pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator în suficientă măsură, de la 10 ani la 7 ani închisoare. O nouă reducere nu se impune, căci ar face ca pedeapsa să nu mai fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, susţinerea inculpatului că instanţa de apel a soluţionat apelul fără citarea părţilor civile, este de asemenea neîntemeiată întrucât instanţa a considerat corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

De altfel, inculpatul nu s-ar putea prevala de lipsa de procedură cu partea civilă, mai ales că a fost de acord cu despăgubirile care au fost solicitate.

În fine, nu se constată nici motive care pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC C. SRL

Prin concluziile scrise şi cele orale partea civilă a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor, în principal restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale spre a se lămuri toate aspectele cauzei şi trimiterea în judecată a tuturor participanţilor la infracţiunea respectivă şi obligarea la plata despăgubirilor civile.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea, iar conform art. 337 din acelaşi cod, extinderea cu privire la alte persoane poate fi cerută numai de către procuror.

În cauză, se constată că procurorul nu a formulat o astfel de cerere.

Restituirea cauzei la procuror nu se impune nici pentru completarea materialului probator, faptele săvârşite de inculpat fiind clarificate sub toate aspectele.

Prin alte motive, partea civilă a criticat Decizia sub aspectul încadrării juridice a faptei şi individualizării pedepsei, dar nu vor fi examinare în acest recurs, partea civilă neputând ataca hotărârea sub aspectul laturii penale.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpat şi de partea civilă fiind nefondate, urmează a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la data pronunţării prezentei decizii şi vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N. şi partea civilă SC G.C. SRL împotriva deciziei penale nr. 283 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la 30 martie 2006.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de câtre 150 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs