ICCJ. Decizia nr. 2176/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2176/2006
Dosar nr. 29990/1/2005
(nr. vechi 7724/2005)
Şedinţa publică din 04 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 12 martie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor I.M. şi G.D., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 218 alin. (1), cu referire la art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., şi art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că, în seara zilei de 14 ianuarie 2002, în jurul orelor 21,00, cei doi inculpaţi s-au deplasat la conducta SC C. SA Ploieşti, amplasată în livada S.C.P.P. Valu lui Traian pentru a sustrage ţiţei, astfel că, la deschiderea robinetului, datorită presiunii din conductă şi vechimii instalaţiei aceasta a cedat, ţiţeiul fiind aruncat în afară, cauzându-se o pagubă părţii civile, pentru care inculpaţii trebuie să răspundă atât din punct de vedere penal cât şi civil sub calificarea juridică arătată.
Tribunalul Constanţa, în urma cercetării judecătoreşti efectuată în cauză, la data de 21 octombrie 2003, prin sentinţa penală nr. 604 din 21 octombrie 2003, a condamnat pe inculpaţii I.M. şi G.D., în temeiul art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea artr.74 şi 76 C. pen., la câte un an şi 6 luni închisoare.
De asemenea, au mai fost condamnaţi inculpaţii, în baza art. 218 alin. (1), cu referire la art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., la câte o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară pentru ambii inculpaţi.
Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor şi s-a dispus ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 16 ianuarie 2002, la 10 iunie 2003.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile SC C. SA Ploieşti, suma de 2.991.173.320 lei şi dobânda aferentă acestei sume, până la achitarea întregii pagube.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor enumerate în dovezile seria B nr. 00071430007142 şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa.
S-a dispus restituirea autoturismului Dacia, aflat în incinta I.P.J. Constanţa, către inculpatul I.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în esenţă, a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
În noaptea de 14 ianuarie 2002, în jurul orelor 21,00, inculpatul G.D. a mers la locuinţa inculpatului I.M., căruia i-a propus să sustragă ţiţei din conducte SC C. SA Ploieşti, amplasată în livada S.C.P.P. Valu lui Traian.
Propunerea făcută a fost acceptată, astfel că cei doi s-au deplasat cu autoturismul Dacia pikup la locul menţionat, unde inculpatul I.M. cunoştea că se află o instalaţie artizanală. L-a solicitarea acestuia inculpatul G.D. a racordat la instalaţia improvizată un furtun cu piuliţă, timp în care coinculpatul a introdus capătul liber al furtului în unul din cele două butoaie cu capacitatea de 200 litri fiecare, aflate în autoturism.
În momentul deschiderii robinetului, datorită presiunii din conductă şi vechimii instalaţiei, aceasta a cedat, ţiţeiul fiind aruncat afară, astfel că, cei doi, neputând oprii scurgerea de combustibil, s-au speriat şi au părăsit zona, întorcându-se la domiciliul inculpatului I.M.
În urma avarierii conductei a fost determinată pierderea a 107,401 tone ţiţei, cu consecinţa degradării solului şi distrugerea livezii pomicole cum şi poluarea terenului în suprafaţă de 6.500 mp şi afectarea pomilor fructiferi de pe suprafaţa de 6.500 mp.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de către cei doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate în prima parte a considerentelor prezentei decizii, texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi la două pedepse cu închisoarea, în concurs real, care au fost contopite şi s-a dispus ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare prin privare de libertate.
Latura civilă a cauzei s-a menţionat că a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise la art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 C. civ., fiind obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 2.991.173.323 lei, prejudiciul suferit de către partea civilă SC C. SA Ploieşti şi justificat cu cele patru expertize efectuate în cauză, din care două contabile, una agricolă şi o alta tehnică, din care rezultă că acesta este prejudiciul încercat şi pentru care cei doi trebuie să răspundă, plus dobânzile legale aferente.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor care au servit la comiterea infracţiunilor.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpaţi şi Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 25/ P din 30 ianuarie 2004, a admis apelurile, a desfiinţat în totalitate sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionare atât sub aspectul laturii penale cât şi a celei civile.
În considerentele deciziei s-a arătat că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii, astfel că nu se poate pune temei pe niciuna dintre ele şi instanţa era obligată să suplimenteze cu alte probe, care este întinderea reală a prejudiciului cauzat părţii civile, pentru că în raport şi de aceasta, instanţa era ţinută şi de calificarea juridică a faptelor, în condiţiile în care, în unele expertize prejudiciul este mare, iar în altele modic, deşi fiecare dintre experţi au analizat aceleaşi acte şi au cercetat în mod nemijlocit locul săvârşirii faptei.
În fond, după desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Constanţa, în urma completării probatoriului, respectiv efectuarea în cauză a unei expertize contabile de către trei experţi, având aceleaşi obiective ca şi în cazul celorlalte efectuate în cauză stabilirea prejudiciului cert în raport de materialul probator de la dosar. Tribunalul Constanţa, la data de 09 martie 2005, a pronunţat sentinţa penală nr. 114, prin care a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe cei doi inculpaţi, din infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) combinat cu art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege din urmă, în baza căruia şi cu reţinerea circumstanţei atenuante personale prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii I.M. la o pedeapsă de 11 luni închisoare, iar G.D. tot la o pedeapsă de 11 luni închisoare.
De asemenea, au mai fost condamnaţi inculpaţii, în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de un an, 4 luni şi 26 zile închisoare.
Potrivit art. 33 şi 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa rezultantă de un an, 4 luni şi 26 zile închisoare, pedeapsă care a fost executată integral de fiecare dintre inculpaţi.
S-a constatat că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi de la 16 ianuarie 2002, la 10 iunie 2003, pentru inculpatul I.M. şi de 16 ianuarie 2002 la 11 iunie 2003, pentru inculpatul G.D.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile SC C. SA Ploieşti, suma de 1.207.713.664 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus confiscarea în folosul statului al bunurilor enumerate în dovezile seria B. nr. 00071430007142 şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa.
S-a dispus restituirea autoturismului Dacia, aflat în incinta I.P.J. Constanţa către inculpatul I.M.
În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul cauzat părţii civile SC C. SA Ploieşti, este în valoare de 1.207.713.664 lei şi aceasta în raport de concluziile expertizei întocmite de cei trei experţi, care au analizat întreaga documentaţie aflată la sediul părţii civile, numărul de pomi afectaţi, lucrările de depoluare a terenului contaminat cu produse petroliere.
În raport de conţinutul acestei expertize contabile, întocmită de către cei trei experţi şi care exprimă în mod obiectiv şi real valoarea prejudiciului suferit de partea civilă, instanţa a apreciat că în cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 218 C. pen., vizând distrugerea calificată, întrucât fapta nu a avut consecinţe deosebit de grave în raport de prejudiciul reţinut.
În acest context, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de distrugere calificată cu consecinţe deosebit de grave, în infracţiunea de distrugere în formă calificată, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia au fost condamnaţi inculpaţii, cu reţinerea circumstanţelor atenuante personale, care de asemenea au fost reţinute şi la infracţiunea de tentativă la furt calificat de produse petroliere.
Reţinând că cei doi inculpaţi au comis cele două infracţiuni în concurs real, au fost contopite cele două pedepse aplicate şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă aplicată este executată.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de partea civilă SC C. SA şi de către cei doi inculpaţi.
Parchetul a invocat motive de apel privind întinderea prejudiciului şi că în raport de cel reţinut, calificarea juridică dată faptei nu este cea legală, astfel că, în mod greşit au fost înlăturate prevederile art. 218 C. pen., precum şi greşita individualizare a pedepselor care sunt mici în raport de faptele comise de către cei doi inculpaţi şi consecinţele acestora.
Partea civilă a invocat motive de apel numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în sensul că a fost soluţionată greşit, fiind obligaţi inculpaţii, în solidar, la un prejudiciu mult inferior, pagubei reale suferite de către aceasta.
Inculpaţii au arătat că-şi retrag apelurile declarate, astfel că instanţa, va avea în vedere dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., în sensul de a luat act de retragerea apelurilor declarate de ei.
Curtea de Apel Constanţa a examinat apelurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 291/ P din 22 noiembrie 2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi partea civilă, iar în ceea ce priveşte apelurile inculpaţilor, s-a luat act de retragerea acestora.
În considerentele deciziei se arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică atât cu privire la rezolvarea laturii penale cât şi a celei civile şi a ţinut seama de expertiza contabilă întocmită de către cei trei experţi, care au analizat în mod judicios materialul probator de la dosar cât şi actele existente la partea civilă, care s-a subrogat în drepturile S.C.P.P. Valu lui Traian, aşa cum rezultă din minuta întocmită de către aceştia şi prin care partea civilă a înţeles şi chiar a despăgubit-o pe societatea menţionată.
Aşa fiind, s-a dezvoltat răspunsul la criticile comune, arătându-se că prejudiciul pretins de către partea civilă şi parchet şi reţinut iniţial de către instanţa de fond în prima hotărâre, este nereal, neavând bază probatorie şi în contradicţie cu celelalte acte şi lucrări efectuate în cauză, astfel că, a fost înlăturată critica privind rezolvarea greşită a laturii civile.
În legătură cu motivul de apel vizând greşita rezolvare a laturii penale, s-a arătat că nu sunt întemeiate aspectele arătate, întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpaţi nu sunt mici iar orientarea instanţei la pedeapsa rezultantă de un an, 4 luni şi 26 de zile închisoare, a avut la bază criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prejudiciul suferit, cum şi faptul că această pedeapsă este de natură să ducă la reeducarea acestora.
În consecinţă, au fost respinse ambele apeluri formulate de către parchet şi partea civilă, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, justă, dreaptă şi conformă cu materialul probator de la dosar.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs numai de către partea civilă, care în motivele scrise şi depuse la dosar şi apoi susţinute oral, prin reprezentantul legal, a arătat că sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice, întrucât prejudiciul cert suferit de către ea, este cel stabilit iniţial prin sentinţa penală nr. 604 din 21 octombrie 2003 şi nu cel stabilit în urma efectuării expertizei contabile de către cei trei experţi, care au determinat prejudiciul numai în raport de anumite acte şi lucrări de la dosar, înlăturându-le pe cele esenţiale şi care arătau în mod nemijlocit că prejudiciul cert suferit este în limita sumei de 2.991.173.323 lei.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate care au constituit şi critici în apel, de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 171 şi 18 de la art. 3859 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt şi că prin hotărâri s-a făcut o greşită aplicare a legii, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit materialului probator existent la dosar şi din care rezultă în mod neîndoielnic că expertiza contabilă efectuată de către cei trei experţi contabili reflectă realitatea din evidenţa contabilă de la recurenta parte civilă, că aceasta a fost judicios întocmită fiind avute în vedere şi celelalte expertize întocmite în cauză, din punct de vedere al obiectivităţii unor date înlăturându-se în mod justificat cele care au avut în conţinutul lor date exagerate şi subiective, că acest prejudiciu a fost defalcat pe pretenţiile solicitate de către partea civilă, astfel că, critica invocată nu constituie caz de casare din cele menţionate mai sus.
De altfel, sumele pretinse de recurenta parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile, nu sunt reale şi nici corect stabilite, valoarea totală reală a prejudiciului creat fiind de 1.207.713.664 lei şi reprezintă: 17.217.289 lei, contravaloarea lucrărilor prin remedierea avariei la conducta transport petrol deteriorată; 490.375.200 lei contravaloarea reală a despăgubirilor privind pomii afectaţi în urma poluării cu ţiţei ; 358.726.078 lei contravaloarea reală a lucrărilor de pregătire a terenului, înfiinţarea şi întreţinerea până la intrarea pe rod a plantaţiei de pomi fructiferi afectaţi; 341.395.097 lei, contravaloarea reală a lucrărilor de depoluare teren contaminat cu produse petroliere, lucrări efectuate de subantreprenor.
Modul de calcul al acestor sume şi documentele care au fost avute în vedere de către experţi au fost prezentate în mod detaliat şi nu sunt temeiuri care să justifice neluarea în consideraţia a unor date din cele consemnate şi dezvoltate.
Prin urmare, expertiza contabilă a stabilit că suprafaţa reală afectată prin poluare cu produse petroliere a fost de 6500 mp. numărul de pomi afectaţi total fiind de 207, iar numărul de pomi afectaţi parţial în jur de 876, având ca temei justificat în redarea acestor date mijloacele de probă existente la dosar, cum şi celelalte expertize care în conţinutul lor, în unele situaţii au prezentat date reale.
Aşa fiind, această expertiză contabilă întocmită de către cei trei experţi contabili a redat prejudiciul suferit de către partea civilă şi demonstrat pe obiective, astfel că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit-o, întrucât are la bază întregul material probator de la dosar şi nu părţi din acesta, aşa cum îl invocă recurenta.
De asemenea, cu conţinutul acestui raport de expertiză a fost de acord şi parchetul care şi-a însuşit punctul de vedere al experţilor şi nu a mai declarat recurs, întrucât aceştia şi-au însuşit numai o parte din expertize şi documentele justificative care nu au fost exagerate în calcul, având ca bază plata pe baza unor normele legale şi nu în mod ipotetic cum s-a solicitat de către recurentă.
Conchizând deci că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpaţilor, a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate, dar şi din punct de vedere a rezolvării laturii civile care s-a făcut în deplin acord cu dispoziţiile înscrise la art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi la art. 998 C. civ., că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare din cele invocate şi arătate, iar din oficiu, din cele înscrise la pct. 3 nu se constată, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C. SA Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 291 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii I.M. şi G.D.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2175/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2177/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
