ICCJ. Decizia nr. 2177/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2177/2006
Dosar nr. 121/1/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1065 din 12 august 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
1. U.N., la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod, precum şi la 9 luni închisoare, pentru tentativă la aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată prin arest preventiv şi în baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului;
2. R.L.I., la un an închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99, a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 81 şi în condiţiile prevăzute de art. 110 C. pen., s-a dispus, în ce o priveşte pe inculpata minoră, suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., inculpatei i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.;
3. L.A., la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, conform art. 862 din acelaşi cod.
În baza art. 863 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului minor ca pe durata termenului de încercare să se prezinte o dată la 3 luni, la S.P.V.R.S.I., să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, precum şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului minor i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit prejudiciul faţă de partea vătămată V.R.E. şi s-a luat act că această parte vătămată precum şi partea vătămată T.I.T., nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 18,00, din ziua de 17 ianuarie 2005, inculpaţii U.N. şi L.A., înţelegându-se între ei, observându-l pe V.R.E., l-au urmat în scara blocului de domiciliu. Aici, U.N. l-a întrebat cât este ceasul, tânărul răspunzându-i după ce şi-a privit ecranul telefonului mobil după care s-au urcat în lift. În timp ce ascensorul rula, U.N. a cerut telefonul şi punându-i mâna la gură, l-a ameninţat că dacă va ţipa, îl va tăia cu cuţitul. La rândul său, L.A. a cerut bani şi, de teamă V.R.E. le-a dat telefonul marca Alcatel, după acest moment inculpaţii coborând la parterul imobilului.
În continuare, inculpaţii s-au deplasat la Liceul Iulia Haşdeu, pe traseu ei luând-o şi pe R.L.I. După ce inculpaţii au văzut că T.I.T. are un telefon mobil, inculpata R.L.I. l-a întrebat cât este ceasul, tânărul răspunzându-i după ce şi-a privit ecranul telefonului. Urmărindu-l pe tânăr până în scara blocului unde acesta domicilia, inculpatul U.N. s-a apropiat de el prin spate şi i-a cerut telefonul ameninţându-l că dacă nu se va conforma, îl va tăia cu cuţitul. Opunându-se, tânărului i-a fost prinsă mâna de inculpata R.L.I., aceasta încercând astfel să ia telefonul. Nereuşind, l-a muşcat de mână, tânărul a căzut şi a început să strige după ajutor. Speriaţi, inculpaţii s-au împrăştiat, U.N. fiind prins de vecinii alertaţi. Organele de poliţie au găsit la acest inculpat, telefonul sustras de la V.R.E.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul U.N.
În apel, parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi schimbarea modalităţii de executare în ce-i priveşte pe inculpaţii minori.
Inculpatul U.N. şi-a motivat apelul pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, a vinovăţiei sale, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 901 din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul U.N. au declarat recursuri împotriva deciziei instanţei de apel.
Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv inculpaţilor li s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul U.N. nu şi-a motivat recursul, iar ulterior declarării lui, în şedinţa publică de judecată de la termenul din 4 aprilie 2006, a declarat că îl retrage.
Asupra recursurilor de faţă, în ce priveşte recursul parchetului, acesta este fondat numai cu referire la intimatul recurent inculpat U.N.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că materialul probator administrat a reliefat corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Procedând însă la aplicarea pedepsei inculpatului U.N., instanţa nu a acordat suficientă relevanţă juridică pericolului social grav al faptelor săvârşite de acesta, respectiv două infracţiuni de tâlhărie în concurs, în condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. şi, ca atare, pedeapsa de numai un an închisoare executabilă în regim de privare de libertate nu este în măsură să realizeze scopul, acela prevăzut de art. 52 C. pen. Totodată, se reţine că acest inculpat a fost şi cel care a atras în activitatea infracţională pe cei doi inculpaţi minori, astfel că, şi cu considerarea persoanei sale, sincer şi cooperant în procesul penal, pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar va atinge scopul prevăzut de legea penală, respectiv prevenţia generală şi specială.
Sub acest aspect, recursul declarat de parchet fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului.
În ce-i priveşte pe inculpaţii minori, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul acestora valorificând circumstanţele atenuante ale persoanei inculpaţilor, aceştia fiind cooperanţi şi manifestând regret pentru ceea ce s-a reţinut în sarcina lor. De asemenea, cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare sunt apte să contribuie la reeducarea inculpaţilor, în cauză pedepsele fiind legale şi îndeplinite condiţiile proprii suspendării condiţionate şi suspendării sub supraveghere a executării acestora.
În ce priveşte cererea inculpatului U.N., de retragere a recursului, sunt de reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit art. 368 din acelaşi cod, şi pot retrage recursul în condiţiile prevăzute de art. 369, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac a recursului.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) din acelaşi cod, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare din părţi îşi poate retrage recursul. Retragerea trebuie să fie făcută personal.
Având în vedere că dispoziţiile legale menţionate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de voinţa inculpatului, aceea de retragere a recursului.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 901/ A din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii U.N., R.L.I. şi L.A.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 1065 din 12 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului U.N. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului U.N., în pedepsele componente, după cum urmează:
- un an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 C. pen., în sensul că o majorează de la un an închisoare, la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul U.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată prin arest preventiv de la 17 ianuarie 2005, la 24 martie 2005.
Constată că intimaţii inculpaţi R.L.I. şi L.A. au fost reţinuţi o singură zi, în data de 17 ianuarie 2005.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul U.N. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat U.N. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2179/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
