ICCJ. Decizia nr. 2171/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2171/2006
Dosar nr. 4123/1/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 27 octombrie 2005, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul V.C., la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune dar sub încadrarea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) şi alin. (22) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 5 martie 2003, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei vechi.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a mijloacelor materiale de probă şi anume: una geacă cu două feţe culoare gri, o pereche de pantaloni jeans din velur de culoare bleumarin, marca OMEGA; o pereche de pantofi de culoare maron nr. 40, un fes de culoare cachi şi o teslă.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 16.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 2 martie 2005, inculpatul V.C. s-a deplasat în zona autogării din municipiul Drobeta Turnu Severin, de unde a luat un taxi (condus de numitul M.V.I.) şi după ce a trecut pe la domiciliu, de unde a luat o teslă şi un cuţit pe care le-a pus într-un rucsac, s-a deplasat în comuna Husnicioara – jud. Mehedinţi, oprind în apropierea locuinţei victimei C.I.
Victima locuia singură şi avea obiceiul de a împrumuta cu bani pe vecinii săi, inclusiv pe mama inculpatului.
Inculpatul ştia că recent, mama sa restituise victimei o sumă de 3.000.000 lei, dată cu titlu de împrumut.
În momentul în care a ajuns în apropierea locuinţei victimei, inculpatul i-a cerut taximetristului să-l aştepte, motiv pentru care i-a lăsat drept garanţie o pereche de cercei şi cartea de identitate.
Imediat, inculpatul s-a îndreptat către locuinţa victimei şi după ce a escaladat gardul de la grădină, a forţat fereastra de la o cameră, pătrunzând în interiorul locuinţei.
După pătrunderea în locuinţă, inculpatul a început să caute bani.
Datorită zgomotelor făcute de inculpat, victima care dormea în altă cameră, s-a trezit şi s-a deplasat către acel loc, iar în momentul în care a deschis uşa s-a întâlnit cu inculpatul care intenţiona să intre peste ea.
Văzându-l, victima l-a recunoscut pe inculpat şi a început să ţipe după ajutor, fapt ce a făcut ca acesta (inculpatul) să o împingă pe victimă căreia, după ce a căzut jos, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit pe care îl avea asupra sa.
După ce s-a asigurat că victima a decedat, inculpatul a acoperit ferestrele, continuând să caute bani.
În urma acestei activităţi, inculpatul a găsit suma de 100.000 lei pe care şi-a însuşit-o, după care a părăsit locuinţa prin acelaşi loc pe unde a pătruns.
Când a ajuns la locul unde trebuia să se întâlnească cu taximetristul a constatat că acesta plecase, împrejurare în care inculpatul s-a deplasat pe jos până la locuinţa sa din Drobeta Turnu Severin, unde a ajuns în jurul orelor 3,30 – 4,00.
În ziua următoare, respectiv 3 martie 2005, inculpatul l-a căutat pe taximetristul M.V.I. căruia i-a dat suma de 200.000 lei pentru a i se înapoia cerceii şi cartea de identitate, lăsate drept gaj în seara comiterii faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.C. pe care a criticat-o referitor la:
- greşita încadrare juridică a faptelor de violare de domiciliu şi tâlhărie, solicitând a se dispune schimbarea încadrării juridice din aceste 2 fapte, într-o singură infracţiune complexă de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- greşita încadrare a faptei de omor, în sensul că în mod eronat a fost reţinută dispoziţia prevăzută la lit. a) a art. 176 C. pen., întrucât uciderea victimei nu s-a produs prin acte de cruzime;
- pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, care este prea severă, impunându-se redozarea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 39 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul V.C., a desfiinţat hotărârea atacată sub aspectul soluţionării laturii penale a cauzei şi rejudecând a decis:
- schimbarea încadrării juridice dată iniţial faptelor comise de inculpat din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 211 alin. (21) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), într-o singură infracţiune complexă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi condamnarea acestuia, în baza acestui din urmă text de lege, la o pedeapsă de 10 ani închisoare;
- condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- executarea de către inculpat, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei celei mai grea şi anume 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelată.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
S-a decis ca onorariul de avocat, în sumă de 100 RON, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că apelul declarat de inculpat este fondat numai sub aspectul vizând greşita încadrare juridică dată infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (22) lit. c) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât în cauză s-a săvârşit o singură infracţiune complexă şi anume aceea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece conţinutul material al infracţiunii de violare de domiciliu se regăseşte în conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie, sens în care urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în discuţie şi inculpatul urmează a fi condamnat.
În ce priveşte încadrarea juridică dată faptei de omor s-a arătat că este corectă, având în vedere faptul că inculpatul a săvârşit fapta prin aplicarea victimei a unui număr de 11 lovituri de cuţit, ceea ce justifică reţinerea dispoziţiilor de la lit. a) de la art. 176 C. pen. (cruzimi), cât şi pentru a ascunde comiterea infracţiunii de tâlhărie, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile de la lit. d) ale art. 176 C. pen.
Cu privire la critica privind pedepsele aplicate s-a arătat că „se vor avea în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, deosebit de ridicat, decurs din urmările produse, moartea unei persoane, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc persoana făptuitorului, relativ sincer în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse, şi aflat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe de altă parte".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pe care a criticat-o după cum urmează:
- prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu cu privire la pedeapsa de executat, pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare;
- personal, susţinând că nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se achitarea.
Recursul declarat de inculpatul V.C. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză şi care confirmă că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat pedepse, cu respectarea prevederilor art. 72 şi 52 C. pen., cu corecturile, justificate, aduse de instanţa de apel.
În ce priveşte criticile formulate de inculpat sunt de arătat următoarele:
Faptul că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, rezultă din materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii şi anume: procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşele fotografice, actele medico-legale, procesul-verbal de ridicare de obiecte, raportul de expertiză şi nu în ultimul rând declaraţiile persoanelor audiate în calitate de martori, respectiv M.V.I., P.M.I., A.E. şi V.P. şi parţial cu declaraţiile inculpatului care a avut atitudine oscilantă pe tot parcursul procesului penal.
Întrucât probele la care s-a făcut referire mai sus duc la convingerea că inculpatul este autorul faptei, având în vedere şi faptul că acesta nu a putut infirma prin probe, acuzaţiile ce i s-au adus, urmează a se constata că această critică, şi anume că nu este autorul faptelor, este nefondată şi a fi înlăturată ca atare.
În ce priveşte cea de a doua critică şi anume severitatea pedepselor aplicate ori a pedepsei de executat se constată că este, de asemenea, nefondată.
La dozarea şi stabilirea pedepselor instanţele au dat o interpretare şi eficienţă cuvenită criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a apreciat corect gradul de pericol social al faptelor deduse judecăţii, rezultat din modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, mergând până la a nega că este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar şi de faptul că acesta are statutul de recidivist, situaţie ce impune aplicarea unui tratament sancţionator mai sever pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul V.C. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 39 din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 5 martie 2005, la 4 aprilie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2157/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2173/2006. Penal → |
|---|
