ICCJ. Decizia nr. 241/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.241/2006
Dosar nr. 19385/1/2005
(nr. vechi 5314/2005)
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 921 din 28 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5858/2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) şi art. 33 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ţ.C. la 12 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 469 din 20 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi s-au repus în individualitatea lor cele 5 pedepse de 8 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., s-au contopit toate pedepsele de mai sus, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 433 de zile dispusă prin sentinţa penală nr. 1279/2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, care s-a sporit cu un an închisoare, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat durata arestării preventive a inculpatului de la 30 august 2004 până la 28 iunie 2005.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că în cursul analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,15 gr. heroină.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 30 august 2004, organele de poliţie din cadrul serviciului de furturi auto au identificat autoturismul în care se aflau patru persoane. În urma percheziţiei corporale efectuate asupra acestora, s-a descoperit asupra inculpatului Ţ.C. un plic cu heroină ascuns în ciorap, iar în buzunarul martorului S.R.C. patru plicuri conţinând acelaşi drog.
În urma cercetării efectuate s-a constatat că inculpatul a vândut heroină martorului S.R.C., numitului B. care nu a putut fi identificat şi urma să mai înstrăineze un plic martorului S.D., împrejurări ce au configurat situaţia de fapt, stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, a depoziţiilor martorilor şi a declaraţiilor inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul Ţ.C., care a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, susţinând că drogurile erau deţinute în scop de consum propriu şi nu a valorificat nici o cantitate. De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei în limitele infracţiunii pe care a comis-o.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 645/ A din 23 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ţ.C. şi a dispus obligarea acestuia la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, au fost avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului şi i-a computat prevenţia de la 30 august 2004 la zi.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, reiterând criticile formulate în faţa instanţei de apel şi a solicitat, achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de droguri şi reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de consum de droguri.
Recursul formulat de inculpat este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Deşi inculpatul a recunoscut constant doar infracţiunea de consum de droguri, negând săvârşirea infracţiunii de trafic, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de săvârşirea ambelor infracţiuni deduse judecăţii, iar susţinerile sale sunt lipsite de orice suport real, fiind în totală contradicţie cu procesul verbal de cercetare la faţa locului ce relevă împrejurarea că cele două cartuşe de ţigări oferite de martorul S.R. şi de un alt consumator rămas neidentificat B. drept preţ al tranzacţiei cu 4 doze de heroină, au fost găsite în autoturismul condus de inculpat. Întrucât această probă se coroborează cu procesul verbal de depistare semnat de inculpat, de S.R. şi de martorii oculari C.G., G.G. şi V.D., se constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a înlăturat depoziţia martorului S.D. dată în faţa sa, fiind just apreciată ca „pro causa".
Nici al doilea motiv de recurs al inculpatului nu poate fi primit.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.C. este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ, instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au ţinut cont de atitudinea acestuia, care a recunoscut numai comiterea infracţiunii de consum de droguri şi a negat constant faptul că ar fi săvârşit şi infracţiunea de trafic de droguri, dar şi de împrejurarea că inculpatul a mai avut anterior şi alte conflicte cu legea penală, demonstrând perseverenţă în domeniul infracţional.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Infracţiunile deduse judecăţii prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală-sănătatea omului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată ca o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 745/ A din 23 august 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2004 la 16 ianuarie 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 645/ A din 23 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2004 la 16 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2368/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 245/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
