ICCJ. Decizia nr. 2341/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2341/2006
Dosar nr. 37021/3/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1668 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 37021/3/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.F.S.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul N.F.S. care a susţinut că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea, deoarece starea sa de sănătate nu-i permite executarea în continuare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 59 din 2 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 37021/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
A fost obligat apelantul-condamnat la plata sumei de 800.000 lei (80 RON) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei (40 RON), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul N.F.S., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 37021/3/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnatul N.F.S. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1097/2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii condamnatul a arătat faptul că suferă de o serie de maladii, care-l pun în imposibilitate de a mai executa pedeapsa.
Ca atare, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi a se dispune întreruperea executării unei pedepse, condamnatul trebuie să probeze cu acte medico-legale, caracterul imperativ al măsurii de întrerupere, în raport de maladiile ce îi afectează sănătatea.
În speţă, faţă de susţinerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, din conţinutul căreia nu se desprinde iminenţa producerii consecinţelor grave la care se referă textul de lege.
Astfel, expertiza, deşi confirmă că petiţionarul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial cu decompensări de tip toxicomanie, crize conversive, comiţialitate, ce impune un tratament medicamentos şi control periodic neurologic şi psihiatric, cu toate acestea se face precizarea că nu este periclitată cu nimic starea de sănătate a condamnatului, în condiţiile în care se tratează în reţeaua medicală a penitenciarelor, acesta neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Faţă de aceste considerente, apreciind că cererea petentului nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.F.S.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.F.S. împotriva deciziei penale nr. 59 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2296/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2406/2006. Penal → |
|---|
