ICCJ. Decizia nr. 2440/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2440/2006
Dosar nr. 8211/44/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 24 februarie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în referire la art. 211 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La data de 7 decembrie 2003, în jurul orei 1,00, partea vătămată M.I., în timpul deplasării cu autoturismul a rămas fără combustibil, rugând pe inculpatul G.I., ce se afla în apropierea locului unde a oprit maşina să-l însoţească la o staţie de benzină. Pe o porţiune a drumului inculpatul a prins partea vătămată de pulovăr, sustrăgându-i din buzunar suma de 120.000 lei, după care pe un ton ameninţător i-a cerut să se dezbrace, rupându-i un lanţ de la gât. Partea vătămată a reuşit să-l lovească pe inculpat putând astfel să scape.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat. În alt subsidiar s-a cerut ca prin reţinerea unor circumstanţe atenuante personale reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 258/ A din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul formulat de inculpatul G.I., a desfiinţat sentinţa penală nr. 101 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Galaţi, trimiţând cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 451 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din 7 decembrie 2003).
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., interzice inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Constată că inculpatul G.I. este arestat în altă cauză.
Respinge cererea părţii vătămate M.I. de a fi obligat inculpatul G.I. să-i plătească suma de 2.500.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile, ca nedovedită.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 34/ A din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterând apărările formulate iniţial, în sensul achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat şi reducerea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinându-se cauza se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute pe baza declaraţiilor părţii vătămate M.I. (care a arătat în mod constant că inculpatul a exercitat acte de constrângere asupra sa, în care condiţii i-a sustras suma de 120.000 lei), cu procesul-verbal de confruntare (în care inculpatul a precizat că a prins-o pe partea vătămată de reverul pulovărului şi a avut un gest ameninţător, împrejurare în care partea vătămată i-a dat o sumă de bani), cu declaraţiile martorilor B.C. (care l-a auzit pe inculpat când a recunoscut fapta) şi G.V. (care a confirmat că s-au exercitat violenţe între inculpat şi partea vătămată dar nu cunoaşte împrejurările în care a început conflictul).
Din moment ce deposedarea (furtul) de bani a fost săvârşit prin violenţe şi ameninţări, fapta constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. (pe timp de noapte şi într-un loc public), cum corect a fost încadrată şi nu infracţiunea de furt, cum greşit s-a susţinut de inculpat.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante este bine individualizată fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi pericolul social al inculpatului în raport de circumstanţele atenuante care militează în favoarea sa, dar şi de atitudinea necorespunzătoare a sa pe parcursul procesului penal.
Criticile fiind neîntemeiate şi cum nu se constată nici motive care se iar în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat şi recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2473/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
