ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2431/2006

Dosar nr. 3704/1/2006

Şedinţa publică din 13 aprilie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 1533/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.J. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 15 ani închisoare, fiecare.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) pe durată unui termen de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 674 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 656 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Oradea, liberare dispusă prin sentinţa penală nr. 2131/2004 a Judecătoriei Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), care a fost sporită cu 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 20 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., şi pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) pe durata unui termen de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 20 din 11 martie 2005 a Tribunalului Bihor, mandat nr. 2672005.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii de mai sus, durata reţinerii şi arestului preventiv de la 11 martie 2005 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., nr. 346 C. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 543 RON (5.430.000 lei), reprezentând despăgubiri civile şi 500 RON (5.000.000 lei) cu titlul de daune morale în favoarea părţii civile P.M., 450 RON (4.500.000 lei), reprezentând despăgubiri civile în favoarea părţii civile S.I., 190 RON (1.900.000 lei) în favoarea părţii civile N.E.

Constatând că prejudiciul cauzat părţilor vătămate D.G. şi Fundaţia A. a fost reparat integral.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 800 RON (8.000.000 lei) incluzând şi onorariul apărătorului din oficiu avocat A.I., în sumă de 100 RON conform delegaţiei nr. 3817 din 8 iulie 2005, care se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. În noaptea de 21 februarie 2005, în jurul orelor 21,30, inculpatul H.J. se găsea pe strada Timotei Cipariu din municipiul Oradea, când a observat că partea vătămată P.M.A. se deplasa singură pe stradă şi, în vederea procurării sumelor de bani necesare pentru băuturile alcoolice, s-a hotărât să o deposedeze de valorile pe care le deţinea asupra sa.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată câţiva metri şi în momentul în care s-a asigurat că este singur pe stradă cu aceasta, a prins-o cu mâna de gură, cerându-i să nu strige, a tras-o lângă gardul unei societăţi comerciale, după o grămadă de pământ, iar după ce partea vătămată a promis că nu strigă a lăsat-o de gură, apoi şi-a dat jos haina, a pus-o pe pământ, cerându-i acesteia să-şi dea şi ea jos geaca, după care a aşezat-o pe aceasta acoperindu-i faţa cu cea de-a doua geacă, iar apoi i-a sustras cerceii din aur de 14 k, în greutate de cca. 5 grame din urechi, a deposedat-o de telefonul mobil marca Siemens şi suma de 330.000 lei, cartela S.I.M. rămânând la partea vătămată.

După deposedarea părţii vătămate de toate bunurile de valoare, aceasta i-a cerut inculpatului să-i permită să plece, însă acesta i-a cerut să întreţină un act sexual cu el. Fiind refuzat categoric de partea vătămată, a ameninţat-o că dacă nu este de acord şi nu-i dă ascultare, nu va mai ajunge acasă (în sensul că o omoară).

În aceste condiţii, inculpatul a reuşit să o descalţe pe partea vătămată de cizma de la piciorul drept dându-i jos pantalonii de pe acest picior, ciorapul şi chilotul şi a încercat să întreţină cu ea un act sexual normal dar nu a reuşit, deoarece nu avea erecţie, astfel că, a cerut să întreţină cu el un act sexual oral în vederea inducerii erecţiei, ceea ce s-a şi întâmplat. După consumarea actului sexual oral, timp de câteva minute, inculpatul a întreţinut cu partea vătămată şi act sexual normal neprotejat, finalizat cu o ejaculare în vaginul acesteia (sens în care, în secreţia vaginală recoltată de la partea vătămată cu ocazia consultării sale la specialişti ai S.M.L. Bihor s-au evidenţiat spermatozoizi).

După consumarea prin constrângerea părţii vătămate a actului sexual în condiţiile descrise mai sus, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să rămână pe loc 5 minute, după care a părăsit locul faptei.

În zilele ce au urmat, inculpatul H.J. a vândut cerceii şi telefonul sustras de la partea vătămată unei persoane necunoscute, în zona Pieţei Cetate din municipiul Oradea, contra sumei de 500.000 lei. Suma rezultată din comiterea infracţiunii, respectiv suma de 230.000 lei a fost cheltuită de inculpat în interes personal.

În cauză s-a efectuat o constare medico-legală de către specialişti ai S.M.L. Bihor, din care rezultă că partea vătămată prezenta pe coapsa dreaptă în treimea inferioară mai multe escoriaţii de formă arcuită, care s-au putut produce prin zgâriere de corpuri dure, iar în secreţia vaginală recoltată s-au evidenţiat spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unui act sexual de dată recentă, rupturile himenale fiind de dată anterioară. Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile îngrijiri medicale. S-a reţinut că inculpatul H.J. a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul infracţiunilor comise în dauna sa, cu ocazia efectuării unei prezentări pentru recunoaştere din grup, inculpatul recunoscând comiterea acestor infracţiuni, efectuând o activitate de conducere în teren a organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

2. În noaptea de 22 februarie 2005, în jurul orelor 21,10, în timp ce inculpatul H.J. se găsea pe o bancă în Parcul 1 Decembrie din municipiul Oradea, a văzut-o pe partea vătămată S.I., care se deplasa spre casă singură, astfel că, s-a hotărât să-i sustragă geanta pe care aceasta o avea pe umăr.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul a trecut la urmărirea părţii vătămate şi după ce s-a asigurat că sunt singuri pe stradă, a ajuns-o pe aceasta şi a prins-o cu o mână de gură, trântind-o la pământ, după care a încercat să o imobilizeze, sens în care a încercat să se aşeze cu un genunchi pe capul părţii vătămate, însă aceasta s-a zbătut, l-a lovit cu pumnii şi a strigat după ajutor.

Strigătele părţii vătămate au fost auzite de martora L.R. care locuia în blocul lângă care s-a comis infracţiunea, ieşind la balcon aceasta a cerut martorului S.D.C. (care trecea pe stradă) să cheme poliţia. Inculpatul, văzând că martorul S.D.C. a sunat la poliţie pe telefonul mobil, a sustras geanta părţii vătămate (care conţinea un telefon mobil, suma de 150.000 lei, buletinul de identitate, un dicţionar şi mai multe acte personale), ceasul de pe mâna părţii vătămate şi a părăsit locul faptei.

Mai apoi, inculpatul a verificat conţinutul genţii părţii vătămate, din care a sustras un telefon mobil marca Motorola şi suma de 150.000 lei, iar geanta a aruncat-o. În zilele următoare inculpatul a vândut unei persoane necunoscute din Oradea, contra sumei de 400.000 lei telefonul mobil, suma totală rezultantă din comiterea infracţiunii, respectiv 550.000 lei, cheltuind-o în interes personal.

Din constatarea medico-legală efectuată în cauză de S.M.L. Bihor, rezultând că, partea vătămată prezenta în urma agresiunii la care a fost supusă de inculpat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6 zile îngrijiri medicale.

Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J. a fost recunoscut ca autor al infracţiunii de către martorul S.D.C., cu ocazia efectuării unei prezentări pentru recunoaşterea dintr-un grup de persoane, iar inculpatul H.J. a recunoscut comiterea infracţiunii de care este învinuit, efectuând astfel şi o activitate de conducere în teren.

3. În data de 2 martie 2005, inculpatul H.J., în dorinţa de a-şi căuta un prieten în municipiul Salonta, s-a deplasat cu trenul, unde, într-un compartiment, a observat o persoană de sex feminin, tânără, care era singură şi a văzut că are asupra sa un telefon mobil şi o poşetă.

În Gara Salonta, după ce a observat că partea vătămată N.E. nu este aşteptată de nimeni, s-a hotărât să-i sustragă poşeta şi telefonul mobil, rezoluţie infracţională în baza căreia a urmărit-o şi în momentul în care a ajuns pe o stradă lăturalnică, observând în zonă un teren viran şi asigurându-se că sunt singuri pe stradă, ajungând-o din urmă, i-a pus părţii vătămate mâna pe gură ca să nu poată striga, a tras-o cu forţa pe terenul viran unde a trântit-o la pământ, i-a tras haina peste cap, cerându-i să nu strige, după care a tras-o după un gard spunându-i să se dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a dat câteva palme peste cap ameninţând-o că o omoară dacă strigă. De frică, partea vătămată şi-a dat jos pantalonii şi chiloţii de pe un picior, conform indicaţiilor inculpatului. Apoi, acesta i-a cerut să întreţină cu el iniţial un act sexual oral pentru a ajunge să aibă erecţie, lucru pe care partea vătămată l-a refuzat categoric, însă după ce a ameninţat-o că o omoară, a fost de acord să îl ajute să aibă erecţie, prin masarea penisului cu mâna, după care, inculpatul i-a cerut să se întindă pe iarbă, întreţinând contra voinţei părţii vătămate relaţii sexuale normale cu aceasta cca. 10 minute, după care, a întors-o cu spatele întreţinând cu ea în această poziţie raport sexual, finalizat prin ejacularea în iarbă.

Inculpatul a mai declarat că, în timpul în care întreţinea raporturi sexuale cu partea vătămată, aceasta avea tot timpul haina trasă pe cap şi i-a cerut în repetate rânduri să aibă grijă să nu-i spargă ochelarii, sens în care inculpatul i-a dat jos, punându-i în iarbă.

În timpul în care o viola pe partea vătămată, inculpatul a căutat în poşeta acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a sustras suma de 500.000 lei şi un telefon mobil.

După consumarea violului, inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în acel loc şi s-a deplasat în Gara C.F.R. Salonta unde, într-un local, a aşteptat trenul cu care s-a întors în municipiul Oradea. Pe drum, inculpatul a intrat preţ de câteva secunde într-un local, ocazie cu care, a fost văzut de martorul V.C.A., care l-a identificat cu ocazia prezentării pentru recunoaştere, astfel că este certă prezenţa acestuia în municipiul Salonta, deşi cu ocazia primei sale audieri, inculpatul nu a recunoscut că ar fi fost în ultimul timp în această localitate.

Împrejurarea că inculpatul este autorul acestei infracţiuni, rezultă fără dubii şi din faptul că, după cum a declarat acesta, în perioada în care a fost încarcerat în municipiul Oradea, şi-a implantat pe penis trei bile din material plastic, bile pe care partea vătămată N.E. le-a sesizat în momentul masării penisului şi a relatat această împrejurare cu ocazia audierii sale la poliţie.

S-a reţinut că pe timpul cercetărilor, urmare probelor administrate în cauză, inculpatul H.J. a recunoscut comiterea acestei infracţiuni, sens în care a şi efectuat o activitate de conducere în teren a organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ocazie cu care a indicat cu exactitate modul în care a comis infracţiunea.

În cauză, s-a efectuat o constatare medico-legală asupra părţii vătămate din care rezultă că aceasta a suferit leziuni prin comprimare cu degetele şi loviri cu, şi de corpuri contondente la nivelul genunchilor, a spinei iliace şi a gâtului, necesitând spre vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. În secreţia vaginală recoltată de la partea vătămată nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi, împrejurare explicabilă prin finalizarea actului sexual prin ejacularea pe iarbă şi care nu este în măsură să excludă posibilitatea infracţiunii de viol.

În zilele ce au urmat, inculpatul a vândut telefonul sustras de la partea vătămată în municipiul Oradea unei persoane necunoscute, contra sumei de 400.000 lei, suma totală de 900.000 lei provenită din comiterea infracţiunii cheltuind-o în interes propriu, pe băutură şi ţigări.

4. În noaptea de 8 martie 2005, în jurul orelor 22,00, inculpatul H.J., conform declaraţiilor sale, ca urmare a unor neînţelegeri cu o prostituată, a pornit în urmărirea acesteia şi odată ajuns în spatele părţii vătămate D.G., fără să-i spună nimic, i-a smuls poşeta de pe umăr, ocazie cu care s-a rupt toarta acesteia, astfel că a fugit spre podul Dacia, însă a fost prins de un agent de poliţie, care l-a condus în holul de la intrarea în I.P.J. Bihor, unde, profitând de neatenţia acestuia, inculpatul a reuşit să fugă, fără poşeta părţii vătămate.

Potrivit probelor administrate în cauză rezultă că, în poşeta părţii vătămate se găsea suma de 560.000 lei, cartea de identitate şi alte bunuri personale ale acesteia.

Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J. a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul infracţiunii comise asupra sa, cu ocazia efectuării unei percheziţii de recunoaştere din grup, iar în condiţiile în care inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracţiuni, acesta a efectuat o activitate de conducere în teren a organelor de poliţie.

5. În noaptea de 10 martie 2005, în jurul orelor 23,00, în baza unei rezoluţii infracţionale, prealabile, inculpatul H.J. împreună cu învinuitul V.I., fiul concubinei inculpatului, s-au hotărât să se deplaseze în municipiul Oradea, la adresa F.A., unde cunoşteau că se găsesc cantităţi importante de fier vechi, pentru a sustrage acest metal în vederea comercializării sale la un centru de colectare a materialelor refolosibile şi astfel să-şi procure sumele de bani necesare folosirii în interes personal.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul şi învinuitul au ajuns în faţa curţii fundaţiei, de unde, prin escaladare, au intrat în curte şi s-au deplasat în locul unde erau depozitate mai multe ţevi metalice pe care le-au transportat până lângă gard, de unde au început să le arunce în stradă, moment în care paznicul fundaţiei, martorul M.I. i-a văzut şi, telefonic, a anunţat poliţia şi pe fiul său, martorul M.D., care, imediat, însoţit fiind de prietenul său martorul P.A.M., s-au deplasat la sediul fundaţiei, unde, au reuşit să-l imobilizeze pe învinuitul V.I., însă inculpatul H.J. pentru a-şi asigura scăparea, a luat de jos o bară metalică cu care a încercat să-l lovească pe martorul M.D., dar acesta s-a eschivat şi l-a prins pe inculpat, moment în care, la faţa locului s-au prezentat organele de poliţie, care l-au imobilizat.

Pe timpul cercetărilor inculpatul a recunoscut că a încercat să sustragă, în baza unei rezoluţii infracţionale anterioare, deşeuri metalice din incinta părţii vătămate, dar nu a recunoscut că pentru a-şi asigura scăparea a încercat să-l lovească pe martor, împrejurare dovedită însă fără dubii, cu declaraţiile martorilor oculari.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul, solicitând reducerea pedepsei de 20 ani închisoare aplicată de prima instanţă, pedeapsă pe care o consideră ca fiind exagerat de mare, având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor, recunoscând şi regretând faptele comise.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în limitele legale, se reţine că apelul este întemeiat, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare fiind exagerat de aspră chiar dacă, într-adevăr inculpatul este recidivist şi a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni asemănătoare, faptele sale prezentând un pericol social deosebit.

Drept urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 18/A/2000 apelul va fi admis şi, desfiinţând hotărârea apelată se va înlătura sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare aplicat în baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., menţinând restul dispoziţiilor hotărârii apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, critica vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Se susţine, în esenţă că, în mod nejustificat instanţa de apel a dat dovadă de blândeţe şi a apreciat greşit pericolul social al infracţiunilor şi al infractorului, care deşi recidivist şi condamnat pentru astfel de infracţiuni totuşi se impune a i se acorda o clemenţă.

Examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu se constată că recursul parchetului este fondat.

Instanţa de apel a înlăturat nejustificat sporul aplicat inculpatului de instanţa de fond care la individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare din infracţiuni a avut în vedere gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, infracţiuni de violenţă, contra patrimoniului şi integrităţii fizice a persoanei şi a libertăţii persoanei, modul şi mijloacele concrete de săvârşire, persoana inculpatului.

Referitor la modul şi mijloacele concrete de săvârşire, instanţa a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, inculpatul acţionând în timpul nopţii, şi alegându-şi cu grijă victimele, în special din rândul persoanelor tinere de sex feminin, care să deplasau singure pe stradă şi care nu puteau rezista forţei fizice a acestuia, iar rezoluţia sa infracţională fiind pusă în executare cu un calm extraordinar, nefiind în nici un mod influenţat de tendinţele victimelor de a se apăra, împrejurări care dovedesc un grad de pericol social deosebit de ridicat al faptelor inculpatului.

Totodată, la analizarea pericolului concret al fiecărei fapte, instanţa a avut în vedere rezultatul, consecinţele infracţiunilor, respectiv prejudiciul material cauzat părţilor vătămate dar şi suferinţele fizice, acţiunile inculpatului soldându-se cu leziuni suferite de partea vătămată, care au necesitat spre vindecare un număr de 5 zile, 2-3 zile, respectiv 6 zile de îngrijiri medicale, precum şi suferinţele traumelor psihice pe care le-a cauzat acţiunea inculpatului asupra victimelor.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa pe lângă particularităţile psiho-sociale ale inculpatului care denotă un comportament antisocial şi agresiv, a avut în vedere şi gradul integrării sociale al inculpatului, dedus din micromediul din care provine, atitudinea sa faţă de îndatoririle sociale, nu este încadrat în muncă, comportarea şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunilor, antecedentele penale ale inculpatului, aspecte care reflectă o periculozitate sporită a inculpatului.

Sub aspectul antecedentelor penale, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit până în prezent 7 condamnări privative de libertate pentru infracţiuni contra patrimoniului şi libertăţii persoanei, pedepse din executarea cărora a fost succesiv liberat condiţionat.

Dacă la aceste aspecte se mai adaugă şi faptul că în numai scurta perioadă începând cu 21 februarie 2005 până la 10 martie 2005 inculpatul aflat în stare de liberare condiţionată a săvârşit un număr de 6 infracţiuni nu se justifică înlăturarea sporului, numai pe unicul considerent că inculpatul a fost sincer, în condiţiile în care întreg probatoriul confirmă în mod cert vinovăţia sa.

Aşa fiind, în baza art. 385¹⁵ pct. 15 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea pe care o casează menţinându-se sentinţa penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Oradea, privind pe inculpatul H.J.

Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2005 la 13 aprilie 2006.

Onorariu de avocat în suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 2406/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2440/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Penal