ICCJ. Decizia nr. 2296/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2296/2006
Dosar nr. 22356/1/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97/2005 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 395/2005, au fost condamnaţi inculpaţii R.C., L.R. şi L.T., la câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) – e) C. pen., şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., reţinându-se starea de recidivă postexecutorie pentru L.T.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaţilor exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.187.356 lei, reprezentând costuri necesare pentru remontarea contraşinelor, către partea civilă sucursala R.C.F. Braşov.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata în favoarea statului a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat:
- 1.600.000 lei, inculpatul R.C.- 3.100.000 lei, inculpata L.R., 2.600.000 lei, inculpatul L.T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele: În seara zilei de 6 iunie 2004, inculpata L.R., împreună cu fiul său L.T. s-au îndreptat fiecare cu câte o căruţă cu cai spre domiciliul inculpatului R.C., întrucât urma ca a doua zi să se deplaseze împreună în Aiud pentru a valorifica fier vechi.
În dimineaţa următoare, trecând peste un sector de cale ferată între halta Mirăslău şi Decea, inculpata a observat 8 bucăţi de contraşine cap pod exterior, iar împreună cu ceilalţi doi inculpaţi au luat hotărârea să le sustragă şi astfel le-au încărcat în căruţe şi apoi le-au predat la SC R. SA, filiala Aiud. Valoarea prejudiciului cauzat s-a estimat la 29.907.585 lei.
S-a mai reţinut că întrucât inculpaţii nu au exercitat acţiuni de distrugere sau degradare a contraşinelor, procurorul care a întocmit rechizitoriul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.
Împotriva hotărârii sus-menţionate, inculpaţii au declarat apel criticând-o sub aspectul laturii penale şi susţinând că s-a făcut o greşită încadrare a faptei, întrucât contraşinele erau deja demontate, iar prin conţinutul său concret infracţiunea este în mod vădit lipsită de importanţă, fapta reprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, conform art. 181 C. pen.
Apelanţii inculpaţi au mai susţinut că lipseşte un element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., deoarece instalaţia de siguranţă sau de dirijare a traficului feroviar nu funcţiona, iar sustragerea contraşinelor nu era aptă să producă starea de pericol specifică acestei infracţiuni.
De asemenea, inculpaţii L.R. şi R.C. au solicitat şi individualizarea judiciară a pedepsei, şi, întrucât nu aveau antecedente penale au cerut aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării acestora, sub supraveghere. Totodată au solicitat exonerarea de răspundere civilă, întrucât şinele erau deja demontate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 284/ A din 4 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi i-a obligat pe apelanţi la plata sumelor de câte 150 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi sumele de câte 100 lei RON ce reprezentau onorariul apărătorului din oficiu.
Instanţa de control judiciar a constatat că toate motivele invocate de inculpaţi sunt nefondate, apreciind că aceştia, cu intenţie au luat din posesia sucursalei R.C.F. Braşov 8 bucăţi de contraşine cap pod exterior ce erau componente ale instalaţiilor de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, reţinând că instanţa de fond a procedat corect atunci când a stabilit încadrarea juridică a faptei ca fiind cea prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., şi a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen. S-a mai constatat că sustragerea componentelor instalaţiilor de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar nu implică provocarea imediată a unei stări de pericol pentru siguranţa mijloacelor de transport [(condiţie impusă de art. 276 alin. (1) C. pen.)] ci pur şi simplu furtul acestora.
Fiind nemulţumiţi de Decizia pronunţată, inculpaţii, în termen legal, au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 14, 171 şi 18 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, în principal:
1) achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., coroborat cu art. 181 C. pen., întrucât contraşinele sustrase erau deja demontate, iar instalaţia respectivă nu era în funcţiune.
2) schimbarea încadrării juridice dată faptei dedusă judecăţii, în baza art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea alin. (3) din art. 209 C. pen., nefiind îndeplinită condiţia creării stării de pericol în sensul prevăzut de textul invocat şi aplicarea unor pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice dată faptei şi anume cea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 81 şi 861 C. pen.
3) reindividualizarea pedepselor aplicate în urma reducerii cuantumului acestora sub limita deja stabilită de instanţele anterioare, cu aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Prima critică formulată de recurenţii inculpaţi nu poate fi primită, neavând suport juridic.
Aşa cum rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, fapta inculpaţilor de a desprinde şi sustrage cele 8 bucăţi de contraşină cap de pod exterior TP 65, la km 421+500 m pe sectorul de cale ferată dintre halta C.F.R. Mirăslău şi halta C.F.R. Decea, ce aparţineau sucursalei R.C.F. Braşov, a fost corect încadrată conform dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., întrucât aceste contraşine constituiau componenţe ale instalaţiilor de siguranţă şi dirijare ale traficului feroviar şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., fapta săvârşită având deci gradul de pericol social al infracţiunii de furt. De altfel, din declaraţia inculpatului R.C. reiese că cei doi fraţi L.C. şi L.T. „au început să desfacă bucăţi de şină de la un pod metalic, fără să pot preciza cu ce anume le-au desfăcut, întrucât era noapte…", declaraţie ce se coroborează cu cele ale inculpatei L.R. în care afirmă că „cu ajutorul calului le-au legat cu un lanţ şi le-a încărcat în căruţă" şi ale inculpatului L.T. care a arătat că „toată această activitate de desprindere şi încărcare a şinelor în cele 3 căruţe a durat aproximativ 2 ore…". „Precizez că eu am desfăcut un şurub cu mâna, acesta fiind prins de o placă". Prin urmare vor fi înlăturate susţinerile potrivit cărora contraşinele sustrase erau deja demontate, neproducându-se nici un prejudiciu.
Aşa fiind, în cauză nu se poate dispune achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 18 C. pen., şi nici schimbarea încadrării juridice dată faptei dedusă judecăţii, prin înlăturarea alin. (3) a art. 209 C. pen., întrucât contraşinele cap de pod sustrase, erau componente ale instalaţiilor de siguranţă şi dirijare ale traficului feroviar, iar acţiunea de desprindere, demontare şi apoi de sustragere a creat starea de pericol prevăzută în dispoziţiile legale mai sus enunţate, respectiv art. 209 alin. (3) lit. j) C. pen.
Nici celălalt motiv de casare nu este justificat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se va ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, menită să prevină săvârşirea de noi infracţiuni.
Instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul reducerii şi a cuantumului, cât şi ca, modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională, gradul de pericol social concret al faptelor, cât şi atitudinea inculpaţilor, după săvârşirea infracţiunilor, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi de apel.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi va crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Aşadar, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.C., L.R. şi L.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.C., L.R. şi L.T. împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 4 octombrie 2005 a curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenţii inculpaţi L.R. şi L.T. la plata sumelor de câte 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat R.C. la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2341/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
