ICCJ. Decizia nr. 2367/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2367/2006
Dosar nr. 30052/1/2005
(nr. vechi 7747/2005)
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin sentinţa penală nr. 96 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondată, cererea, prin care condamnatul M.N. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 293 din 29 octombrie 1999 pronunţată de acelaşi tribunal, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4475 din 8 octombrie 2001 a Secţiei penale de la Curtea Supremă de Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivul invocat, administrarea de probe noi şi reaprecierea materialului probator nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia penală nr. 471/ A din 24 noiembrie pronunţată de Secţia penală de la Curtea de Apel Galaţi cu motivarea că cele invocate în cerere nu constituie fapte şi împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au judecat cauza, în fond, apel şi recurs, din moment ce însăşi revizuientul condamnat, recunoaşte că aceste probe se află la dosarul cauzei şi că instanţele le-au avut la dispoziţie în momentul judecării cauzei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar condamnatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei şi sentinţei şi admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A motivat că la data judecării cauzei în fond instanţele nu au avut în vedere actele existente la dosar şi au confundat nepermis, contractul de cesiune nr. 126 din 8 iunie 1998 cu privire la dreptul de folosinţă asupra a 4000 ha teren arabil cu număr de contract 622 din 24 aprilie 1998 cu novaţiunea cu schimbare de debitor, prin care noul debitor SC I.C.A. Bucureşti încă din anul 1998 se obliga să facă plăţi compensatorii, dovada acestora fiind acceptată de părţile civile.
Nu au fost avute în vedere documentele contabile ce nu privesc contractul de asociere în participaţiune dintre SC I.I. Constanţa şi SC A. SA ci atestă raportul juridic stabilit prin novaţiune dintre creditorii primei societăţi şi novator, SC I.C.A. SRL Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Revizuirea unei hotărâri penale definitivă poate fi cerută numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Conform art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, printre altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Aşa cum însăşi revizuientul recunoaşte actele la care face referire au fost depuse la dosarul cauzei încă din cursul urmăririi penale. Recurentul ajunge la concluzia că aceste acte nu au fost cunoscute de instanţa de fond deoarece ele nu sunt menţionate în cuprinsul sentinţei penale nr. 293 din 29 octombrie 1999 prin care a fost condamnat.
Aşa cum corect a reţinut şi motivat instanţa de apel, motivele invocate nu constituie fapte şi împrejurări noi în sensul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
La pronunţarea sentinţei a cărei revizuire se cere, s-a avut în vedere că inculpatul, în calitate de administrator al SC I.I.E. SRL Constanţa a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu SC A. SA Măxineni, firma inculpatului asigurând exploatarea terenului. Pentru aceasta deşi nu dispunea de rezerve financiare a încheiat contracte cu SC E.E. Brăila şi cu SC N.V. SRL Măcin de la care a achiziţionat 82.000 kg porumb sămânţă, cea de a doua societate urmând să efectueze lucrările.
Pentru plata acestora a emis 3 file C.E.C. în valoare de 172.550.000 lei şi respectiv 207.338.500 care introduse la plată au fost respinse pentru lipsa disponibilului în cont.
Inculpatul s-a apărat invocând buna sa credinţă la momentul încheierii şi pe parcursul derulării contractelor precum şi faptul că avea asigurat un contract de credit din partea a două bănci B.C.R. şi B.I.R., lucru care s-a dovedit a nu fi real.
Prin cererea de revizuire urmăreşte reaprecierea probelor şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) pentru infracţiunea de înşelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. proc. pen., cerere care a fost respinsă prin hotărârile supuse recursului deoarece, motivele invocate aşa cum corect au reţinut şi motivat instanţele nu sunt din cele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.N. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2369/2006. Penal → |
|---|
