ICCJ. Decizia nr. 2361/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2361/2006
Dosar nr. 3845/1/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 541/ D din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Bacău, au fost condamnaţi inculpaţii:
- P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., prin sentinţa penală nr. 443 din 28 martie 2002 a Judecătoriei Moineşti, rămasă definitivă prin neapelare la 9 aprilie 2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
- M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 19 ianuarie 2005 la 6 mai 2005.
S-a luat act că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata a câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 15 ianuarie 2005, inculpaţii au urmărit-o pe partea vătămată după ce aceasta a părăsit localul în care cu toţii consumaseră băuturi alcoolice.
În timp ce inculpatul M.I. a imobilizat-o, inculpatul P.C. i-a sustras suma de 350.000 lei.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legal, procesul-verbal de reconstituire, declaraţiile martorilor S.C., P.C., C.S., D.G., B.S., B.C., N.P., declaraţiile inculpaţilor.
În faza de cercetare judecătorească, inculpaţii şi-au schimbat atitudinea procesuală iniţială, de sinceritate, şi au negat săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 39 din 14 februarie 2006, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.C. de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a înlăturat adăugarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 443 din 28 martie 2002 a Judecătoriei Moineşti, inculpatul urmând să execute, în final, 4 ani închisoare.
Inculpatului M.I. i-a fost redusă pedeapsa aplicată de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare şi i s-a aplicat, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de control judiciar a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt prea severe în raport cu persoana acestora, astfel că a procedat la reducerea cuantumului lor.
În favoarea inculpatului P.C. au fost reţinute circumstanţe atenuante având în vedere conduita sa socială caracterizată favorabil, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei.
S-a constatat că inculpatul a fost reabilitat de drept cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 443/2002 a Judecătoriei Moineşti, înlăturându-se executarea acesteia ca efect al aplicării greşite a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpaţilor li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., deoarece cele prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) nu au legătură cu fapta comisă.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, inculpaţii M.I. şi P.C. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Inculpatul M.I. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., iar inculpatul P.C. a dispoziţiilor art. 110 C. pen.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corect, dând încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpaţi.
Inculpaţii au procedat la imobilizarea şi agresarea victimei în scopul sustragerii bunurilor acesteia, însuşindu-şi pe nedrept suma de bani avută de B.V. asupra sa, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Partea vătămată a arătat în mod detaliat cum s-a comis fapta şi în ce a constat prejudiciul care i-a fost cauzat, iar susţinerile sale au fost confirmate, iniţial, chiar de către inculpaţi, în declaraţiile date la urmărirea penală.
Ulterior, de conivenţă cu inculpaţii, partea vătămată a susţinut că nu i s-a sustras nici o sumă de bani, iar aceştia au recunoscut doar lovirea victimei.
Din declaraţiile martorilor C.S. şi N.P. rezultă însă că i-au văzut pe cei doi inculpaţi punând un palton în capul victimei, lovind-o şi controlându-i buzunarele.
Totodată, martorii au confirmat exercitarea de către inculpaţi de presiuni asupra lor pentru a-i determina să îşi modifice conţinutul acestor declaraţii.
În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, în cauză nefiind săvârşită doar lovirea victimei, cum pretind inculpaţii, probele administrate dovedind că această susţinere reprezintă numai o apărare lipsită de fundament, obţinută prin mijloace de presiune exercitată asupra părţii vătămate şi martorilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., şi având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea constată că nu se impune schimbarea modului de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, privarea de libertate constituind modul prin care aceştia pot fi reeducaţi şi se poate preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Cum inculpatul P.C. nu era minor la data săvârşirii faptei (este născut la 19 noiembrie 1983, iar fapta a comis-o la 15 ianuarie 2005), dispoziţiile art. 110 C. pen., nu îi sunt aplicabile.
Întrucât criticile formulate prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar instanţa, din oficiu, nu a constatat alte motive de casare, recursurile inculpaţilor M.I. şi P.C. urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Curtea constată că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 19 ianuarie 2005 la 6 mai 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi P.C. împotriva deciziei penale nr. 39 din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Constată că ambii inculpaţi au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 19 ianuarie 2005 la 6 mai 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2359/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2362/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
