ICCJ. Decizia nr. 2358/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2358/2006
Dosar nr. 30054/1/2005
(nr. vechi 7749/2005)
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 403 din15 septembrie 2005 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaţilor B.C.G. şi B.G.C. la câte 2 ani închisoare fiecare.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 şi s-a computat reţinerea din 1iunie 2004.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii vătămate G.P.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.500.00 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 1 iunie 2006, în jurul orelor 17,00, G.P. se afla în incinta Oficiului Poştal din Bacău intenţionând să expedieze o sumă de bani prin mandat poştal.
Inculpaţii, intenţionând să-i sustragă banii, au încadrat partea vătămată în timp ce aceasta completa formularul de mandat.
Inculpatul B.C.G. i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor şi a sustras două bancnote de câte 10.000 lei pe care le-a mascat cu un portmoneu.
Sesizând imediat furtul, partea vătămată a reacţionat, lovindu-l pe inculpat peste mână, moment în care portmoneul a căzut, iar inculpatul a rămas cu cele două bancnote în mână.
Partea vătămată a strigat şi a solicitat persoanelor aflate în jur să-l imobilizeze pe inculpat. Pentru a-i paraliza intenţia de a-l urmări, inculpatul B.G.C. a lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele şi a fugit din oficiu. S-a reîntors imediat şi împreună cu inculpatul B.C.G. a lovit partea vătămată, fugind în afara oficiului poştal.
Din stradă, pentru a nu fi urmăriţi, ambii inculpaţi au aruncat cu pietre, una din ele spărgând un geam a cărei valoare este de 4 milioane lei.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-4 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de faţă reţinută de prima instanţă a fost probată prin:
- plângere şi declaraţia părţii vătămate;
- proces verbal de cercetare;
- planşă foto;
- declaraţiile martorilor C.N.C., A.C., C.C., D.O.;
- raport de constatare medico – legală;
- declaraţiile inculpaţilor B.G.C. şi B.C.G.;
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpaţii, care arătând că nu se fac vinovaţi de infracţiunea pentru care au fost condamnaţi au solicitat casarea sentinţei şi achitarea lor.
Constatând că ambii inculpaţi au comis fapta cu vinovăţie şi că încadrarea juridică dată faptei este legală Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 378 din 22 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6284/2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Aceştia au atacat Decizia cu recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi reiterează în principal motivele din apel, solicitând în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea, iar în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse ca atare.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal demonstrează că inculpaţii sunt autorii faptei şi că au comis această faptă cu vinovăţie.
Astfel în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante sunt consemnate declaraţiile agentului principal de poliţie F.M., ale martorilor A.C. (cea căreia cei doi inculpaţi au încercat să-i sustragă bani din poşetă şi care a observat că inculpatul B.C.G. i-a sustras părţii vătămate banii şi care a fost lovit apoi de ambii inculpaţi), C.N. şi partea vătămată G.P.
Declaraţiile acestora, coroborate, relevă că ambii inculpaţi au acţionat concordant pentru a sustrage bani de la partea vătămată, iar ulterior au reacţionat violent pentru a împiedica prinderea mai întâi a inculpatului B.C.G., iar apoi a ambilor, aruncând cu pietre spre urmăritori.
Acţiunea lor de a deposeda partea vătămată de bani şi apoi de a-şi asigura, scăparea folosind violenţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Nici cel de-al doilea motive de recurs nu poate fi primit, cel referitor la individualizarea pedepselor aplicate.
Aplicând circumstanţe atenuante pentru fiecare inculpat, instanţele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedepse de câte 2 ani închisoare şi în raport de cuantumul extrem de redus al prejudiciului, astfel că scopul coercitiv educativ prevăzută de art. 52 C. pen., este pe deplin realizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.G. şi B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 378 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Constată că ambii inculpaţii au fost reţinuţi 24 ore, respectiv ziua de 1 iunie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2359/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
