ICCJ. Decizia nr. 2369/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2369/2006
Dosar nr. 309/2/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1532 din 5 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 31454/3/2005, s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 635 din 25 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de condamnatul A.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că susţinerile petentului din cererea de revizuire nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres şi limitativ reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul A.D. solicitând admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., având în vedere că martorii audiaţi în cauză au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Ca şi în cererea adresată primei instanţe şi în apel, condamnatul revizuient arată că a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de 12 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, întrucât ancheta s-a făcut în mod abuziv, martorii fiind îndemnaţi să facă declaraţii mincinoase, iar probele au fost greşit evaluate de către instanţe.
Prin Decizia penală nr. 62 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat cu motivarea că niciunul din aspectele invocate şi care s-ar circumscrie prevederilor art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., nu sunt aplicabile în speţa de faţă.
Împotriva deciziei a declarat, în termen legal, recurs condamnatul.
El reiterează motivele din cerere şi din apel.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Deşi recurentul revizuient afirmă că martorii au dat declaraţii mincinoase nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească ori prin ordonanţa procurorului că aceste persoane au fost condamnate definitiv ori sancţionate administrativ pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Nici cealaltă critică referitoare la o eventuală greşită apreciere a probelor nu reprezintă unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.D. împotriva deciziei penale nr. 62 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2367/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2374/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
