ICCJ. Decizia nr. 2393/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2393/2006
Dosar nr. 7870/44/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea, inculpatul C.F. a fost condamnat, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii pentru pedeapsa de 2.000.000 lei amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 402/2002 al Judecătoriei Adjud, pedeapsă ce se va executa alături de cea aplicată prin prezenta hotărâre, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2.000.000 lei (200 RON) amendă penală şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 15 aprilie 2005, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 289 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la încasarea debitului, către partea civilă C.A.S. Vrancea, şi la plata sumelor de 2.000 lei şi 1.500 lei către partea civilă C.G., reprezentând daune materiale şi, respectiv, daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 6 octombrie 2004, inculpatul C.F., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a insultat-o pe partea vătămată C.G. şi a vrut să o lovească cu un par de lemn în cap; victima s-a apărat, ridicând braţul stâng deasupra capului, astfel că, în urma celor două lovituri primite partea vătămată, a suferit fractura antebraţului stâng. Lucrurile traumatice au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale fractura cubitusului stâng reprezintă o leziune de apărare.
În ziua de 12 octombrie 2004, în urma acestui conflict, inculpatul a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, acte medicale şi medico-legale, declaraţiile martorilor T.S., S.M., C.G., C.M., S.C., T.M., C.N., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 42/ A din 15 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, dispunând menţinerea arestului preventiv şi deducerea prevenţiei, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond, susţinând că a fost provocat de partea vătămată, care l-ar fi lovit cu pumnii şi picioarele, iar leziunile suferite de aceasta i se datorează martorului T.S. care a intervenit să-i despartă. Totodată, inculpatul a susţinut că numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate inculpatul este incorect.
Instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt stabilită şi pe baza căreia a fost condamnat inculpatul este corectă şi judicios întemeiată pe probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia şi reindividualizarea pedepsei aplicate, ţinându-se seama de circumstanţele reale şi personale ale faptei şi făptuitorului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilita în mod just situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.F.
Individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), punându-se în evidenţă criteriile generale de stabilire a naturii şi cuantumului sancţiunii penale.
Inculpatul a avut o conduită nesinceră pe tot parcursul procesului penal, iar în antecedentele sale penale figurează o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de loviri sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Având în vedere pericolul social sporit al faptelor săvârşite, consecinţele acestora, conduita procesuală şi socială a inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului C.F.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 15 aprilie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), şi art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 aprilie 2005 la 12 aprilie 2006.
Obligă pe recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2394/2006. Penal → |
|---|
