ICCJ. Decizia nr. 2396/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2396/2006
Dosar nr. 4210/1/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 350 din 23 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 2375/2005, s-a dispus condamnarea inculpaţilor Ş.C., L.V. şi S.M.A. la diferite pedepse privative de libertate pentru comiterea infracţiunilor de omor şi tâlhărie împotriva victimei S.G.
Inculpatul Ş.C. a fost condamnat, la 20 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 21 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul L.V. a fost condamnat, la 19 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi 15 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, sporită la un an, urmând ca inculpatul să execute 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul minor S.M.A. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 şi 109 C. pen., şi la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., combinat cu art. 110 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor de un an şi 6 luni închisoare, aplicată sentinţa penală nr. 283 din 28 aprilie 2004 a Judecătoriei Mediaş şi de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 494 din 30 septembrie 2004 a Judecătoriei Mediaş, au fost contopite aceste două pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar.
A fost aplicată tuturor inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durat executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive din 26 martie 2005 până la zi pentru inculpaţii Ş.C. şi S.M.A. şi din 30 martie 2005 până la zi pentru inculpatul L.V.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii Ş.C. şi L.V. a sumelor de câte 10 lei (100.000 lei vechi) obţinute prin valorificarea unor bunuri dobândite prin infracţiune, sume ce nu s-au restituit martorei G.M.
Cei trei inculpaţi au fost obligaţi în solidar, inculpatul S.M.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.E., să plătească părţii civile S.G.H. suma de 5.000 lei daune morale, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.
S-a dispus obligarea inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 21 martie 2005, inculpaţii au pătruns prin forţarea uşii de acces în locuinţa victimei S.G. care s-a trezit din somn la zgomotul produs de inculpaţi, inculpatul L.V. a aplicat mai multe lovituri victimei cu o bâtă peste cap, după care toţi inculpaţii i-au aplicat victimei lovituri cu pumnii şi cu picioarele. După ce victima a căzut la pământ inculpatul Ş.C. i-a comprimat puternic gâtul cu mâna, apoi, când a văzut că victima nu mai mişcă i-a acoperit capul şi partea superioară corpului cu o plapumă. După aducerea victimei în stare de inconştienţă inculpaţii au controlat prin toate încăperile casei şi au sustras suma de 70.000 lei, lame de ras, săpunuri, lenjerie de pat, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum şi mai multe pachete cu carne din congelator. Bunurile sustrase au fost valorificate sau împărţite între inculpaţi.
Loviturile aplicate victimei de către inculpaţi au produs acesteia leziuni interne şi externe care au determinat decesul.
S-a considerat că faptele săvârşite de inculpaţi sunt incriminate potrivit textelor legale menţionate în sentinţă.
La individualizarea pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), starea de recidivă a inculpatului L.V., antecedentele penale ale inculpatului S.M.A. precum şi comportarea inculpaţilor pe parcursul procesului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul Ş.C. a declarat că nu i s-a asigurat posibilitatea să ia cunoştinţă de probele dosarului şi a solicitat casarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Sibiu întrucât cererea privind reaudierea tuturor martorilor i-a fost respinsă. În subsidiar a solicitat reaprecierea probelor administrate şi reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul L.V. a susţinut, în principal că nu este vinovat de faptele reţinute în sarcina sa, aceste fapte fiind săvârşite de inculpatul Ş.C. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul S.M.A. a solicitat, în principal, achitarea susţinând că faptele au fost săvârşite de inculpaţii Ş.C. şi L.V., iar el a stat doar de pază la colţul casei victimei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 10 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive pentru fiecare.
Au fost obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpaţii Ş.C., L.V. şi S.M.A., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua acestei decizii.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţele anterioare au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.
Cu privire la motivul de recurs formulat, în principal, de inculpatul Ş.C. prin care solicită trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru reaudierea tuturor martorilor, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, inculpatul a recunoscut faptele în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de fond, descriind în amânunt modul de săvârşire a infracţiunilor, declaraţiile acestuia coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză (declaraţii martori, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, reconstituiri, procese-verbale de confruntare, de recunoaştere din grup, de identificare a corpurilor delicte).
Aşa încât, solicitarea inculpatului de trimitere pentru rejudecare în vederea reaudierii martorilor nu se justifică, în cauză fiind stabilită cu certitudine starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Faptul că, ulterior, inculpaţii şi-au modificat declaraţiile nu are relevanţă, fiind luate în considerare doar declaraţiile care se coroborează atât între ele, cât şi cu celelalte probe administrate.
Referitor la susţinerile celorlalţi doi inculpaţi, L.V. şi S.M.A., în sensul că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate, fiind infirmate de probele administrate în cauză.
De altfel, în declaraţiile date în faza de urmărire penală inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, descriind modul în care au acţionat, poziţia de nerecunoaştere adoptată ulterior fiind consecinţa încercării inculpaţilor de a se sustrage răspunderii penale.
În ceea ce priveşte pedepsele inculpaţilor, Curtea apreciază că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat în mod temeinic dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere la stabilirea pedepselor atât pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, modalitatea în care au acţionat inculpaţii, cât şi persoana acestora, aspecte ce au condus la pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, constatând că nu există alte motive de casare, Curtea urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
Se va deduce din pedepse durata arestării preventive.
Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.V., Ş.C. şi S.M.A. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.C. şi S.M.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2005 la 12 aprilie 2006, iar pentru inculpatul L.V. de la 30 martie 2005 la 12 aprilie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2394/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2399/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
