ICCJ. Decizia nr. 2409/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2409/2006
Dosar nr. 2824/44/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 19 octombrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.A. împotriva rezoluţiei nr. 1379/II/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii T.S. şi N.M. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289, 291, 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de L.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 291, 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
S-a stabilit că persoana vătămată L.A. a sesizat organele de urmărire penală, la data de 25 martie 1997, cu privire la faptul că fratele său, L.T., a falsificat semnăturile tatălui lor de pe o procură şi două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1995 şi 1996, acte întocmite şi autentificate de notarii T.S. şi N.M.
Cercetările penale efectuate nu au confirmat săvârşirea faptelor sesizate, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 228 şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
După respingerea de către procuror a plângerilor formulate împotriva acestei soluţii (lucrările nr. 9858/4352/2997, 3891/1143/1998, 3055/5055/2003), petiţionarul s-a adresat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală.
Prin sentinţa penală nr. 80 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului L.A., apreciind ca legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petiţionar, prin Decizia penală nr. 2053 din 24 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 6215/2004.
O altă plângere formulată de petiţionar împotriva soluţiei de neurmărire penală, la data de 25 august 2004, a fost soluţionată de Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa penală nr. 86/ F din 28 octombrie 2004.
Apreciindu-se că din analiza materialului aflat la dosarul cauzei nu rezultă că petiţionarul ar fi formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 162/P/1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dosarul a fost scos de pe rol şi înaintat acestui organ judiciar, în vederea soluţionării plângerii lui L.A. de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de L.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997.
S-a arătat că instanţa de judecată s-a pronunţat deja asupra legalităţii şi temeiniciei acestei soluţii penale, sentinţa penală nr. 80 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi fiind definitivă prin Decizia penală nr. 2053 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; în consecinţă, în cauză existând autoritate de lucru judecat, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., sunt aplicabile prevederile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., conform cărora persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1).
Investită cu plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2005, Curtea de Apel Galaţi a constatat că aceasta este legală şi temeinică, în cauză existând, într-adevăr, autoritate de lucru judecat prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., prin soluţionarea definitivă a plângerii persoanei vătămate formulată împotriva soluţiei de neurmărire penală nr. 162/P/1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen legal petiţionarul L.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru infracţiunile săvârşite, cu obligarea acestora la repararea prejudiciului ce i s-a cauzat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, respingând, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul L.A. a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Rezoluţia nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2003 prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997 a constatat în mod corect existenţa autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., ca o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Aşa fiind, instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) şi alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
De altfel, punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată şi de intervenţia în cauză a prescripţiei răspunderii penale, pentru infracţiunile sesizate, potrivit dispoziţiilor art. 121, 122 lit. d) C. pen.
În consecinţă, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul petiţionarului L.A. şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2424/2006. Penal → |
|---|
