ICCJ. Decizia nr. 2404/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2404/2006
Dosar nr. 1139/2/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 408 din 18 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4415/2004, în fond, după desfiinţarea în apel a sentinţei penale nr. 200 din 13 februarie 2004, pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost condamnat, între alţii, inculpatul J.N., după cum urmează
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de un an închisoare, urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 10 august 2001 la 19 septembrie 2001 şi de la 31 ianuarie 2003 la zi, şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate sumele de 52.210.000 lei, 3.476 dolari S.U.A. şi 225 Euro obţinute din infracţiune.
A luat act că partea vătămată D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
A obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Referitor la inculpatul J.N. s-a reţinut că, în perioada 1991 - 2001, a vândut, în mod repetat droguri de mare risc consumatorilor V.I., D.I., D.P.M., M.C., T.B.D. şi D.T.D., precum şi coinculpaţilor D.M., E.M., S.N. şi C.G. şi că a deţinut droguri în vederea consumului propriu.
Inculpatul J.N. a declarat apel criticând soluţia instanţei de fond pentru individualizarea greşită a pedepselor şi pentru nelegala confiscare a sumelor de bani ridicate de la domiciliul său, susţinând că sumele respective nu provin din activitatea infracţională de trafic cu droguri.
Prin Decizia penală nr. 409/ A din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1457/2005, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, reţinându-se că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, în concordanţă cu probele administrate, a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor şi a stabilit în mod just vinovăţia în sarcina inculpatului.
Instanţa de apel a considerat că la aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi s-a dat relevanţă circumstanţelor personale ale inculpatului, stabilindu-se o pedeapsă sub minimul de 10 ani, prevăzut de lege.
S-a reţinut şi faptul că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt aplicabile în cauză întrucât denunţurile formulate de inculpat nu s-au materializat în sensul acestui text de lege.
În cauză inculpatul a declarat recurs criticând instanţa de apel pentru faptul că nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, respectiv asupra motivului de apel vizând greşita confiscare a sumelor de bani şi nici asupra cererii de restituire a acestora.
Prin Decizia penală nr. 6610 din 23 noiembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 4014/2005, a fost admis recursul inculpatului, a fost casată Decizia atacată şi s-a trimis cauza, pentru rejudecarea apelului, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind menţinută arestarea preventivă a inculpatului J.N.
În apel, după casare, inculpatul asistat de avocat ales, a criticat sentinţa penală a instanţei de fond în a doua judecată pentru majorarea pedepsei de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 6 ani închisoare, solicitând reducerea cuantumului acesteia, iar în al doilea rând pentru greşita confiscare a sumelor de bani, cu motivarea că acestea nu provin din trafic ilicit de droguri, ci din activităţi comerciale licite desfăşurate în cadrul firmei comerciale pe care o deţinea.
Prin Decizia penală nr. 110 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.N., solicitând pe fond, reducerea pedepsei şi restituirea banilor care i-au fost confiscaţi.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
De altfel, inculpatul nu contestă că a comis faptele reţinute în sarcina sa, ci cuantumul pedepsei rezultante aplicate şi faptul că au fost confiscaţi banii ce au fost găsiţi la domiciliul său, apreciindu-se că au fost obţinuţi din vânzarea de droguri.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit nefiind întemeiat întrucât, în cauză, s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modul şi împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât şi circumstanţele personale (inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor, este infractor primar, starea sănătăţii este precară, are 50 de ani), aspecte ce au condus la reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, în cuantum suficient să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, instanţele au manifestat suficientă clemenţă la stabilirea pedepsei inculpatului, în cauză nefiind motive care să justifice solicitarea de reducere a pedepsei.
Referitor la solicitarea inculpatului de restituire a sumelor de bani confiscate, Înalta Curte constată că această cerere este neîntemeiată, întrucât la percheziţia domiciliară efectuată s-au ridicat de la locuinţa inculpatului şi bancnote înseriate, fapt care, coroborat cu declaraţiile mai multor martori audiaţi în cauză care au declarat că au cumpărat droguri, de mai multe ori, de la inculpat şi chiar cu declaraţia inculpatului dată la 15 iulie 2003, demonstrează cu certitudine că sumele de bani respective au fost confiscate în mod corect.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.N. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 10 august 2001 la 19 septembrie 2001 şi de la 31 ianuarie 2003 la 12 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2403/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2407/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
