ICCJ. Decizia nr. 2408/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2408/2006
Dosar nr. 4156/1/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 541 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. 1385/P/2005, a fost condamnat inculpatul B.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3.000.000 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi 71 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă şi obligat inculpatul către partea civilă E.O. S.A., sucursala Craiova, la plata sumei de 54.40.237 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat şi la plata sumei de 80 lei RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la sfârşitul lunii februarie 2003, inculpatul s-a deplasat pe câmp la marginea satului Tunarii Noi, comuna Poiana Mare pentru a strânge fier vechi, în scopul valorificării şi, întrucât se afla în apropierea reţelei electrice de medie tensiune, s-a hotărât să sustragă conductori electrici; în acest sens s-a urcat pe stâlp şi cu ajutorul unui bomfaier a secţionat conductorul electric dintre doi stâlpi, pe care l-a vândut martorei C.L. cu suma de 1.000.000 lei.
La sfârşitul lunii martie, inculpatul s-a deplasat din nou la locul unde se afla reţeaua electrică, secţionând conductorul electric dintre alţi doi stâlpi; pe acesta l-a vândut aceleiaşi martore, cu suma de 1.000.000 lei şi, tot în această perioadă a mai sustras de la aceeaşi reţea, conductor electric pe care l-a vândut aceleiaşi persoane cu suma de 1.200.000 lei.
Situaţia de fapt de mai sus a fost reţinută pe baza probelor administrate, respectiv: declaraţia inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor şi declaraţiilor martorilor B.D., L.I., Ş.M.P., V.C., C.L. şi D.A.I.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, comportamentul sincer în timpul procesului penal precum şi de împrejurările comiterii infracţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, inculpatul, pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat la termenul când s-a soluţionat cauza pentru susţinerea orală a motivelor.
Prin apărător, s-a susţinut că pedepsele aplicate sunt prea mari şi s-a solicitat reducerea acestora, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, statutul infractor primar, împrejurarea că are trei copii minori şi nu are ocupaţie.
Prin Decizia penală nr. 44 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., fără a-l motiva în scris şi fără a se prezenta în instanţă la data judecării pentru a-l susţine oral, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acest.
De asemenea, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin care a respins apelul declarat de inculpat.
Cu privire la motivul de recurs formulat de apărătorul desemnat din oficiu care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii pedepsei închisorii, Înalta Curte constată că nu poate fi primit întrucât în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, urmările săvârşirii faptei (perturbarea funcţionării reţelei electrice), modul şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 4 ani la 18 ani), cât şi circumstanţele personale (inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor, este infractor primar, are trei copii minori, nu are ocupaţie), aspecte ce au condus la reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., şi stabilirea unei pedepse rezultante care este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
De altfel, instanţele au dat dovadă de suficienţă clemenţă prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a pedepsei nu se impune.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 44 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2407/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2409/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
