ICCJ. Decizia nr. 2407/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2407/2006
Dosar nr. 1165/1/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 14 octombrie 2005, Tribunalul Covasna i-a condamnat pe inculpaţii:
- B.G.;
- B.V.;
- C.C., toţi în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi 76 lit. b) C. pen. [(cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul B.G.)], la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 247 din 18 iulie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, inculpatului B.G. şi a dispus executarea acesteia alături de cea aplicată în cauză, în total 5 ani şi 8 luni închisoare.
S-a dedus prevenţia pentru inculpaţii B.G. şi B.V. de la 11 mai 2005 la zi, precum şi reţinerea din 11 mai 2005 pentru inculpatul C.C.
Au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 9 mai 2005, orele 20,00, inculpaţii C.C. şi B.V., cu atelajul hipo condus de primul, au plecat din comuna Vâlcele, satul Hetea, de la ferma patronului T.G., să predea laptele la centrul din comuna Vâlcele.
La înapoiere, în apropierea satului Hetea, cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu coinculpatul B.G., aflat sub influenţa alcoolului şi, la propunerea acestuia, s-au întors în comuna Vâlcele, unde au consumat alcool şi au luat o ladă cu bere, plecând apoi toţi trei spre satul Hetea.
Ajungând în apropierea unui podeţ şi văzând pe partea vătămată A.V., pe care nu îl cunoşteau, cu o turmă de oi şi miei, la iniţiativa inculpatului B.V. au hotărât să sustragă animale din turmă.
Ca urmare, inculpatul C.C. a oprit căruţa, iar inculpatul B.G. a coborât, intrând într-un dialog cu partea vătămată şi oferindu-i de băut.
Fiind refuzat, inculpatul B.G. a prins o oaie, fiind împiedicat de partea vătămată să o ducă la căruţă.
În acest timp, însă, inculpatul C.C. a prins un miel şi l-a urcat în căruţă, plecând apoi toţi inculpaţii spre localitatea Hetea.
După ce au predat bidoanele de lapte la fermă, toţi inculpaţii s-au întors cu căruţa la locul în care lăsaseră pe partea vătămată cu turma.
Inculpatul B.V. a prin o oaie şi a dus-o la căruţă.
Fiind avizată de intenţiile inculpaţilor, partea vătămată a încercat să-şi apere turma cu o bâtă însă a fost atacată de către inculpaţii B.G. şi C.C., ultimul lovind-o cu o scândură luată de la căruţă, iar inculpatul B.G. cu bâta pe care a reuşit să o ia de la victimă.
După ce au adus-o pe partea vătămată în stare de inconştienţă, inculpaţii au plecat cu căruţa în care aveau mielul şi oaia sustrase în satul Araci, la locuinţa martorului T.G., lăsând ovinele în grajdul acestuia iar atelajul hipo în curte, martorul sus-numit lipsind din locuinţă, după care au plecat, fiecare, spre casă.
La sesizarea părţii vătămate, a doua zi organul de poliţie a găsit ovinele în grajdul martorului T.G., fiind restituite proprietarului.
Din raportul medico-legal de constatare rezultă că partea vătămată A.V. a suferit leziuni corporale care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii au declarat apel, inculpaţii B.V. şi B.G. solicitând reducerea pedepselor iar inculpatul C.C. achitarea, susţinând că nu a participat la agresarea părţii vătămate şi la sustragerea animalelor, conducând doar căruţa.
Prin Decizia penală nr. 376 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov a respins apelurile tuturor inculpaţilor, ca nefondate, constatând că vinovăţia acestora este temeinic stabilită iar pedepsele corect individualizate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.C., care îşi afirmă nevinovăţia.
Deşi la cererea scrisă a acestuia s-a acordat un termen pentru pregătirea apărării, inculpatul legal citat nu s-a prezentat la judecarea recursului, apărătorul din oficiu solicitând în principal achitarea în versiunea neparticipării recurentului la săvârşirea infracţiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, examinat în considerarea cazurilor de casare invocate, respectiv cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului.
Versiunea inculpatului C.C. potrivit căreia el nu a participat nici la sustragerea animalelor, nici la exercitarea actelor de violenţă faţă de partea vătămată şi că singura ocupaţie a lui a fost aceea de a conduce atelajul, nu este susţinută de alte probe ci, dimpotrivă, contrazisă atât de declaraţiile coinculpaţilor, cât şi de cele ale părţii vătămate.
Inculpatul C.C. este indicat de partea vătămată ca fiind cel care, în prima fază a comiterii faptei, a sustras mielul şi l-a urcat în căruţă iar inculpatul B.V. este cel care încerca să-l ţină de vorbă şi apoi, fără să reuşească, să sustragă o oaie.
În realizarea celui de al doilea act material reţinut, inculpatul C.C. recunoaşte că a coborât din căruţă, dar, susţine acesta, numai pentru a o proteja pe partea vătămată de loviturile pe care i le aplicau ceilalţi doi inculpaţi.
Această susţinere a inculpatului recurent este contrazisă atât de inculpaţii B.V. şi G., ambii precizând consecvent că actele de violenţă au fost comise de inculpaţii B.G. şi C.C., în timp ce inculpatul B.V. a sustras oaia şi a urcat-o în căruţă, cât şi de partea vătămată, care declară constant că a fost agresată numai de doi dintre inculpaţi, neputându-i identifica din cauza întunericului.
Esenţială, însă, pentru stabilirea contribuţiei făptuitorilor este recunoaşterea inculpatului C.C., potrivit căreia a coborât din căruţă şi a fost în zona conflictului unde, aşa cum precizează partea vătămată, au fost numai doi agresori şi ambii l-au lovit cu scândura şi bâta.
Aşa fiind, se constată ca fiind neîntemeiată critica privind greşita reţinere a participării inculpatului C.C. la săvârşirea acţiunii adiacente din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie.
Nici solicitarea de reducere a pedepsei formulată de apărătorul inculpatului C.C., nu este fondată.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi deşi infracţiunea săvârşită este dintre cele cu un ridicat grad de pericol social, în favoarea inculpatului recurent, ca şi a celorlalţi inculpaţi, au fost reţinute circumstanţe atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul legal special.
O altă reducere a pedepsei nu se justifică şi nici nu se impune, aceasta, aşa cum a fost individualizată, fiind necesară realizării funcţiilor sancţiunii, de constrângere şi reeducare, precum şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru toate cele ce preced, recursul inculpatului C.C. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 376 din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2404/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2408/2006. Penal → |
|---|
