ICCJ. Decizia nr. 2466/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2466/2006
Dosar nr. 3828/1/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 443/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în dosarul penal nr. 1149/2005, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. M.C.V., la:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
2. I.A.C., la:
- 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A privat pe inculpaţi de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul M.C.V. de la 14 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul I.A.C. de la 26 ianuarie 2005, până la 4 noiembrie 2005, pentru ambii inculpaţi.
A constatat că părţile vătămate D.V.V., M.A.G. nu s-au constituit părţi civile.
A obligat pe inculpaţi în solidar să plătească părţii civile M.A.I. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea pentru despăgubiri civile.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către partea civilă M.A.I.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Determinând vinovăţia inculpaţilor în limitele infracţiunii expuse, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 28 decembrie 2004, cei doi inculpaţi s-au întâlnit în barul D.B. din Petroşani şi s-au înţeles să facă rost de bani prin sustragere de telefoane mobile pe care să le vândă şi să împartă banii.
La acelaşi bar, în acelaşi timp şi la aceeaşi masă, se aflau şi partea vătămată M.A.G., fratele său M.A.I., precum şi alte persoane, care consumau băuturi alcoolice. La un moment dat inculpatul I.A.C. s-a ridicat de la masa sa şi s-a deplasat la masa părţilor vătămate, solicitându-le telefonul mobil, pentru a da un apel, iar partea vătămată A.G., fiind de acord, a scos cartela telefonică şi i-a înmânat aparatul.
Inculpatul I.A.C. i-a dat telefonul inculpatului M.C.V. şi acesta din urmă, conform înţelegerii prealabile, a ieşit din bar cu telefonul.
La scurt timp şi inculpatul I.A.C. a părăsit localul, astfel că cei doi fraţi au ieşit şi ei din bar pentru a cere explicaţii în legătură cu nerestituirea telefonului împrumutat.
Ajungându-l din urmă pe inculpatul I.A.C., i-au cerut explicaţii în legătură cu telefonul iar acesta a răspuns că telefonul se află la inculpatul M.C.V., după care a intenţionat să fugă, însă cei doi l-au imobilizat, l-au pus la pământ şi au intenţionat să anunţe organele de poliţie. Inculpatul M.C.V. fiind în apropiere şi văzând ce se întâmplă, a venit din spate şi le-a aplicat mai multe lovituri celor doi tineri, fapt de care inculpatul I.A.C. a profitat, părăsind locul faptei.
În urma loviturilor primite, partea vătămată M.A.I. a suferit leziuni corporale vindecabile în 9-10 zile îngrijiri medicale, fiind şi internat la Spitalul municipal Petroşani în perioada 28-30 decembrie 2004.
În aceeaşi seară, cei doi inculpaţi în timp ce se îndreptau spre centrul municipiului Petroşani, l-au observat la parterul blocului de pe str. Oituz, pe partea vătămată D.V.V., pe care inculpatul I.A. îl cunoştea, s-au apropiat de acesta şi i-au solicitat să îi împrumute telefonul mobil pentru a apela o persoană. Fără să bănuiască nimic, partea vătămată i-a dat inculpatului I.A.C. telefonul, care intrând în posesia acestuia l-a aruncat inculpatului M.C.V., după care au părăsit în fugă locul faptei.
În dimineaţa zilei de 29 decembrie 2004, cei doi inculpaţi au vândut telefoanele mobile fără să îi spună cumpărătorului provenienţa acestora.
Banii obţinuţi din vânzarea telefonului au fost împărţiţi şi cheltuiţi de către inculpaţi.
Ulterior, telefoanele au fost recuperate de organele de poliţie şi restituite proprietarilor acestora.
Audiaţi în instanţă, inculpaţii au încercat să denatureze adevărul, susţinând în mod constant că prima faptă nu poate fi calificată ca infracţiune de tâlhărie, întrucât partea vătămată a fost de acord să le remită telefonul mobil.
La individualizarea pedepselor instanţa fondului a avut în vedere bogata antecedenţă penală a fiecăruia din cei doi inculpaţi.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a stabilit că prejudiciul moral încercat de M.A.I. ca urmare a traumei pricinuite de agresiunea la care a fost supus este de 20 milioane lei.
Vizând daunele materiale, cererea a fost respinsă, partea civilă neproducând probe în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii M.C.V. şi I.A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite asupra părţii vătămate M.A.I. din infracţiunea de tâlhărie, pentru inculpatul M.C.V., respectiv complicitate la tâlhărie, pentru inculpatul I.A.C., în infracţiunea de furt.
Prin Decizia penală nr. 44/A/2006 pronunţată la data de 2 februarie 2006 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apreciindu-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
În termenul legal, împotriva acestei decizii, inculpaţii M.C.V. şi I.A.C. au declarat recurs.
Prin concluziile puse de apărătorul lor, aceştia au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate, în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., reluând solicitarea formulată şi în faţa instanţei de apel în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârşite asupra părţii vătămate M.A.I., din infracţiunea de tâlhărie, pentru inculpatul M.C.V., respectiv complicitate la tâlhărie, pentru inculpatul I.A.C., în infracţiunea de furt, pentru ambii inculpaţi, având în vedere că la deposedarea părţii vătămate nu s-au exercitat violenţe.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor M.C.V. şi I.A.C. în săvârşirea, la data de 28 decembrie 2004, a infracţiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie asupra părţii vătămate M.A.I.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, declaraţiile părţilor vătămate M.A.I. şi M.A.G., precum şi ale martorilor P.O.C., D.F.C., S.C.D. rezultă cu certitudine că după ce părţile vătămate i-au solicitat inculpatului I.A.C. să restituie telefonul, imobilizându-l, inculpatul M.C.V., care se afla în posesia bunului, fiind în apropiere, a exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate M.A.I. şi M.A.G., cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.
Deşi deposedarea părţii vătămate s-a făcut fără acte de violenţă fizică sau psihică, întrucât aceasta fiind indusă în eroare de către inculpatul I.A.C. i-a predat de bună voie bunul, actele de violenţă fizică exercitate ulterior de inculpatul M.C.V., asupra părţilor vătămate M.A.G. şi M.A.I. se circumscriu elementului material al infracţiunii de tâlhărie, deoarece au fost săvârşite în scopul păstrării bunului.
Întrucât critica din recursurile declarate este neîntemeiată, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile, ca nefondate.
Din pedepsele aplicate inculpaţilor, se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul I.A.C. şi de la 14 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006, pentru inculpatul M.C.V.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A.C. şi M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 44/A/2006 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 şi de la 14 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul M.C.V.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariile avocatului din oficiu în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2467/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
