ICCJ. Decizia nr. 249/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.249/2006
Dosar nr. 22854/1/2005
(nr. vechi 7051/2005)
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul D.M., împotriva rezoluţiei nr. 34289/7635/2002 din 19 februarie 2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi l-a obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 18 martie 2004 s-a înregistrat pe rolul instanţei plângerea petiţionarului D.M. întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva lucrării nr. 34289/7635 din 19 februarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Petentul a reclamat faptul că doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova precum şi un inspector din cadrul I.J.P. Prahova au refuzat să soluţioneze plângeri pe care el le-a adresat acelor organe de anchetă.
În urma relaţiilor solicitate de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, instanţa a constatat că potrivit adresei comunicate sub nr. 1017/VIII/1 din 5 aprilie 2004 nu au fost soluţionate dosare penale în care petiţionarul D.M. să fi fost parte, ci numai plângeri şi memorii a căror soluţionare nu fac obiectul procedurii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Întrucât plângerea adresată de petent instanţei nu a vizat o rezoluţie sau o ordonanţă a procurorului de netrimitere în judecată, ci o lucrare cu caracter general, în care nu s-au efectuat acte de urmărire penală, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de D.M.
De asemenea, instanţa a mai apreciat că plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc doar al soluţiilor procurorului de netrimitere in judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 6143 din 31 octombrie 2005, a respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionarul D.M. şi l-a obligat la plata sumei de 40 RON (400.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că petentul a depus cererea de declarare a recursului, abia la data de 31 august 2005, deşi la termenul din 7 iunie 2004, când au avut loc dezbaterile în cauză, petentul a fost prezent şi a pus concluzii pe fond. Astfel, s-a constatat că pentru petiţionar, potrivit dispoziţiilor art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la data de 7 iunie 2004, când a fost pronunţată sentinţa.
Împotriva acestei ultime decizii petiţionarul a formulat prezenta contestaţie în anulare prin care a solicitat casarea ei în temeiul art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., susţinând, în memoriul depus la dosar, că „în majoritatea dosarelor instanţele au judecat cauzele fără îndeplinirea procedurii de citare cu procurorii, făptuitorii" şi că „tardivitatea nu poate fi invocată atâta timp cât sunt de constatat infracţiuni grave".
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f – i), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Dat fiind caracterul său de cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare trebuie folosită numai în cazuri cu totul deosebite, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Referitor la motivele prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., se impune precizare că în practică se poate ajunge la aceste cazuri de contestaţie în anulare numai atunci când se produc dovezi în sensul celor susţinute de respectivul contestator.
Ori, în speţă, contestatorul a susţinut că majoritatea dosarelor s-au judecat cu evidentă lipsă de procedură, fără să precizeze în mod concret numărul de înregistrare al acestora, obiectul şi părţile, astfel că în cauză apărările sale nu pot fi reţinute, fiind simple afirmaţii lipsite de conţinut.
Nici dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, contestatorul afirmând că a fost în imposibilitate de prezentare, întrucât avea pe rolul Tribunalului Prahova 3 dosare „cu importanţă", toate aceste susţineri fiind lipsite de suport probator, astfel încât, Înalta Curte le va înlătura ca nefondate.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat D.M. împotriva deciziei penale nr. 6143 din 31 octombrie 2005 şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat D.M. împotriva deciziei penale nr. 6143 din 31 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 5298/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2493/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
