ICCJ. Decizia nr. 2552/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2552/2006
Dosar nr. 4538/1/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 545 din 24 august 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., zis R. la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 140/2000, a Judecătoriei Calafat şi s-a dispus ca inculpatul să execute separat şi această pedeapsă, în total să execute 12 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 21 octombrie 2001, la zi.
În baza art. 113 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă privind obligarea la tratament medical de specialitate pe perioada executării pedepsei într-o unitate medicală a A.D.N. şi ulterior după eliberare, într-o unitate medicală de specialitate până la însănătoşire.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.I. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri aparţinând inculpatului ca: o pereche de pantaloni blugi şi o geacă.
De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 11.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocaţi din oficiu, taxe rapoarte medico-legale, etc.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de materialul probator de la dosar, a arătat în esenţă că reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 august 2001, victima T.C., în vârstă de 35 de ani, a fost internată la Spitalul de Neuropsihiatrie Poiana Mare, cu diagnosticul epilepsie cu tulburări psihice. Aceasta, pe perioada internării obişnuia să intre în contact cu diverşi bărbaţi din comună cu care întreţinerea relaţii intime, unul dintre aceştia fiind chiar inculpatul P.M., zis R. care şi el, la rândul său a fost internat în această unitate sanitară.
În ziua de 20 octombrie 2001, inculpatul P.M. a mers la terenul de fotbal din localitate, iar în jurul orelor 17,00, a ajuns la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, unde a stat de vorbă cu victima T.C., până în jurul orelor 17,00-18,30, în faţa pavilionului pe o bancă, după care s-au deplasat în spatele cantinei, iar după ce au întreţinut raport sexual, inculpatul a lovit-o cu o coadă de mătură şi cu două cărămizi, apoi părăsind locul faptei.
Leziunile cauzate victimei au determinat decesul, iar noaptea mirosul de sânge a atras câinii din incinta Spitalului Poiana Mare, care au consumat tegumentele, ţesuturile musculare de la cap şi gât, oasele feţei, precum şi organele toracice şi abdominale.
Potrivit raportului de necropsie întocmit de către I.M.L. Craiova şi avizat de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, rezultă că moarta numitei T.C., în vârstă de 35 de ani, a fost violentă şi s-a datorat contuziei meningo-cerebrale şi cerebeloase urmare a unui traumatism cranio-cerebral.
S-a mai arătat că leziunile de la nivelul capului s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, iar în sângele recoltat de la victimă s-a găsit o alcoolemie de 1,25 gr %o, prezenţa urmelor de spermatozoizi în secreţiile vaginale atestă un contact sexual recent de maximul 24 de ore.
În reţinerea acestei stări de fapt, instanţa de fond a arătat că au fost avute în vedere mijloace de probă ca: procesele verbale de cercetarea locului faptei, foaia de observaţie clinică a victimei, raportul medico legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat, şi potrivit căruia are discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat, buletinele de analiză nr. 172 şi 3118 ale I.M.L. Craiova, mijloace de probă care coroborate cu declaraţiile martorilor T.M., G.A.C., C.P., N.Şt., M.I. potrivit cărora, în după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, inculpatul şi victima au stat pe o bancă din faţa pavilionului amplasat în imediata apropiere a cantinei între orele 17,00 - 18,30, după care aceştia nu au mai fost văzuţi, a martorului F.L., care arată că i-a văzut pe cei doi când s-au ridicat de pe bancă şi s-au deplasat în spatele cantinei pe un teren viran, iar el i-a urmărit, şi după ce a u avut raport sexual inculpatul a lovit-o pe numita T.C. cu un ciomag, apoi a fugit.
În contextul acestor mijloace de probă, cum şi a declaraţiilor inculpatului, care s-a apreciat că sunt contradictorii, întrucât nu a putut justifica unele echimoze de pe corpul său, precum şi unele situaţii de fapt pe care le-a redat, referitor la petrecerea timpului după orele 17,00, s-a reţinut că acesta în seara zilei de 20 octombrie 2001, după ce a întreţinut raport sexual cu victima, în mod nejustificat a lovit-o cu o coadă de mătură şi două cărămizi, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a dat activităţii materiale desfăşurată de inculpat, încadrarea juridică legală în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă cu închisoare de 12 ani, cu executarea în regim privativ de libertate, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Potrivit fişei de cazier rezultă că inculpatul, prin sentinţa penală nr. 140 din 23 martie 2000, a Judecătoriei Calafat, a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, cu aplicarea art. 81 C. pen.
Faţă de conţinutul fişei şi că în perioada termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, inculpatul a comis infracţiunea de faţă, în conformitate cu art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse, astfel ca acesta să se execute separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total să execute 12 ani şi 6 luni închisoare.
Faţă de recomandarea Comisiei Superioare de pe lângă I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, privind aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., instanţa şi-a însuşit-o, astfel că a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire, atât pe perioada executării pedepsei cât şi ulterior într-o unitate sanitară.
În cauză s-a constituit ca parte civilă P.I., mama victimei, cu suma de 15.000.000 lei, ce reprezintă cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei.
Instanţa, în raport de dispoziţiile înscrise la art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., şi potrivit actelor şi lucrărilor de la dosar, a apreciat că aceste cheltuieli sunt dovedite în parte, în limita sumei de 10.000.000 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care prin apărător a criticat-o pe aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, constând în aceea că, deşi nu sunt probe din conţinutul cărora să rezulte că inculpatul a comis infracţiunea de omor, totuşi instanţa l-a condamnat ignorând probe esenţiale care arată că nu el este autorul infracţiunii de omor, solicitând achitarea.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivul invocat, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, şi prin Decizia penală nr. 402 din 14 decembrie 2005, a fost admis apelul, desfiinţată sentinţa iar în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 21 octombrie 2001 la 05 iulie 2005, când s-a înlocuit măsura arestării preventive prevăzută de art. 136 lit. d) cu cea prevăzută de aret.136 lit. c) C. proc. pen., măsură care a fost revocată.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I., privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
În considerentele deciziei s-a arătat că, din conţinutul probelor existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracţiunea de omor.
Se dezvoltă această motivare, arătându-se că în mod nejustificat, în reţinerea vinovăţiei inculpatului, instanţa de fond a pus temei pe declaraţiile martorului F.L., care a arătat că personal a văzut pe victimă şi inculpat când au avut raport sexual în spatele cantinei, pe terenul viran şi că inculpatul după aceasta i-a aplicat victimei lovituri cu un ciomag în cap, după care a părăsit locul faptei, fără a analiza cât temei se poate pune pe declaraţia acestuia, în condiţiile în care este internat în spital cu diagnosticul oligofrenie cu tulburare de comportament.
Faţă de conţinutul expertizei psihiatrice care arată că martorul nu are discernământ şi nu l-a avut nici la data la care s-a comis fapta şi nici la data la care a fost audiat, că raportul de expertiză medico-legală, examenul ADN efectuat de I.M.L. Mina Minovici, potrivit căruia analiza fracţiei spermei prin prelucrarea lamei cu secreţie vaginală nu a detectat material genetic de provenienţă masculină, iar caracterele genetice din profilul ADN de referinţă ale inculpatului nu se regăsesc pe lama cu secreţie vaginală, sunt tot atâtea elemente ce duc la concluzia că nu inculpatul este autorul infracţiunii de omor.
Prin urmare, reţinând că această probă ştiinţifică coroborată cu susţinerile inculpatului sunt tot atâtea elemente de natură ce duc la concluzia că nu inculpatul este autorul infracţiunii de omor, iar declaraţia martorului care îl încrimina, respectiv F.L., s-a înlăturat în totalitate, întrucât, potrivit expertizei psihiatrice acesta este întârziat mintal, are un QI-40.
Aşa fiind, s-a apreciat că nefiind probe la dosar care să ateste că inculpatul a fost cel care a săvârşit fapta, instanţa a desfiinţat sentinţa primei instanţe prin admiterea apelului şi a dispus achitarea acestuia.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe motiv că Decizia pronunţată în cauză privind achitarea inculpatului este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, întrucât deşi sunt probe la dosar care duc la concluzia certă că inculpatul este autorul infracţiunii de omor, în mod greşit instanţa de apel l-a achitat.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat şi care constituie caz de casare înscris la pct. 18 de la art. 3859 C. proc. pen., de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit materialului probator existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că nu inculpatul este autorul infracţiunii de omor cum corect a reţinut instanţa de apel şi aceasta rezultă din următoarele mijloace de probă.
Este de necontestat, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor T.M., M.N., G.A.C., C.P., N.Şt. că inculpatul, în ziua de 20 octombrie 2001, după ce a fost pe stadionul din localitate, în jurul orelor 17,00, a venit în incinta Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare pentru a discuta cu o parte din persoanele aflate aici şi pe care le cunoştea, întrucât şi el a fost internat pentru unele afecţiunii psihice, context în care a cunoscut-o şi pe victima T.C., internată cu diagnosticul epilepsie cu tulburări psihice, cu care a întreţinut relaţii intime, au trăit chiar în concubinaj, iar în ziua menţionată au stat pe o bancă în faţa pavilionului din apropierea cantinei, între orele 17,00-18,30.
Potrivit declaraţiilor familiei inculpatului cum şi ale acestuia, rezultă că inculpatul a ajuns la domiciliu, în seara zilei de 20 octombrie 2001, când începea să se însereze, iar după ce a servit masa împreună cu familia, iar la televizor s-a uitat foarte puţin întrucât unul era defect iar celălalt avea defecţiuni la imagine, s-a culcat iar a doua zi a fost chemat de către organele de poliţie şi s-a deplasat în aceleaşi haine cu care a venit seara şi a dormit în ele.
Fiindu-i expertizate hainele nu s-au constat pe ele urme de sânge sau fire de păr aparţinând victimei.
La data comiterii faptei organele de urmărire au cercetat locul faptei ridicând o serie de obiecte care ulterior au fost expertizate, astfel că potrivit expertizei medico – legală, examen ADN privind prelucrarea lamei cu secreţie vaginală nu s-a pus în evidenţă profilul ADN al inculpatului, cum şi expertizarea hainelor pe care nu s-au constat urme de sânge sau fire de păr aparţinând victimei.
Expertiza psihiatrică efectuată martorului F.L., a concluzionat că acest martor prezintă diagnosticul întârziere mintală mijlocie, nu are discernământul faptelor comise şi al consecinţelor lor şi nu l-a avut nici la data de 20 octombrie 2001.
Încercându-se audierea numitului F.L. în apel, în calitate de martor, instanţa a constatat imposibilitatea audierii sale datorită faptului că acesta nu poate comunica.
Susţinerea inculpatului în legătură cu excoriaţiile de pe mâini şi gamba picioarelor, care au fost produse în condiţiile în care a fost cu vaca la păscut şi aceasta s-a speriat intrând în pădure şi pentru care nu au necesitat îngrijiri medicale, nu a fost combătută de organul de urmărire penală prin alte mijloace de probă, astfel că acestea sunt pertinente, în condiţiile în care organul de urmărire penală era cel îndrituit să facă dovada împrejurărilor în care s-au creat.
Organul de urmărire penală odată cu cercetarea locului faptei a dat dovadă de lipsă de profesionalism în ceea ce priveşte ridicarea de obiecte şi materiale, fire de păr, fără însă a se recolta şi de la părţile bănuite, iar în legătură cu aceste excoriaţii pe care le-a constatat I.M.L. Craiova, trebuia să solicite în rezolvarea acestei chestiuni şi în ce condiţii se puteau produce, mai precis dacă au fost produse de unghiile victimei sau de crengile de la arborii din pădure aşa cum pretinde inculpatul.
Având în vedere aceste mijloace de probă ştiinţifice, respectiv expertiza întocmită de către I.M.L. Mina Minovici Bucureşti privind examenul ADN, coroborată cu expertiza psihiatrică, rezultă în mod neîndoielnic că în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu inculpatul este autorul infracţiunii de omor, în condiţiile în care raportul ADN stabileşte că el nu a întreţinut raport sexual cu victima, iar martorul F.L. pe baza căruia organul de urmărire penală şi-a întemeiat acuzaţiile este lipsit de discernământ, că în cauză oricine putea să fie autorul acestei infracţiuni în afară de inculpat, în condiţiile în care victima întreţinerea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi din comună şi pe care uneori îi aducea chiar în incinta spitalului.
Faptul că inculpatul a stat cu victima pe bancă în după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, între orele 17,00 -18,30, iar după aceea victima nu a mai fost văzută, nu constituie elemente de încriminare în condiţiile în care marea majoritate a martorilor sunt persoane bolnave cu discernământul afectat şi care nu au o reprezentare clară privind unele evenimente ce se petrec în jurul lor.
Aşa fiind, şi cum critica invocată nu are suport probator, că în cauză ea nu constituie caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată alt motiv care să ducă la reformarea deciziei, că a fost pronunţată o decizie legală şi temeinică, recursul declarat de parchet se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 402 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2543/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2572/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
