ICCJ. Decizia nr. 2543/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2543/2006
Dosar nr. 4400/1/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa penală nr. 468 din 1 noiembrie 2005, a condamnat pe inculpatul U.D. la următoarele pedepse:
- 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimă P.I.);
- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. (părţi vătămate I.M. şi P.I.S.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, sporită la 20 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 alin. (1), raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat, arestarea preventivă de la 8 mai 2005, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.G. suma de 150.000.000 lei ROL daune materiale şi 1.000.000.000 lei ROL daune morale, iar către partea civilă P.I.S., suma de 200.000.000 lei ROL daune materiale şi 300.000.000 lei ROL daune morale.
A constatat că partea vătămată I.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.S. Botoşani suma de 1.362,77 lei RON, cheltuieli de spitalizare pentru părţile vătămate I.M.C. şi P.I.S.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului corp delict (poziţia 33/2005 din registrul de evidenţă a corpurilor delicte).
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei RON, cheltuieli judiciare, în care sunt incluse şi contravaloarea expertizei psihiatrice, contravaloarea necropsiei şi a certificatelor medico-legale, precum şi onorariul de avocat din oficiu, din timpul urmăririi penale.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În după amiaza zilei de 7 mai 2005, inculpatul împreună cu P.I. şi G.L. au consumat băuturi alcoolice la barul O. din municipiul Botoşani, după care au plecat împreună şi cu prietena sa, C.A.M. la discoteca F.Y.
La această discotecă se aflau mai mulţi tineri, printre care şi martorul C.B.C., care-şi sărbătorea ziua onomastică, împreună cu victima P.I., părţile vătămate I.M. şi P.I.S. şi martorii P.A. (fratele victimei) şi L.B.
În jurul orelor 1,00 - 2,00, în urma unui scandal ce s-a declanşat între ei, generat de faptul că martorul P.A. ar fi călcat-o pe picior pe prietena inculpatului, C.A.M., persoanele din celălalt grup au ieşit din discotecă pentru a pleca acasă, iar inculpatul împreună cu prietenii săi au plecat din discotecă cu scopul de a-i urmări.
Inculpatul s-a dezbrăcat de geaca pe care o purta, luând din buzunarul acesteia un cuţit tip briceag cu lama de 8 cm.
Ajungând din urmă celălalt grup de băieţi, numiţii P.I. şi G.L. au lovit cu pumnul pe trei dintre aceştia, după care s-au retras, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul victimei P.I. în zona abdominală faţă, încât acesta nu a mai replicat, ci a fugit de la faţa locului, strigând către ceilalţi „vedeţi că are cuţit" şi a arătat cu mâna către inculpat.
După aceasta, inculpatul a continuat violenţele cu cuţitul şi asupra părţii vătămate P.I.S., căreia i-a aplicat o lovitură de cuţit în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, iar părţii vătămate I.M. o lovitură în zona lombară.
Părţile vătămate au reuşit să fugă din faţa inculpatului pe str. Săvenilor, apoi pe strada Tudor Vladimirescu, în apropierea Şcolii de unde au fost luate de salvare şi transportate la spital.
Victima P.I. a reuşit să fugă pe o distanţă de aproximativ 200 m de la locul faptei, unde, din cauza leziunilor provocate a căzut jos şi a decedat şi unde a fost găsită de organele de cercetare penală.
În timpul conflictului, P.I. şi G.L. nu au intervenit în ajutorul inculpatului.
După stingerea conflictului inculpatul şi cei doi s-au întors la discotecă pentru a o lua pe martora C.A.M., iar pe drum inculpatul le-a povestit prietenilor săi că a lovit cu cuţitul pe victimă şi cele două părţi vătămate.
Pe traseul spre locuinţele lor, s-au întâlnit cu o patrulă de poliţie, moment în care inculpatul, de frică să nu fie percheziţionat a dat cuţitul martorei C.A.M., care l-a ascuns sub şoseta cu care era încălţată.
Ajunşi la faţa blocului în care locuieşte inculpatul, cei patru au mai discutat cca. 5 minute pe marginea evenimentului petrecut, timp în care martora a restituit inculpatului cuţitul, iar acesta l-a şters de sânge pe hainele cu care era îmbrăcat.
În locuinţă, înainte de a se culca, inculpatul a pus cuţitul pe o comodă, iar a doua zi, înainte ca locuinţa să fie percheziţionată, l-a ascuns sub acea comodă, unde a fost găsit de organele de cercetare penală. Cu ocazia percheziţiei au fost identificate şi hainele cu care inculpatul a fost îmbrăcat în noaptea respectivă, însă acestea nu au putut fi supuse expertizei, deoarece erau proaspăt spălate.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că urmele palmare evidenţiate pe cuţit aparţin inculpatului.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că între plaga cardiacă cauzată victimei P.I. prin lovitura de cuţit şi moartea acesteia există o legătură cauzală directă necondiţionată.
Partea vătămată P.I. a fost internată cu diagnosticul „plăgi înjunghiate multiple latero-toracic drept şi regiunea axilară – plăgi multiple agresiune". Aceasta a fost examinată ulterior internării, la datele de 13 şi respectiv, 16 mai 2005, tot în condiţii de spitalizare, stabilindu-se că aceasta a suportat „plagă penetrantă hemitorace drept cu hemotorax minim şi plagă penetrantă abdominală cu hematom subcapsular hepatic", pentru care au fost prescrise un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale.
Şi partea vătămată I.M. a suferit leziuni grave, fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete posterior, regiunea abdominală", pentru care s-au prescris 7-8 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost expertizat din punct de vedere psihiatric la I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, concluzionându-se că „prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil", „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor sale" şi „are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat".
Împotriva sentinţei penale au declarat apel părţile vătămate P.G., P.I. şi I.M., precum şi inculpatul U.D.
În dezvoltarea motivelor de apel, părţile vătămate au susţinut că, faţă de împrejurările comiterii faptelor şi gravitatea acestora, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. De asemenea, au solicitat ca alături de inculpat, să fie pedepsiţi şi numiţii G.L. şi P.I. care au participat activ, conform propriilor declaraţii, împreună cu inculpatul la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, iar numita C.A.M., pe considerentul că a ştiut că inculpatul are cuţit asupra sa, ea fiind aceea care a ascuns cuţitul pentru a nu fi găsit.
În apelul inculpatului, hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul greşitei soluţionări atât a laturii penale cât şi civile, susţinând că el, fiind singur împotriva a trei părţi vătămate a folosit cuţitul doar pentru a se apăra, nedorind în nici un moment să suprime viaţa atacatorului său, iar actele medicale de care se prevalează părţile vătămate precizează că leziunile suferite de acestea nu erau de natură a le pune viaţa în pericol, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 180 alin. (2) şi art. 181 C. pen., şi nu cele privind tentativa la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., cum a reţinut instanţa de fond.
S-a mai susţinut în apelul inculpatului că familia sa a încercat să acorde suma de 20.000.000 lei familiei victimei, pentru o reparare parţială a prejudiciului, iar el a avut o poziţie procesuală corectă.
Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 6 din 10 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul U.D. şi de părţile vătămate P.G., P.I. şi I.M.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut în legătură cu solicitarea părţilor vătămate de a fi pedepsiţi în cauză şi numiţii G.L. şi P.I. care ar fi participat împreună cu inculpatul la comiterea infracţiunilor, că în raport de dispoziţiile art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este atributul exclusiv al procurorului şi nu al celorlalţi participanţi în prezenta cauză.
Cât priveşte critica de netemeinicie a hotărârii, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, formulată de părţile vătămate, care o apreciază ca fiind prea mică faţă de faptele săvârşite şi de inculpat, care o consideră din aceleaşi considerente, prea aspră, precum şi referitor la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, în raport de constatările medico-legale, instanţa de control judiciar a arătat:
„În speţă se reţine fără nici un dubiu că împrejurările comiterii faptelor sunt cele reţinute de instanţa de fond, care a conchis în raport de întreg ansamblul probator administrat.
Prin urmare, concluziile raportului de expertiză medico-legale, cu privire la cele două părţi vătămate nu pot fi acceptate ca probe unice determinante, ci doar prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Ori, faţă de zonele vitale vizate, mijlocul folosit (cuţit), intenţia inculpatului, aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond, este vădită şi dovedită. Indiferent de motivul folosirii cuţitului, inculpatul răspunde pentru rezultatul cel mai grav survenit ca urmare a acţiunii sale, chiar dacă nu l-a dorit, prevăzut, întrucât trebuia şi putea să-l prevadă.
Aşa fiind, instanţa nu poate reţine o altă încadrare juridică a faptelor, decât cea dată de instanţa de fond".
Şi critica inculpatului, în sensul că hotărârea atacată este greşită sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile şi morale acordate părţilor civile, a fost apreciată de instanţa de apel ca nefondată, având în vedere suferinţa părţilor vătămate, precum şi cheltuielile de înmormântarea victimei P.I., spitalizarea şi recuperarea părţilor vătămate I.M. şi P.I.S.
Împotriva deciziei penale, în termen legal, au declarat recurs partea civilă P.G. şi inculpatul U.D.
În recursul său, partea civilă P.G. a reiterat criticile formulate în apel şi anume, pedeapsa aplicată inculpatului U.D. este mult prea blândă în raport cu faptele comise, solicitând, totodată, să se efectueze cercetări şi să se dispună tragerea la răspundere penală a numiţilor G.L., P.I. şi C.A.M., primii doi pentru că au participat activ împreună cu inculpatul U.D. la comiterea infracţiunilor, astfel cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, iar numita C.A.M., pe considerentul că, după săvârşirea faptei, la întâlnirea cu o patrulă de jandarmi a ascuns arma crimei pentru a nu fi găsită la inculpat şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei pentru a se efectua cercetări şi cu privire la ceilalţi făptuitori.
În recursul inculpatului, hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate pentru greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, greşita individualizare a pedepselor aplicate şi pentru faptul că aceste hotărâri au fost date cu aplicarea greşită a legii în ce priveşte soluţionarea laturii civile.
S-a susţinut, în esenţă, că din declaraţiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor C.A.M., G.L. şi P.I. rezultă că starea conflictuală a fost declanşată de grupul din care făceau parte victima şi părţile vătămate, prin atitudinea pe care au avut-o faţă de prietena inculpatului, ceea ce i-a creat acestuia o stare specifică de tulburare, simţindu-se ofensat şi tot ce a urmat este rezultatul dorinţei sale de a obţine o anumită formă de satisfacţie din partea iniţiatorilor conflictului, astfel explicându-se deplasarea inculpatului şi a prietenilor săi la o anumită distanţă de local şi violenţele reciproce dintre cele două grupuri.
Fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, în desfăşurarea conflictului, inculpatul aflându-se singur împotriva celor trei părţi vătămate, a simţit nevoia de a se apăra, astfel că a scos cuţitul din buzunar şi a lovit la întâmplare, de mai multe ori pentru a-i intimida şi determina să se îndepărteze de el, nicidecum nu a urmărit să suprime viaţa celor cu care se afla în conflict şi în raport şi de actele medico-legale din care rezultă leziunile suferite de cele două părţi vătămate, nefiindu-le pusă viaţa în pericol, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) şi, respectiv, de art. 181 din acelaşi cod.
Recurentul inculpat a mai criticat hotărârile pronunţate în cauză, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, susţinând că prin neluarea în considerare a circumstanţelor reale şi personale cu caracter atenuant şi accentuându-se nejustificat semnificaţia pluralităţii infracţionale sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., i-a aplicat şi un spor de pedeapsă, care nu era necesar în raport de pericolul social concret al infracţiunilor şi de posibilităţile reale privind reeducarea sa.
Iar în privinţa soluţionării laturii civile a cauzei, a solicitat reconsiderarea probelor şi criteriilor de stabilire a întinderii despăgubirilor, în concordanţă cu dispoziţiile art. 998 C. civ., şi să se dispună diminuarea acestora către limite rezonabile, avându-se în vedere şi orientarea practicii judiciare în materie.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate şi care constituie cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, pct. 171, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. şi din oficiu, în baza art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Din analiza ansamblului probator de la dosar, se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, cărora le-au dat o interpretare corectă, încadrând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat pedepse just individualizate, cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
1. Referitor la solicitarea recurentei parte civilă P.G. de a se dispune cercetarea şi tragerea la răspundere penală a numiţilor G.L. şi P.I., întrucât ar fi participat împreună cu inculpatul la comiterea infracţiunilor, iar numita C.A.M., pentru că a ascuns arma crimei, se reţin următoarele: În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Iar, potrivit art. 337 din acelaşi cod, extinderea procesului penal cu privire şi la alte persoane este atributul exclusiv al procurorului.
Cum, în speţă, prin rechizitoriul parchetului nr. 475/P/2003 din 29 iulie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată doar a inculpatului U.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, acestea sunt faptele şi persoana în legătură cu care instanţa de judecată a fost sesizată şi s-a pronunţat în limitele acestei investiri.
Din moment ce, prin dispozitivul rechizitoriului nu s-a dispus trimiterea în judecată a numiţilor G.L., P.I. şi C.A.M. şi nici în faţa instanţei nu s-a solicitat de către procuror extinderea procesului penal, judecata cu privire la aceste persoane şi faptele ce li se impută de către partea vătămată P.G., ar putea avea loc numai ca urmare a unui nou act de sesizare a instanţei.
2. În ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat privind greşita încadrare juridică a faptelor comise faţă de părţile vătămate P.I. şi I.M. şi solicitarea acestuia de a se dispune schimbarea încadrării juridice a acestor fapte din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. şi respectiv, de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., susţinând că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, se constată că nu este întemeiată.
De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, în raport de zona anatomică vizată, obiectul folosit şi intensitatea loviturilor.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul U.D., hotărând să plece după cei din grupul advers, pentru a le aplica o corecţie, s-a dezbrăcat de geaca cu care era îmbrăcat, înarmându-se cu un cuţit tip briceag, cu lama rabatabilă şi lungă de 8 cm, pe care l-a luat din buzunarul hainei.
La intersecţia străzii Independenţei cu strada Săvenilor, ajungând din urmă grupul din care făcea parte victima P.I., i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuţitul în zona abdominală faţă, fără ca aceasta să mai poată replica, însă a reuşit să fugă pe o distanţă de cca. 200 m de la locul faptei, unde a căzut şi a decedat.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul, continuând violenţele cu cuţitul a lovit pe partea vătămată P.I.S., căreia i-a aplicat o lovitură în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, cauzându-i „plagă penetrantă hemitorace drept cu hemotorax minim şi plagă penetrantă abdominală cu hematom subcapsular hepatic".
Folosindu-se de acelaşi cuţit, inculpatul a lovit şi pe partea vătămată I.M., care a suferit leziuni grave, fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete posterior, regiunea abdominală".
Or, aplicarea unor asemenea lovituri, repetate, de intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului cu un cuţit, apt a produce moartea, cu urmarea unor leziuni grave, îndreptăţesc concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide; el a avut reprezentarea suprimării vieţii părţilor vătămate, rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.
În raport de aceste date, faptul că viaţa părţilor vătămate nu a fost pusă în primejdie este irelevantă, intenţia inculpatului de a le suprima viaţa rezultând din intensitatea loviturii, zona lezată, instrumentul vulnerant folosit şi gravitatea leziunilor descrise în actele medico-legale, faptele sale constituind tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel că solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea acestei încadrări juridice, nu poate fi primită.
3. În ce privesc pedepsele aplicate inculpatului, se constată că au fost just individualizate.
La dozarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă în parte, cât şi a pedepsei rezultante, instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că au apreciat în mod just pericolul social deosebit de grav al faptelor comise, aflate în concurs, îndreptate împotriva vieţii, precum şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului, tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior a avut o bună conduită.
Împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, nu a mai fost sancţionat contravenţional sau în alte modalităţi, are vârsta de 21 de ani şi provine dintr-o familie organizată, nu justifică însă, aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Numai ţinând seama de datele favorabile inculpatului, instanţele au putut să-i aplice pedepse situate în apropierea limitei minime a textelor de lege încriminatoare.
Pe de altă parte, săvârşirea de către o persoană a mai multor infracţiuni aflate în concurs, iar în situaţia în care ele sunt şi de aceeaşi natură, cum este în speţă, periculozitatea inculpatului este deosebită.
Având în vedere că această stare atestă un grad de pericol concret de ansamblu al activităţii infracţionale cât şi a celui ce o realizează, deosebit de ridicat, legiuitorul a dat posibilitatea instanţei să-l evidenţieze, fie prin sporirea pedepsei aplicate până la maximul ei special, fie prin adăugarea unui spor de până la 5 ani închisoare [(art. 34 lit. b) C. pen.)].
În raport de datele cauzei, Curtea apreciază că aplicarea sporului de 2 ani închisoare la pedeapsa de 18 ani închisoare, aşa cum a procedat instanţa de fond, este de natură a contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., şi nu sunt temeiuri pentru a se dispune înlăturarea acestui spor de pedeapsă, cum solicită recurentul inculpat.
Cu luarea în considerare a celor ce preced, criticile formulate, motivate de inculpat sub aspectul reducerii pedepsei, iar de partea vătămată sub aspectul majorării ei, sunt nefondate.
4. Nici în ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea nu constată aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, după cum a reţinut şi instanţa de apel, astfel că urmează a fi înlăturate criticile formulate de către recurentul inculpat, în sensul reducerii despăgubirilor civile stabilite în favoarea părţilor vătămate.
Pentru considerentele arătate, ţinând seama şi de faptul că, verificând hotărârile atacate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de partea civilă P.G. şi de inculpatul U.D. sunt nefondate şi a fi respinse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.G. şi de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 6 din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2005, la 18 aprilie 2006.
Obligă pe recurenta parte civilă şi pe recurentul inculpat la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2552/2006. Penal → |
|---|
