ICCJ. Decizia nr. 250/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 250 din 16 ianuarie 2006
Prin Decizia penală nr. 6145 din 31 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 5300/2005, s-a dispus respingerea ca tardiv a recursului declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Petiţionarul D.M. a formulat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o plângere împotriva rezoluţiei nr. 10269/2003 din 8 martie 2003, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, susţinând că prin comportamentul adoptat de organele de urmărire penală, favorizează persoane care au săvârşit diferite infracţiuni.
Prin adresa nr. 1017/VIII/1/2004 din 5 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a comunicat instanţei de fond că lucrarea în cauză nu este un dosar penal, aceasta reprezentând o sesizare cu privire la fapte la care petiţionarul s-a referit anterior în alte plângeri având un obiect identic şi care la rândul lor nu au dus la constituirea de dosare penale.
S-a mai arătat că prin referatul din 18 februarie 2004, lucrarea a fost clasată, aceasta nefăcând obiectul unui dosar penal sens în care nu a fost instrumentată potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală.
În atare situaţie, instanţa de fond a opinat că plângerea este inadmisibilă, dispoziţiile cuprinse în art. 275 – art. 2781 C. proc. pen., vizând doar măsurile şi actele de urmărire penală.
Hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată, la data de 7 iunie 2004, recurentul petiţionar fiind prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat la data de 31 august 2005 s-a constatat că recursul este tardiv.
Împotriva deciziei instanţei de recurs a formulat contestaţie în anulare contestatorul D.M., invocând dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul petiţionar, constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită.
Aşa cum rezultă din dosarul nr. 5300/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru termenul din data de 31 octombrie 2005, recurentul petiţionar D.M. a fost citat legal, procedura fiind completă, dar nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs când au avut loc dezbaterile judiciare, astfel că nu se poate reţine că i-au fost vătămate interesele procesuale.
Nici cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare invocat de contestator nu poate fi primit, întrucât nu a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale nr. 6145 din 31 octombrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 268/2006. Penal → |
|---|
