ICCJ. Decizia nr. 2506/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2506/2006
Dosar nr. 18058/3/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1709 din 21 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul P.V.C., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, şi a art. 40 C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 6 aprilie 2005 la zi.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de un milion lei aplicată prin sentinţa penală nr. 1244 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au repus în individualitatea lor pedepsele de un milion lei şi 500.000 lei, iar în baza art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2000 s-au constatat graţiate integral şi condiţionat cele două pedepse cu amendă penală.
S-a mai constatat că drogurile care au făcut obiectul infracţiunii au fost consumate în procesul de laborator şi s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500.000 lei dobândite din valorificarea drogurilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, la data de 23 martie 2005, numitul P.M., cercetat în starea de arest preventiv în dosarul penal nr. 576/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti a formulat un denunţ privind activitatea infracţională de trafic ilicit de droguri desfăşurată de numiţii S., S. şi M.
Pentru identificarea acestor persoane a fost indicat numitul B.A. care la rândul său s-a menţionat pe numiţii D. şi Şt. care îşi procurau droguri de la D.C.
Acesta din urmă a recunoscut că este consumator de droguri şi a formulat un denunţ în care a arătat că persoana de la care îşi procură drogurile este P.V.C.
Pe baza acestui denunţ şi a consimţământului numitului D.C. s-a organizat operaţiunea de prindere în flagrant a inculpatului P.V.C.
Martorul însoţit de martorul asistent B.N. s-a deplasat în zona Pieţei Sf. Gheorghe unde s-a întâlnit cu inculpatul şi martorul C.C., acesta aflându-se la locul faptei ca urmare a solicitării denunţătorului şi pentru a întări inculpatului încrederea în siguranţa tranzacţiei.
În aceste împrejurări D.C. i-a dat inculpatului P.V.C. suma de 2.500.000 lei solicitându-i procurarea a 8 doze heroină.
Inculpatul şi martorul C.C. au plecat, stabilind să se întâlnească cu denunţătorul, în jurul orei 18,00, pe B-dul Magheru la cofetăria P. pentru a-i transmite cele 8 doze.
Această locaţie a fost supravegheată de organele poliţiei care au observat momentul în care inculpatul P.V.C. i-a înmânat denunţătorului un pacheţel, după care a intrat în sediul SC S. SRL.
Aici inculpatul a încercat să schimbe cinci bancnote de câte 100.000 lei într-o bancnotă de 500.000 lei, moment în care au intervenit organele de urmărire penală care l-au imobilizat.
În urma verificării seriilor celor cinci bancnote s-a constatat că aveau seriile corespunzătoare celor consemnate în procesul verbal.
Cu acelaşi prilej denunţătorul a predat organelor de poliţie cele 8 pliculeţe conţinând un praf de culoare brun roşcat primite de la inculpat, constatându-se în baza analizelor chimice efectuate, că ele conţin 0,26 grame heroină în amestec cu cofeină şi griseofulsin, această probă fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul P.V.C., a colaborat cu organele poliţiei oferind date despre persoana care i-a vândut cantitatea de 8 doze heroină, respectiv despre numitul M.M.M.
Ca urmare, denunţătorului P.V.C. i-a fost pusă la dispoziţie suma de 1.520.000 lei cu care a cumpărat de la M.M.M. o punguţă cu heroină, acesta din urmă fiind prins în flagrant.
Împotriva acestei persoane s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 efectuându-se cercetări în dosarul nr. 1805/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti.
S-a apreciat că fapta inculpatului P.V.C. din 6 aprilie 2005 de a cumpăra de la o altă persoană şi apoi vinde numitului D.C. cantitatea de 0,26 grame heroină întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că în timpul urmăririi penale inculpatul a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a raportului de constatare tehnico – ştiinţifică, a declaraţiilor martorilor C.C., D.C., L.E.F., P.D. şi B.N., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 118 din 16 februarie 2006, a respins apelul declarat de inculpatul P.V.C. împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei principale.
Astfel, s-a constatat că sancţiunea de 5 ani închisoare este conformă cu pericolul social grav al faptei şi ţine seama de atitudinea sinceră a inculpatului, care a facilitat tragerea la răspundere penală, a unor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.V.C. care în principal prin apărător a susţinut că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 48 C. pen., că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi în subsidiar că pedeapsa ar fi prea severă, impunându-se reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea la 6 aprilie 2005 a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză, menţionate mai sus, au confirmat, că la data arătată, inculpatul a cumpărat de la o altă persoană şi apoi a vândut denunţătorului D.C. cantitatea de 0,26 grame heroină, drog de mare risc.
Din ansamblul probator al cauzei nu a rezultat că în momentul tranzacţiei cu stupefiante inculpatul s-ar fi aflat în situaţia de a nu putea să îşi dea seama de acţiunile sale ori să nu fie stăpân pe ele pentru a fi operantă iresponsabilitatea, drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Dimpotrivă, a rezultat că inculpatul a acţionat conştient că săvârşeşte un act ilicit penal, căutând doar să disimuleze infracţiunea, stabilind locuri de întâlnire deosebite unde s-au consumat înţelegerea prealabilă cu denunţătorul, cumpărarea cantităţii avute de la o altă persoană şi apoi predarea contra sumei de bani menţionate a celor 0,26 grame heroină.
Ca atare, susţinerea formulată în recurs în sensul că în momentul tranzacţiei cu droguri, inculpatul se afla în stare de sevraj şi că nu a realizat consecinţele acţiunilor sale este în afara probelor administrate.
2. De asemenea, critica din recurs, în sensul că fapta inculpatului trebuia încadrată în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 întrucât el ar fi deţinut droguri pentru consum propriu, este contrazisă de ansamblul probator al cauzei care atestă, conform celor reţinute anterior, că inculpatul a făcut operaţiuni ilicite cu droguri de mare risc.
Aşa fiind, fapta a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că motivul de casare invocat este neîntemeiat.
3. Referitor la pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare se constată că ea a fost individualizată sub minimul prevăzut de Legea nr. 143/2000 avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din aceeaşi lege, cât şi cele ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a ţinut seama de pericolul social grav al faptei, de împrejurările săvârşirii cât şi de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale fără a fi recidivist şi a denunţat persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Se mai constată, că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din analiza actelor dosarului nu rezultă motive de reducere a cuantumului sancţiunii aplicate critica formulată de recurent în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
4. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea hotărârii atacate nu se constată existenţa unor motive de recurs din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 17 aprilie 2006 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 118 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 17 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
