ICCJ. Decizia nr. 2523/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2523/2006
Dosar nr. 4081/1/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9/ P din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC R. Bucureşti împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 144/P/2005, privind pe P.I.
La data de 9 august 2005, SC R. SA Bucureşti a solicitat efectuarea urmăririi penale cu privire la P.I., judecător la Tribunalul Bihor, întrucât cu ocazia judecării cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. 3385/COM/2004 şi nr. 3391/COM/2004 prin care s-au soluţionat cererile de recuzare ale judecătorului O.I. şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, cauzând o vătămare gravă a intereselor reclamantei.
S-a susţinut că în mod nelegal a admis cererile de recuzare formulate de SC I. SRL şi SC U.C. SRL, deşi acestea erau neîntemeiate.
Prin rezoluţia din 29 septembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, considerând că judecătorul a acţionat cu respectarea atribuţiilor de serviciu admiţând cererea formulată pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la imparţialitatea judecătorului.
Plângerea formulată de petiţionară conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin rezoluţia nr. 359/VIII-1 din 16 noiembrie 2005.
În soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului, Curtea de Apel Oradea a considerat că faptele reclamate nu constituie infracţiune şi în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluţiei nr. 9/P/2006, petiţionara SC R. SA a declarat recurs, considerând că faptele există şi constituie infracţiune, întrucât s-a admis o cerere de recuzare în condiţiile în care nu erau îndeplinite nici una din condiţiile legii.
Recursul este nefondat.
La data de 6 octombrie 2004, SC U.C. SRL şi SC I. SRL au făcut cerere de recuzare a judecătorului O.I. în dosarul nr. 3385/2004 al Tribunalului Bihor, având ca obiect un litigiu comercial între această societate şi SC R. SA Bucureşti.
A motivat cererea în sensul că, prin încheierea din 8 septembrie 2004, judecătorul a dispus nelegal, disjungerea cererii principale formulată de către SC R. SA de cererea reconvenţională formulată de celelalte societăţi, încălcând dispoziţiile art. 120 C. proc. civ.
Chiar dacă dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol prevăd disjungerea ca o excepţie, aceasta este lăsată la latitudinea judecătorului care trebuie să fie precaut tocmai pentru a asigura buna desfăşurare a actului de justiţie.
Întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare, dispunând menţinerea actelor îndeplinite de Tribunalul Maramureş, printre care şi judecarea conexă a cererilor, petiţionara a apreciat că judecătorul, dispunând contrariul, s-a antepronunţat.
Judecând cererea de recuzare, judecătorul P.I., deşi a constatat lipsa de incidenţă a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., a admis cererea de recuzare, pentru care nu există nici o suspiciune cu privire la imparţialitatea judecătorului.
Procedând astfel, judecătorul a înlăturat orice bănuială a părţilor cu privire la corecta soluţionare a cauzei, asigurând o bună desfăşurare a procesului, astfel că nu se poate reţine că şi-a încălcat nici un fel atribuţiile conferite de lege.
În realizarea actului de justiţie, hotărârile judecătorului sunt cenzurate prin căile de atac, el fiind independent în luarea acestora pe baza legii şi probelor cauzei, răspunderea revenindu-i în măsura în care a acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ceea ce în speţă nu există.
Faţă de aceste motive, recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea petiţionarei la cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC R. SA Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 9/ P din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2522/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2546/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
