ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2507/2006
Dosar nr. 36820/3/2005
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1487 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.N.V., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 8 luni după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-a dedus arestarea preventivă de la 12 august 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data de 12 august 2005, inculpatul a folosit violenţa în scopul de a sustrage un lănţişor de aur părţii vătămate T.V.
Fapta a fost dovedită cu probele administrate în cauză coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 38 din 26 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului şi a desfiinţat sentinţa numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei complementare, pe care a majorat-o de la 8 luni la 2 ani închisoare şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei, inculpatul M.N.V. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
La stabilirea pedepsei, instanţele au aplicat corect dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., apreciind corect atât natura şi gravitatea faptei comise, tâlhărie, cât şi persoana inculpatului, infractor primar şi o conduită procesuală corespunzătoare, reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante.
Pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare este aptă a asigura atât caracterul general preventiv cât şi special preventiv al pedepsei, astfel că nu se justifică reducerea ei.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă de la 12 august 2005 la 17 aprilie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 26 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 august 2005 la 17 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2506/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2510/2006. Penal → |
|---|
